Acasă Supliment Cultural Recenzii filme/carti Corespondenta din SUA : O noua viziune despre Groenlanda

Corespondenta din SUA : O noua viziune despre Groenlanda

69
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Una dintre cele mai puternice institutii de invatamant din America este Lycée Français de New York, care este un fel de stat in stat, avand o mare independent si avand locatia pe 74 St intr-o cladire veche impunatoare, total modernizata, dotata cu tot ce-si viseaza invatamantul modern, de la sali de sport la sali de computer sau Fitness. Evident, sumele care se platesc pentru a urma cursurile acestei scoli, cu clase de la prescolari la clasa a XII-a, sunt ametitoare (circa 40 de mii de dolari pe an).

Dar nu despre acest lucru vreau sa va scriu, ci despre faptul ca Liceul are un Centru Cultural, care organizeaza permanent activitati culturale. Printre ele se afla si programul “Movie Night”, ce include vizionarea unor filme, la sala de concerte, poate una dintre cele mai moderne sali de spectacol din New York. Proiectiile sunt impecabile, pe un ecran urias, cu sala construita in stil amfiteatru.

De regula, se dau filme frantuzesti subtitrate in engleza. Dar de curand am vazut un film danez, A Polar Year (2018), autor total (scenariu, regie, operatorie) Samuel Collardey. Filmul ne-a fost anuntat ca un documentar despre Groenlanda, dar l-as considera un documntar artistic, fiindca are elemente epice, multa poezie, elemente de drama si aventura. Ca documente, putem considera peisajul autentic si faptul ca personajele se joaca pe sine. Ca si limba bastinasilor. Insusi eroul filmului este prezent cu numele sau. Este vorba de un tanar profesor, Anders, care alege sa preda intr-un colt indepartat al Groenlandei, intr-o mica asezare, numita Tiniteqilaaq, cu 80 de locuitori. El alege Groenlanda, fiindca tatal lui era fermier, de 8 generatii familia lui a cunoscut numai o viata de fermieri, iar el a dorit sa aleaga alta cale, sa se faca profesor.

Evident, imediat dupa ce ajunge acolo, Andres se trezeste in conflict cu localnicii si cu problemele care apar. Desi s-a pregatit inainte, a invatat limba bastinasilor, totusi faptul ca e danez nu este privit cu simpatie, fiindca danezii sunt perceputi ca asupritori, Groenlanda apartind de regatul Danemarcei. Insasi bunica unuia dintre copii, Asser, isi sfaturieste nepotul sa nu se duca la scoala si sa nu invete limba danezului. Iar localnicii, prin traditie, numesc Groenlanda “tara oamenilor”, pe cand in daneza inseamna “pamant verde”.

Eschimosii sunt mostenitorii triburilor inuit, oamenii cei mai inocenti ai pamantului, intrati in mitologie ca utopia perfecta, ca finite care nu cunosc violenta, crima, insulta. Lucrurile au luat o alta intorsatura cand a aparut dominatia wikingilor, care a dura sute de ani. Cinci tari, inclusiv Canada si SUA, isi disputa insula cea mai mare a pamantului. Dar localnicii nutresc si azi, in spiritual stramosilor inuit, la o independenta absoluta, desi sunt sub administratie daneza.

Anders face multe gafe, de fapt, traieste din eroare in eroare pana ajunge sa se adapteze la noul mod de viata, o viata acoperita de zapada. Prin tact, ajunge chiar sa fie un fel de tutore al lui Asser, sa-l invete unele notiuni elementare, dupa ce acestuia ii moare bunicul, care era modelul sau.

Povestea lui Anders se impleteste cu cea a copiilor, care nu-l asculta deloc, care sunt interesati nu de scoala, ci de ceea ce fac bunicii lor, cum vaneaza foci, cum prind peste, cum cresc cainii, cum merg sa vaneze ursi polari. Si totul in contextul climei polare, cand nimic nu ocoleste mica localitate, in special furtunile de zapada, un laitmotiv al filmului fiind cosciugul, mereu apar cosgiuge, semn ca cineva iar a murit. Exista acolo si un mare cimitir, si o biserica, fiindca toti eschimosii sunt crestini, cred in Iisus, se roaga la Iisus. Si au pentru ce sa se roage, fiindca viata lor este grea, iar lectia pe care le-o predau batranii copiilor este aceea de a-i invata sa supravietuiasca.

Sigur, A Polar Year, desi copleseste prin imaginea peisajelor polare, prin viata autentica a locuitorilor, nu este un documentar strict, asa cum ne-am obisnuit cu zecile de filme despre Polul Nord, incepand cu celebrul Nanook (1922) al lui Flaherty. Am vazut documntare coplesitoare despre viata cainilor, despre viata ursilor polari, a focilor, a morselor, a pinguinilor, a inghetului si dezghetului (in zona Ocenului Artic adancimea apei este de peste 4 mii de kilometri!), dar totul se datoreaza, in cazul acestor documentare, timpului, iti trebuie imens de mult timp, ani in sir, pentru a prinde un singur aspect obisnuit, cum se vaneaza o foca, de pilda. Dar aici regizorul Collardey nu cred ca a stat nici macar “un an polar”, oricum, cele mai interesante filmari ni le-a prezentat. Dar el le-a combinat cu regie in cadru, cu elemente artistice sau cu taieturi specifice cinematografului. Din pacate, regizorul nu a fost prezent la vizionare, sa aiba loc o dezbatere despre film, asa cum ni s-a anuntat initial.

Asteptam noul eveniment, care se anunta fierbinte, prin prezenta lui Charlotte Gainsburg, un mare star, preferata lui Lars von Trier, care joaca rolul principal in filmul francez ce se va proiecta in luna mai.

Filmul A Polar Year va avea o continuare, dovada ca secventa finala il surprinde pe Anders cu Asser, baiatul pe care il creste, intr-o canoe, urmarind niste balene uriase, deci, filmul se termina cu hotararea lui Anders de a ramane in Groenlnada.

Grid Modorcea, Dr. in arte

Corespondenta de la New York


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here