Corespondenta de la Prof. Thomas Csinta : Influenta domiciliul fiscal asupra fraudelor electorale !

    152
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    • 1
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      1
      Share

    Scris de Thomas CSINTA.


    Pentru a pune in evidenta asemanarile dar si diferentele (fundamentale) dintre procedurile electorale franceze si romanesti, ma voi raporta numai la anumite aspecte, in special la acelea care permit, cu precadere, fraudarea alegerilor in Romania (evenimente rare in Franta), impotriva carora ar trebui luate atat masuri administrative cat si judiciare severe, insa, din pacate, cei care ar trebui sa voteze legi corespunzatoare acestora, sunt, in particular, parlamentarii si in general, oamenii politici, care intocmai, organizati in structuri infractionale mai mult sau mai putin tentaculare si complexe, pe fondul unei coruptii generalizate in sistemul social-politic (si administrativ-juridic),  se opun acestei „ideologii” cu scopul de a se proteja.

    Avand in vedere impartirea administrativ-teritoriala a Frantei (in 12 Regiuni Metropolitane/europene, numerotate de la 1-96 si Corsica/cu cele 2 departamente2A si 2B, respectiv, Principatul Monaco/departamentul administrativ cu numarul 98 pentru codul postal si 5colectivitati teritoriale cu statut administrativ-teritorial dublu: Departamente-Regiuni/Judete Outre Mer-DROM/departamente peste mari, numerotate cu 971-974 si 976, toate cu personalitate juridica), procedura electorala franceza (Alegerile municipale, Alegerile departamentale/judetene, Alegerile regionale, Alegerile legislative, Alegerile prezidentiale, Referendumul si Alegerile europarlamentare) are o serie de puncte comune cu cel din Romania (impartit, administrativ-teritorial, in 41 de judete si Municipiul Bucuresti, respctiv in 4 marcroregiuni, fara personalitate juridica/diviziune creata in 1998: Nord-Vest si Centru, Nord-Est si Sud-Est, Sud-Muntenia si Bucuresti-Ilfov, respectiv, Sud-Vest si Vest) cu atat mai mult cu cat si Parlamentul francez este bicameral (Senatul/438 de senatori si Adunarea Nationala/577 de deputati) ca si cel romanesc (Senatul/163 de senatori si Camera Deputatilor/378 de deputati).

    In Franta, procedura electorala  pune la dispozitia alegatorilor  (in functie de regiune si/sau departament) mai multe tipuri de voturi: buletine  de voturi-hartie (ca si in Romania, cu numele candidatilor propusi, care sunt  introduse in plicuri, iar ulterior in urne transparente), voturi electronice (prin intrmediul unor masini speciale de vot/votare la care se identifica alegatorul), respectiv, voturi prin procuratie (instituit in 1975, pentru a inlocui votul prin corespondenta-usor fraudabil, care permite unui alegator francez sau al Uniunii Europene sa numeasca o alta persoana, la alegere, in locul lui pentru a-l reprezenta la vot-si care nu poate dispune decat de 2 procuratii, maximum-in cazul in care, din motive intemeiate/detentie, spitalizare, handicap fizic-locomotor sever, absenta din localitate, etc., el nu-si poate exercita acest drept/art.71 din Codul Electoral).

    Din contra, spre deosebire de procedura electorala romaneasca, in care listele electorale sunt stabilite (probabil !) de catre birourile de evidenta a populatiei (care pot fi furnizorii  unor importante erori datorita inexistentei ″fizice″ al unui alegator la o adresa precizata, permitand astfel sectiilor de votare sa manipuleze o serie de persoane fictive, in favoarea unui candidat/organizatie politica), in procedura electorala franceza, sunt cetatenii ei insisi care se inscriu pe listele electorale (ca regula generala cu domiciliul fiscal al lor (deosebit de important in Lumea Occidentala, a se vedea pentru detalii si articolele autorului : ″Domiciliul fiscal. Rolul si importanta lui in spatiul socio-economic european si extraeuropean″:  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42018-domiciliul-fiscal-rolul-si-importanta-lui-in-spatiul-socio-economic-european-si-extraeuropean.htmlsi ″Romania te iubesc. Lupta impotriva economiei subterane″: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44664-romania-te-iubesc.html)care este unic  (indiferent de numarul de rezidente, proprietati, etc. pe care poseda alegatorul) si de care dispune orice cetatean francez (sau rezident permanent) integrat in circuitul socio-economic francez (fie ca este activ, pensionar sau somer, respectiv, asistat social).

    Exceptie fac persoanele fara domiciliu fix (″Sans Abri″/SDF-″Sans Domicile Fixe″), ″oameni ai strazii″, care nu figureaza  in circuitul social si daca vor sa voteze (in cazuri extrem de rare), trebuie si ei sa fie inregistrati cu un domiciliu undeva, pentru a obtine un document numit ″Livret de Circulatie″ (instaurat pe 3 ianuarie 1969 si propus pentru suspendare in noaptea de 9-10 iunie 2015). Ca regula generala, exista asociatii caritative care acorda sprijin acestora, in acest scop.

    In urma inscrierii sale pe listele electorale, alegatorul obtine o Carte (Card) de Alegator respectiv, Livret de Circulatie, documentul oficial cu care se va prezenta la sectia de votare (una pentru fiecare cca 800-1.000 de alegatori) intre orele 08h00-18h00, unde este repartizat sa voteze. In felul acesta, sunt excluse, aproape in exclusivitate (din punct de vedere teoretic !), toate fraudele posibile.

    In schimb, conform unui decret publicat in JO (Jurnalul Oficial) pe 20 martie 2014, alegatorii asezarilor omenesti (comune) in Franta (urbanizata intr-un procent de peste 90%) cu o populatie mai mica de 1.000 de locuitori nu au obligatia sa dispuna de o(un) carte (card) de alegator si nici sa prezinte la sectia de votare vreun document de identitate.

    Daca in Romania la sectia de votare sunt solicitate (in mod oblogatoriu !) ca documente de identificare, in exclusivitate: Catea de Identitate sau Pasaportul, in Franta pe langa acestea sunt acceptate si alte documente delivrate de catre autoritaile prefectorale sau ale aparatului central de Stat: Livretul de Circulatie (pentru persoanele SDF), Carte Vitale/Card de asigurare medicala (de sanatate), Permisul de Conducere si de Vanatoare, Carte/Card de identitate delivrat de catre SNCF-Societatea Nationala a Cailor Ferate, pentru familii cu membri numerosi, Carte (Card) de Combatant (Veteran de Razboi), Carte (Card) de functionar al Statului (inclusiv cea/cel de Parlamentar), Carte (Card) de Invaliditate Civila sau Militara, precum si orice Atestatie provizorie de identitate, delivrata in schimbul unui document de identitate (de exemplu: in cazul unui control judiciar care impune predarea documentelor de identitate, autoritatilor politienesti).

    In absenta unui ″vot valid″, procedura electorala franceza (ca de altfel si cea romaneasca) distinge si votul alb (cazul in care alegatorul introduce in plic o hartie alba sau nimic dupa care o depune in urna) sau ″votul nul″ (bulletin de vot rupt, deteriorat, mototolit, insemnat, in format necorespunzator, etc), care nu respecta regulile codului electoral.

    Conform unei legi din 21 februarie 2014, incepand din 1 aprilie 2014, voturile albe sunt numarate separat de cele nule si sunt anexate separat de cele valide la Procesele Verbale intocmite de catre comisiile sectiilor de votare , iar numarul lor este mentionat in rezultatele scrutinului cu toate ca ele continua sa nu fie contabilizate in sufragiul exprimat. Parlamentarii considera insa ca votul alb, contrar  votului nul (sau abtinerii/absenta de la vot), are o semnificatie politica particulara, pentru ca alegatorul s-a deplasat la sectia de votare, dar nu voteaza (cu/pe nimeni) pentru ca nu este de acord cu programul politic al niciunui candidat (sau al unui partid politic).

    Mentionez aici ca de maniera traditionala, in general, incepand din 1807 (cu cateva exceptii din perioada Restauratiei franceze: Prima restauratie/1814-1815 sub Louis XVIII, respectiv, a Doua restauratie franceza/1815-1830 sub Louis XVIII/1815-1824 si Charles X/1824-1830), votul alb era asimilat cu votul nul, ca regula juridica dominanta, neexistand nicio diferenta dintre buletinele de vot albe (aduse de catre alegatori, ei insisi), buletinele de vot deteriorate, cele semnate de catre alegator, cele pe care exista o confuzie in privinta alegerii candidatului, cele plasate in plicuri care prezentau semne de recunoastere (inclusiv de culoare, adus de catre alegator) sau cele pe care erau mentionate injuraturi sau expresii obscene la adresa candidatilor, etc., toate acestea fiind excluse din sufragiul exprimat.

    Daca ne raportam la alegerile prezidentiale din ultima jumatate de secol (Republica a V-a/din 1958, practic, corespunzatoare perioadei 1965-2012 din punctul de vedere al alegerilor prezidentiale) constatam ca voturile albe n-au fost chiar neglijabile in cele doua tururi: 1965 (Charles de Gaulle/1%;  2,7%), 1969 (Georges Pompidou/1,3%; 6,4%), 1974 (Valéry Giscard d’Estaing/0,9%; 1,3%), 1981 (François Mitterrand/1,6%; 2,9%), 1988 (François Mitterrand/2,0%; 3,6%), 1995 (Jacques Chirac/2,8%; 6%), 2002 (Jacques Chirac/3,4%; 5,4%),  2007 (Nicolas Sarkozy/1,4%; 4,2%), 2012 (François Hollande/1,9%; 5,8%).

    Situatia a fost asemanatoare si in 2014 la ultimele alegeri europene (2014/2,77%; 2,8%), respectiv, in 2015, la cele departamentale/judetene (3,29%; 5,72%) si regionale (2,41%; 2,80%)

    In ceea ce priveste renumararea voturilor la alegerile (de orice natura) in Franta (ca de altfel si in alte state ale lumii), acesta este un proces (foarte) lung si costisitor, motiv pentru care este evitat prin intermediul unor masuri  juridico-administrative severe si organizatorice, care reduc la minim posibilitatea fraudelor (care sunt multiple).

    Daca aceste masuri sunt gestionate corect si cu responsabilitate civica, in general, renumararea voturilor nu se intampla decat in cazul in care rezultatele obtinute in cadrul sufragiului exprimat plaseaza pe candidatii propusi in pozitii aproximativ egale (in cadrul unui interval de incredere foarte ingust din punct de vedere statistic), iar eroarea ar putea fi, in principiu, nu de natura infractionala ci de natura umana. Evenimentul are loc si in Franta (ca si in Romania, de altfel), dar in cazuri extrem de rare, cand rezultatul (alegerilor) este contestat.

    In majoritatea cazurilor termenul de contestatie este foarte scurt si variaza intre 24-48h00 in fata BEC/Biroul Electoral Central), dupa care recursul poate fi solicitat numai in fata unei instante judecatoresti.

    In principiu, frauda electorala include toate procesele care pot (ar putea) influenta rezultatul alegerilor (direct sau indirect), incepand cu Campania electorala (manipularea Corpului electoral/electoratului sub o forma sau alta), continuand cu listele electorale (inscrierea alegatorilor, simultan, pe mai multe liste electorale), respectiv, organizarea sectiilor de votare (compozitia membrilor Comisiilor responsabile cu gestionarea si supravegherea alegerilor) si terminand cu numararea voturilor (utilizarea preferentiala a voturilor alegatorilor absenti in favoarea unui candidat/partid politic).

    In sfarsit, eradicarea infractiunilor pe toate segmentele procedurii electorale nu este posibila (cel putin practic!) dar acestea, in functie de masurile administrativ-judiciare, pot fi reduse si chiar minimizate. Daca frauda in timpul Camaniei electorale este mai greu controlabila (diferenta dintre manipulare si informare, in functie de context, putand fi justificata, cel putin teoretic, prin diferite mecanisme socio-economice virtuale corecte, chiar daca in realitate ele sunt demagogice!) sau la organizarea sectiilor de votare (nerespectarea compozitiei Comisiilor, favorizand alegerea unor membri influenti in diferite organizatii/partide politice), din contra, pe segmentul votului multiplu (inscrierea  pe mai multe liste electorale), in anumite situatii speciale (cu participarea Diasporei/cu un statut juridico-administrativ, nu rareori confuz si incoerent din punct de vedere socio-economic), frauda electorala, poate fi cea mai „agresiva” si poate aduce prejudicii serioase scrutinului.

    COMENTARIUL AUTORULUI

    Pentru a nu ajunge in situatia „disperata” de renumararea voturilor la alegeri in Romania, ar trebui inlocuit Domiciliul stabil al cetateanului cu Domiciliul fiscal al sau (ca si in Franta). Acesta corespunde acelei adrese (unice, prin lege) la care acesta este ”localizat” in spatiul socio-economic atat virtual cat si fizic, dintre care diferenta in norma converge la zero. Indiferent daca este activ, pensionar, somer sau asistat social, fiecare persoana fizica ar trebui sa faca o declaratie fiscala anuala (ca si in Franta) care are permite o cunoastere reala a populatiei (si a bogatiei reale a acesteia) dintr-o asezare umana (Metropola/Municipiu, oras, comuna/canton, sat, etc.), in care alegatorul are drept de vot! Spre deosebire de Romania (in care listele furnizate de catre birourile de evidenta a populatiei nu au absolut nimic de a face cu realitatea, avand in vedere faptul ca un numar important de localnici sunt dispersati, mai mult sau mai putin cu rost, mai mult sau mai putin cu statut de „sclav” in spatiul european extraromanesc, dar care isi pastreaza fictiv domiciliile, respectiv, adresele din tara), in Franta, sunt contabilizati in populatia unei unitati urbane, periurbane sau rurale, numai cei cu domiciliul fiscal, adica, contribuabilii fiscali locali „fizici” (si nu virtuali ca in Romania), ceea ce îi supune pe acestia unor regului administrative si juridice eficace, care combat cu vehementa frauda electorala.

    Cu nalte cuvinte, dupa parerea mea lipsa unui domiciliu fiscal (care ar trebui sa inlocuiasca domiciliul stabil!) al cetateanului in Romania, este factorul principal (de natura socio-economica) care permite manipularea/vehicularea alegatorilor (din tara si din Diaspora) pe listele electorale, de care beneficiaza atat partidele de stanga cat si cele de dreapta, motiv pentru care introducerea acestuia nu se doreste „in masa”, cum de altfel, nici introducerea unui ISA (Impozit de Solidaritate pe Avere ca in Franta (desi Romania geme de ″bogatasi de carton″/”baroni locali, mahari politici, smecheri-fosti infractori de drept comuni si evazionisti fiscali, capatuiti peste noapte, care au devalizat tara), ceea ce ar permite, pe de o parte, un trai decent celor defavorizati social, iar pe de alta parte si reducerea infractionalitatii pe (in) plan national. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Teoria naiva CUI – IA cui? PACS (Pactul Civil de Solidaritate) dintre CUI (Cota Unica de Impozitare) si ISA (Impozitul de Solidaritate pe Avere:  http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/49422-teoria-naiva-cui-ia-cui-pacs-pactul-civil-de-solidaritate-dintre-cui-cota-unica-de-impozitare-si-isa-impozitul-de-solidaritate-pe-avere-un-mecanism-fiscal-de-avarie.html).


    Raspandeste cu incredere
    • 1
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
      1
      Share

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

    Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

    Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

    Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

    Please enter your comment!
    Please enter your name here