CELEBRAREA A 74 DE ANI DE LA ELIBERAREA BASARABIEI, NORDULUI BUCOVINEI ŞI ŢINUTUL HERŢA, LA 26 IULIE 1941.

    309
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    • 11
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      11
      Shares

    În ziua de duminică, 26 iulie 2015, orele 11.00 -12.00, organizăm celebrarea a 74 de ani de la eliberarea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutul Herţa, la 26 iulie 1941, la sediul Ligii,Asociaţiei şi Fundaţiei, din Cluj-Napoca, Bd. 21 Decembrie 1989 nr.108, cam. 13-14.

    Suntem conştienţi de necesitatea cunoaşterii, recunoaşterii şi respectării Istoriei noastre şi universale, aşa cum a fost, cu bunele, care trebuie urmate, şi cu mai puţin bunele, care trebuie corectate, dacă se mai poate moral eficient istoriceşte.
    Prezentăm Hărţi de epocă: Harta României Marii 1918 – 1940

    BASARABIA

    ŢINUTUL HERŢA
    Din cartea “VETERANII PE DRUMUL ONOAREI ŞI JERTFEI. Spre cetăţile de pe NISTRU. 22 iunie-26 iulie 1944”, scrisă de Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, Bucureşti, Ed. Vasile Cârlova, 1966, consemnăm următoarele:
    La 21 iunie 1941 s-a constituit Grupul de Armate „General Antonescu”, comandat de generalul de Armată Ion Antonescu, având în organică: Armata 3 Română, comandată de generalul de Corp de Armată (C.A).Petre Dumitrescu, dispusă în Nordul Bucovinei, Armata 11 Germană, care se afla în România, din primăvară, comandată de generalul Eugen von Schőbert, dispusă în nord-estul Moldovei, Armata 4 Română, comandată de generalul C.A. Nicolae Ciupercă, în dispozitivul de luptă, între Comarna (sud-est de Iaşi) şi confluenţa Siretului cu Dunărea. Mai participau numeroase Unităţi de Artilerie, Geniu, Transmisiuni, Căi Ferate, Jandarmerie¸ Poliţie, Pompieri, Formaţiuni de servicii, tehnice şi medicale, de Aeronautică şi Marină Militară, pe malul drept al Dunării, între sud Galaţi şi sud Ismail, Corpul 2 Armată, cu Divizia 10 Infanterie, iar pe Braţul Chilia şi în Deltă, Detaşamentul Maritim nr. 1, cu Batalioanele 15, 16, 17 Infanterie Marină. Efectivele totale ale Armatei Române participante la eliberarea pământurilor strămoşeşti, din răsăritul şi nordul ţării însumau 473.103 militari: armata de uscat= 402.747; aviaţia= 56.176; marina=14.180.
    În faţa Grupului de Armate „General Antonescu” se afla Frontul de Sud, comandat de generalul Jucov, cu Armata 9 la Sud şi Armata 18 la Nord.
    În cadrul concepţiei generale s-au prevăzut două faze : 1. De aşteptare strategică, între 22 iunie-1iulie 1941; 2. De ofensivă, într-o succesiune gradată de la nord, la sud, între 2 iulie-26 iulie 1941, în trei etape; 1. între 2-7 iulie –Eliberarea Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa¸acţiuni ofensive pe Prut; 2. între 8-16 iulie –Eliberarea nordului şi centrului Basarabiei; 3. între 17-26 iulie – Eliberarea sudului Basarabiei.
    În noaptea senină a solstiţiului de vară, de sâmbătă spre duminică, 21 spre 22 iunie 1941, la ora 2.20, în trenul „PATRIA”, oprit la Piatra Neamţ, în vagonul restaurant, Generalul Ion Antonescu, ridicând cupa de şampanie, a rostit în faţa celor prezenţi o scurtă alocuţiune: „În această zi a sosit ceasul luptei pentru a şterge pata de dezonoare de pe fruntea ţării şi de pe stindardele armatei. Peste puţin, în faptul acestei zile, armata ţării va primi ordinul de a trece Prutul, spre a împlini trupul ţării, aşa cum a fost de la Basarab”. Peste câteva momente, Armata Română avea să primească celebrul ordin: „Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!”.
    În zorii zilei solstiţiului de vară, duminic㸠22 iunie 1941, ora 3, Aviaţia a început misiunile de luptă în spaţiul Basarabiei străbune, ocupată de armata sovietică, începând cu aceeaşi oră 3, a zilei de 28 iunie 1940.
    Vestea intrării în război a fost primită cu bucurie de întregul popor.
    Regele Mihai, Patriarhul Nicodim, Academia Română, Mitropolitul Basarabiei ş.a. au elogiat acţiunea Armatei pe calea reîntregirii, pe calea idealului,a interesului naţional. Patriarhul României, Nicodim arăta: „/…/Românii luptă pentru hotare şi pentru fiinţa neamului însuşi. Biserica deosebeşte 2 feluri de războaie: război de cotropire şi război de apărare. Războiul de cotropire este urăciune la Dumnezeu şi Biserica îl respinge. Războiul de apărare, însă, este ordonat de însuşi întemeietorul Bisericii /…/”. Mitropolitul Basarabiei, Gurie Grossu, declara la 11 iulie 1941: „ Ca Mitropolit al Basarabiei, binecuvântez lupta sfântă ce duceţi pentru dezrobirea fraţilor noştri basarabeni şi bucovineni /…/”
    Fostul ambasador român la Berlin, Ion Gheorghe, spunea: „/…/ România s-a angajat într-un război pe care nu l-a dorit, într-un război impus de brutalul ultimatum sovietic din vara anului 1940. România nu a urmărit ţeluri anexioniste, de cotropire a unor teritorii /…/ doar reintrarea în drepturile suverane asupra teritoriilor răpite de Rusia Sovietică cu un an înainte”.
    La 2 iulie au început acţiunile ofensive pe tot frontul.
    La 5 iulie a fost eliberat oraşul Cernăuţi de către Brigăzile 1 şi 4 Mixte, cu Batalioanele 3 şi 23 Vânători de Munte.
    La 7 iulie a fost eliberat oraşul Bălţi, de către Diviziile de Infanterie 14 Română şi 170 Germană. Brigăzile 2 şi 4 Mixte munte au ajuns la vest de Hotin, iar Divizia 1 Blindată Română şi elemente înaintate ale Corpului 11 German, în faţa oraşului Moghilev. Se elibera Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.
    La 8 iulie a fost eliberat Hotinul, de către Brigada 2 Mixtă Munte, la 10 iulie a fost eliberată Soroca, de către Divizia 13 Infanterie Română şi la 15 iulie Orheiul de Diviziile de Infanterie, 5 Română şi 50 Germană. Toate vechi cetăţi, de la Nistru , ale Marelui Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, azi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, puse pavăză Moldovei spre răsărit.
    La 16 iulie a fost eliberat oraşul Chişinău, Capitala Basarabiei, de către Diviziile 1 Blindată Română şi 72 Infanterie Germană.
    În noaptea de 17 spre 18 iulie 1941, în locul Grupului de Armate „General Antonescu” s-a constituit „Frontul de Nord” şi „ Frontul de Sud”. Frontul de Sud, comandat de Generalul Antonescu, a avut misiunea de a elibera partea de sud a Basarabiei.
    La 20 iulie a fost eliberat oraşul Cahul, de către Corpul 11 Armată Român, din Armata 4 Română.
    La 21 iulie Divizia 10 Infanterie şi Grupul 52 Cercetare şi Subunităţi de Infanterie Marină au forţat Dunărea, la Izmail şi au eliberat Chilia, altă Cetate Voievodală, din sudul Basarabiei. Divizia 15 Infanterie a eliberat Tighina.
    La 26 iulie 1941 Divizia 1 Grăniceri a eliberat Cetatea Albă.
    La 25 iulie 1941 Marele Cartier General al Frontului Româno-German, în comunicatul său, arăta: „Lupta pentru dezrobirea brazdei Româneşti din răsărit s-a terminat. Din Carpaţi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune”.
    Astfel, s-au anulat efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, cu privire la graniţa răsăriteană şi de nord a României.
    Această victorie s-a obţinut cu un greu tribut de sânge. În cele 35 zile de luptă, Armata Română a pierdut 24.396 ostaşi, din care 5.011 morţi, 14.898 răniţi şi 4.487 dispăruţi, fiind cele mai mari pierderi din est, din vest, şi din tot Războiul 2 Mondial. Media zilnică a pierderilor, de 697 ostaşi, a fost mai mare decât cea din ulterioarele campanii din Est, de 540, în fiecare din cele 1.159 zile, şi din Vest, de 648, în fiecare din cele 262 zile luate separat, precum şi pe durata întregului război, de 1.421 zile, care a fost de 559 militari , zilnic.
    Eroii noştri au înroşit apele Prutului, Nistrului, au albit cu oasele lor tărâmurile Basarabiei şi Bucovinei. Ostaşul român a luptat pentru familia, vatra şi ogorul ce-i fuseseră cotropite prin viclenie şi forţă. Ostaşul cu epoleţi, comandantul de toate treptele, a fost inteligenţa scânteietoare şi voinţa neclintită ale oştirii române. În luptă, comandantul a fost farul călăuzitor către care s-au îndreptat întotdeauna speranţa şi încrederea subordonaţilor.
    Ei, toţi, au bine meritat de la Patrie!
    După 26 Iulie 1941 s-au înfiinţat funcţiile de Guvernator al Basarabiei şi al Nordului Bucovinei.
    Generalul Corneliu Calotescu a luptat în Campania din Bulgaria şi în ambele Războaie Mondiale. A fost numit Guvernator al Nordului Bucovinei, la 3 septembrie 1941, cu reşedinţa la Cernăuţi. A reorganizat viaţa economică şi culturală, toate domeniile de activitate, până în 20 martie 1943. Generalul Gheorghe Potopeanu a fost administrator general al teritoriului dintre Nistru şi Bug.
    A fost arestat la 13 octombrie 1944.
    Generalul Olimpiu C. Stavrat a fost Guvernator al Basarabiei, din 20 martie 1943, până în aprilie 1944. Astfel, în martie – aprilie 1944 a ajutat la evacuarea – refugierea – strămutarea, inclusiv a familiei semnatarului acestei lucrări. La 10/11 septembrie 1948 a fost arestat. Notăm, astfel, un fapt deosebit: interesul conducerii României, din acei ani, de a proteja elita din Basarabia, prin organizarea refugiului forţat.
    Menţionăm faptele unor personalităţi militare, drept exemple pentru generaţiile de azi şi de mâine: generalul Ioan Iucăl, a luptat, atât pentru eliberarea Basarabiei, cât şi a N-V Transilvaniei, în toamna anului 1944. A elaborat Planuri de Operaţii în Marele Stat Major, Direcţia Operaţii. A luptat în Sudul Basarabiei, în cadrul Diviziei 1 Grăniceri. De asemenea, a luptat la Oarba de Mureş, pe Dealul Sîngiorgiu, la Carei, apoi pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei. După aprilie 1945 a fost Şef al Serviciului Istoric, din Marele Stat Major (Arhivele Militare de azi).
    Generalul Olimpiu C. Stavrat a luptat în Campania din Bulgaria, în 1913, în Primul şi al Doilea Război Mondial. A luptat pentru eliberarea Nordului Bucovinei, de la 22 iunie 1941, cu Divizia 7 Infanterie, apoi pe direcţia Noua Suliţă – Hotin. La 7 iulie 1941 a schimbat direcţia spre Lipcani – Secureni. La 17 iulie 1941, Divizia 7 Infanterie a trecut în subordinea Armatei a 4 –a, comandată de Generalul Nicolae Ciupercă.
    Generalul Gheorghe Manoliu, în iunie 1941, a luptat în Nordul Bucovinei, cu Brigada 4 Mixtă Munte, pe direcţia Cernăuţi – Hotin. Comandant al Corpului de Munte era generalul Gheorghe Avramescu.
    Şi cu acest prilej menţionăm necesitatea actualizării acestei celebrări, conform spuselor lui M. Eminescu: „Însă generaţiunea ce creşte are şi ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generaţiune, ce se înţelege pe sine însăşi, şi e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui /…/ O întrunire /…/ ar putea să constituie şi altceva decât numai o serbare pentru glorificarea trecutului nostru şi că, cu o ocaziune atât de favorabilă în felul său, am putea să ne gândim mai serios asupra problemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate. Viitorul însă e continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului”/…/ Nu restabilirea trecutului ; stabilirea unei stări de lucruri oneste şi sobre, iată ţinta la care se mărgineşte oricine din noi”/…/ Se cere /…/ muncă, echitate şi adevăr”. (M. Eminescu, Scrieri Esenţiale. Publicistica. Vol. 4, Ed. Fortuna, 2003) .
    În primăvara anului 1944 tăvălugul Armatei Roşii s-a năpustit din nou asupra României.
    A urmat, independent de voinţa lor, refugierea, strămutarea unui mare număr de familii din Basarabia, Nordul Bucovinei şi din Ţinutul Herţa. Între acestea s-a aflat şi familia semnatarului acestor rânduri.
    Prin Protocolul de la Moscova, din februarie 1948, încheiat cu Guvernul Român, care „Completa” Tratatul de Pace se arată: „Insula Şerpilor situată la răsărit de Gurile Dunării intra în cadrul URSS”. Situată la 21 mile marine de ţărmul Mării Negre, Insula Şerpilor a fost totdeauna pământ românesc.
    România nu trebuie să renunţe la drepturile sale istorice asupra unor pământuri româneşti.
    Azi, exprimăm toată recunoştinţa faţă de eroii neamului care îşi dorm somnul de veci în glia străbună, în pământ străin, în adâncul apelor¸ unii fără mormânt şi cruce la căpătâi, faţă de văduvele de război şi de veterani, de orfanii de război, de invalizii şi marii mutilaţi de război, faţă de veterani, de toţi vârstnicii de azi, care au asigurat frontul cu tot ceea ce era necesar şi posibil, faţă de refugiaţi-strămutaţi, expulzaţi-evacuaţi şi deportaţi, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, a Dictatului de la Viena,Tratatului de la Craiova, din 7 septembrie 1940, a celui de al Doilea Război Mondial, faţă de foştii deţinuţi politici, faţă de toţi aceia care au avut de suferit în urma acestor orori ale istoriei. Omagiul nostru veteranilor care îi au în fruntea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, ca Preşedinte, pe Dl. General (r) Marin Badea Dragnea, Vicepreşedinte, dl.Gl.Lt.(r) Constantin Didulescu, ş.a. tuturor le dorim Sănătate , Noroc şi La Mulţi Ani!, celor 35.000 de veterani în viaţă, azi, faţă de 900.000, câţi erau la începutul anilor 90.
    Autorităţile Naţionale şi Locale, au istorica onoare de a asigura recunoştinţa morală, spirituală şi materială a Statului Român, a cetăţenilor, recunoştinţă care este aşteptată, la nivelul faptelor lor, prin legi care încă, azi, aşteaptă să fie aplicate refugiaţilor: Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 ş.a. privind despăgubirile sau compensaţiile pentru averea rămasă în Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi Cadrilater, în perioada 1940-1945. Veteranii-cei mai vârstnici oşteni ai ţării- Eroi în Viaţă, au speranţa că Marea Unire de la 1918 se va reîmplini şi lasă urmaşilor povara şi încrederea în înţelepciunea lor să întregească din nou România Mare, pe cale paşnică. Aşa să ne ajute Dumnezeu!.
    Scurt istoric privind PROBLEMA BASARABEANĂ.
    Revista de Cultură şi Spiritualitate Românească „TABOR”, editată de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, anul V, nr. 4, iulie 2011, pag. 55-57 arată :
    Este un fapt deosebit că această Revistă aduce la cunoştinţa cetăţenilor diferite teme de credinţă, dar şi o problemă de istorie, care priveşte moşia neamului românesc, de la strămoşi.
    Astfel, la 28 mai (16 mai, stil vechi) anul 1812, la Bucureşti a fost semnat Tratatul de Pace Ruso-Turc. Aşa a început Problema Basarabeană, internaţională, şi nu a dispărut prin Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, şi nu a dispărut, prin invadarea Basarabiei, de către armatele sovietice, începând, cu ora 3 a.m., a zilei de 28 iunie 1940.
    Războiul ruso-turc, din anii 1806-1812, desfăşurat în mare parte pe pământul Principatelor Române, a fost cel mai lung litigiu armat dintre cele două imperii, şi care a determinat Principatele, la cheltuieli deosebit de împovărătoare. Exemplificăm doar , cu faptul că, în anul 1807, din veniturile vistieriei Moldovei s-au cheltuit 70,7 %, din total, pentru Armata Rusă.
    Trăsătura acestui război a constituit-o, nu atât operaţiile militare, cât mai ales, contactele diplomatice. În negocierile purtate de diplomaţii ruşi şi otomani au fost nemijlocit implicaţi şi grecii fanarioţi. Soarta a fost decisă la Petersburg şi Istanbul, iar etapa finală a negocierilor (1811-1812) s-a desfăşurat la Giurgiu şi Bucureşti.
    Pacea a fost semnată la Hanul lui Manuc, şi prevedea la articolul nr. 4, ca frontiera între cele două imperii să fie pe râul Prut. Practicarea diplomaţiei secrete a determinat, ca atât românii din Principate, cât şi întreaga Europă să fi fost puşi în faţa faptului împlinit.
    Imperiul rus a cucerit, la acea dată “Gurile Dunării (Braţul Chilia) cu un teritoriu de 45.630 km.p (cu 7400 km.p mai mult decât ceea ce rămăsese sub oblăduirea domniei Moldovei), numit de către adminitraţia ţaristă”Basarabia” (extinzându-se, astfel, numele istoric propriu doar părţii geografice din sudul Moldovei – dintre Dunăre şi Nistru).
    “Astfel, la 1812 a apărut o nouă problemă internaţională – PROBLEMA BASARABIEI”, care ulterior /…/ a fost pusă , nu o singură dată, în centrul atenţiei opiniei mondiale”.

    Col.(rtr.) ing.,ec. Nicolae C. Grosu –
    preşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni –Filiala Cluj, al Asociaţiei şi al Fundaţiei, din antet, Membru de Onoare al Asociaţiei Naţionale CULTUL EROILOR”“REGINA MARIA”,şi al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, cu Diplome de Onoare, conferite de către A.N.C.M.R.R.”Al.I.Cuza”, de către Instituţia Prefectului, Judeţul Cluj, Diplomă de Aleasă Cinstire conferită de către Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, CRUCEA TRANSILVANĂ conferită de către Mitropolitul Clujului… CRUCEA ARHIEPISCOPALĂ conferită de către Arhiepiscopul Alba Iuliei, Diploma “Aportul Civic”, conferită de către Consiliul Civic Local Cluj-Napoca, membru al A.G.I.R. şi al A.G.E.R.


    Raspandeste cu incredere
    • 11
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      11
      Shares

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

    Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

    Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

    Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

    Please enter your comment!
    Please enter your name here