Acasă Supliment Cultural Arta Corespondenta din SUA : Casa cu mistere

Corespondenta din SUA : Casa cu mistere

92
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Tot mai mult sunt convins ca Manhattan, unde imi traiesc senectutea, este un cosmos, un oras indefinibil si inclasificabil. Incep sa seman cu el, fiindca si despre mine se spune (a spus-o primul criticul Alex Stefanescu) ca sunt un “scriitor inclasificabil”. Sigur, nu vad cine m-ar putea citi, cine m-ar putea cunoaste, mai ales acum, cand am trecut de prima suta de carti publicate. La fel de mult timp, o viata, doua, iti trebuie ca sa cunosti insula Manhattan, cu tot ce a facut omul aici. Tot?, nu, nu poti cunoaste nici macar galeriile de arta. De 20 de ani le tot caut, spun ca am scris despre toate, dar cand nu ma astept, apare una despre care nu stiam nimic. Mister. Mare mister.

Prezentul il mai poti cunoaste, dar trecutul este imposibil, este insondabil. Si am sa va dau cel mai recent exemplu trait de mine cu aceasta uluiala a necunoscutului. Este vorba despre galeria Anita Shapolsky, de pe 65 St., dintr-o zona de o fumusete rara, numai de palate. Aici sunt concentrate bogatiile marilor milionari ai lumii. Nu stiu daca Anita este milionara, dar colectia ei este de milioane.

Fiindca ceea ce ne-a arata ea este greu de imaginat. In galerie intri din strada, coborand cateva trepte si intrand la parter, apoi galeria se desfasoara la etaj si in spatele salonului- vagon, de unde ajungi intr-o mica gradina, o terasa, unde strajuieste un bust impunator al lui Buddha. Si in jurul lui, alte lucrari. Peste tot arta. La fiecare pas un tablou sau o sculptura. Nu am fost la expozitia unui artist anume, asta a fost alta data, acum cinci ani, la retrospectiva lui Karl Hagedorn (prezentata amplu in volumul Artisti romani la New York), ci la expunerea unei colectii. Colectia Anita Shapolsky, cu lucrari ale unor artisti pe care ea i-a cunoscut de-a lungul timpului, artisti uitati, care nu mai circula, dar care sunt fundametali pentru a intelege miscarea artei americane.

Majoritatea lucrarilor dateaza din perioada interbelica sau din primii ani post-belici. Astfel ne intalnim cu nume absolut necunoscute, ca Alcopley, un pseudonim al lui Alfred Lewin Copley, care a combinat medicina cu pictura; apoi James Brooks, un muralist, care si-a exprimat pe panza experienta din al doilea razboi mondial; Norman Carton, un alt muralist, caruia Anita i-a expus un tablou realizat in 1957; Christo, un sculptor cu elemente arhitecturale; Nassos Daphnis, cu o pnaza din 1948, figura miticului Icarus, bogata in culori naturale; Sonia Gechtoff, cu cateva lucrari foarte expresive, poate si fiindca ea picteaza direct din cutit, lucrari din anii ’50, care sunt incluse in curentul abstract expressionist; Tony Harrison, care transforma diferit material brut, ca lemnul, in pictura, pastrundu-i forma geometrica; Stanley William Hayter, prezent cu tabloul Pavone (1935), un artist care a lucrat pe trei fronturi, Anglia, Paris, New York, realizand si un studio, Atelier 17, in perioada interbelica; Buffie Johnson, care a urmarit ciclul natural al vietii, artista prezenta cu trei lucrari, atingand sublimitatea mistica in lucrarea Pentecost (1958), si despre care am mai aflat ca este si scriitoare, creand o imagerie a zeilor si a animalelor sacre; Albert Kotin, un formodabil abstract expressionist, care i-a inflentat pe De Kooning si Pollock; Fred Mitchell, un mare colorist si un galerist de anvergura (fondator al galeriei Tananger); Louise Nevelson, care a prevazut instalatia sculpturala, dar realizand si picturi mono-cromatice pe lemn, remarcabile colaje; Betty Parosns, renumita prin lansarea la galleria sa a lui Pollock si a altor abstract-expresionisti, o pictorita de o mare sensibilitate, cum vedem in lucrarea Looking Out (1955); Irving Petlin, tot pictor non-figurativ, obsedat de dualitatea Binelui si Raului; Anne Ryan, o creatoare de colaj, care a studiat la atelierul lui Stanley Hayter si care e definita prin realizarea unei originale tranzitii de la text la pictura; Nancy Steinson, care exporeaza materia diferitelor metale, combinand liniile curbe in forme de energie sculpturala; Yvonne Thomas, cu o lucrare din 1965, cu un deosebit potential simbolic, creatoarea unei retele picturale cu efecte gridophanice; si altii.

*

Spuneam ca e greu sa ne imaginam ce am vazut. Nu stiu de carte ori nu am scris despre abstract expresionisti, dar niciodata nu am vazut opera lui Amaranth Ehrenhalt (n. 1928)

Aici am avut sansa sa o cunosc in peroana pe artista, care mi-a daruit un catalog in care am putut vedea cum ea i-a anticipat pe toti corifeii artei americane, ajunsi in top, precum De Kooning, pe care Amaranth l-a cunoscut personal. Cartea de vizita a acestei artiste este impresionanta, greu de descris intr-o cronica.

Nu pot spune decat atat ca viata ei s-a desfasurtat intre Paris, unde a studiat, cu Sonia Delaunay, si America, educata fiind la Pennsylvania Academy of the Fine Arts. A trait numai in lumea artei. Totul a fost arta pentru ea, ca in aceasta poezie aflat la sfarstul catalogului pe care mi l-a daruit:

Examine my head,

My hands, my name,

And my heart

You will see

Everywhere, always

Art, Art, Art.

Sper sa-i vad direct si lucrarile, care sunt o explozie de culoare, au vertij, iutire de sine, sunt un adevarat dans de pete contrastante si linii labirintice, precum un ghem ca un varcolac, asemnea lucrarii Umatilla (1959), o capodopera.

Atmosfera de la vernisaj, patronata de amfitrioana Anita, a fost de o mare elevatie, cu foarte multe cunostinte de-ale distinsei colectionare, din epoci diferite, parca era un muzeu uman, dar si artistic, fiindca galeria era intesata de artisti. Asa am cunoscut-o si pe Solange Umutoni, o artista de culoare, care practica si ea o arta abstracta, plina de culori foarte vii. Unele panze mi-au aminti de “ochii” lui Tuculescu, dar cred ca apropierea trebuie facuta mai degraba de arta graffiti a lui Basquiat sau de mastile africane. Mi-au placut foarte mult copii care venisera la vernisaj, foarte inteligenti si curiosi, sa afle tot. Maine, ei vor fi cei care vor povesti, poate, ce au vazut azi.

Indiscutabil, galeria Anitei este un clarobscur de fumusete, o casa plina de mistere, peste tot masti arhaice, lucrari ciudate, spectrale, din epoci de demult, care aduc cu ele fantome. Am fost intr-o casa cu mistere, ca in Marile Sperante. Ca sa vezi bine tabloul italianului Mario Bencomo, afalt pe un perete la intrare, Anita deschide un dulapior si de acolo aprinde doua mici reflectoare, care lumineaza in mod special lucrarea, pentru a vedea si un desen pe care altfel nu-l vezi. Momentul a avut, pentru mine, ceva din misterul care il inconjoara pe Robert Langdon (Tom Hanks), eroul din Codul lui Da Vinci, cand cerceteaza documentele de la Vatican. Multe mistere care se cer decodificate. Ca o lucrare a al lui William Saroyan, aflata la etaj, ceva de necrezut, pe care scriitorul i-a daruit-o Antitei in 1963. Tot acolo se afla si uluitoarea panza a lui Albert Kotin, o adevarata capodopera, care pune altfel in valoare generatia lui Pollock.

Prin colectia Anitei, integem mai bine ca ceea ce se afla azi in top, artistii americani, care se vand cu sute de milioane de dolari, au fost pregatiti (citeste anuntati) de generatia lui Kotin, Amaranth, Johnson, o generatie de artisti fantastica, dar care nu a prea a avut noroc, fiindca istoria i-a uitat, nemaivorbind de invazia modernismului, cum spunea Amarahth, care se reduce la kitsch, la instalatii, la digital art. Noi nu credeam ca artistul va parasi instrmentele clasice de a picta, de a ciopli, de a decora, spunea ea. Sigur, asa cum dicutam si cu Solange, epoca Anitei era o epoca de visare, in care oamenii erau idealisti, traiau pentru arta. Acum, azi, artistii traiesc pentru bani. E o epoca mercantila in care fantezia se pierde, este tradata si adaptata numai la ceea ce se vinde.

Intr-adevar, este greu de crezut, ca in imparatia zgarie-norilor, se conserva casa cu mistere a Anitei, ca dincolo de imaginea artihectonica a unei civilizatii a bogatiei, exista misterul artei, delicatetea uitarii de sine, tezaurul memoriei, care conserva amintirea viitorului, caci fara amintiri, viitorul nu are prezent.

Grid Modorcea, Dr. in arte

Corespondenta de la New York


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here