Acasă Colţul specialistului Apararea drepturilor cetatenilor De ce in Romania nu reciclam cum ar trebui? Oare de ce?

De ce in Romania nu reciclam cum ar trebui? Oare de ce?

235
1
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 7
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    7
    Shares

Paradoxul situaţiei: liniile de reciclare a materialelor nu au materie primă dar gropile de gunoi rasar si in varful muntelui! Interesant, nu-i asa?

Informaţiile pe care le-am adunat pana in prezent sunt în egală măsură uimitoare şi stânjenitoare totodata.

Romanii arunca cu 70% mai mult gunoi decat danezii! De ce? Pentru ca se arunca la gramada! Tot, recuperabile si refolosibile impreuna cu deseurile vegetale. Rata de recuperare in Romania este mult sub cea medie europeana. Si totul tine de tipologia locala. Celebra zicala “Merge si asa” ne este inca far calauzitor! Mentalitate ucigatoare!

Probabil aţi crezut şi dvs. că România este deficitară la acest punct (reciclarea materiilor prime) din cauză că nu avem resurse financiare pentru investiţii în linii tehnologice adecvate, moderne si mai ales, eficiente. Ei bine, nu este cazul! Aceste linii tehnologice chiar există, si, după cum m-am convins singur, exista dar, – surpriză!!! –, duc lipsa de … materie primă. In tara PET-urilor imprastiate pe te miri unde, firmele de reciclare duc lipsa tocmai de materie prima – Sticla P.E.T.!

Cum e posibil ca într-o ţară care stă să se înnece la propriu în P.E.T.-uri (lacurile, raurile, Dunarea la varsare, Oltul, Muresul, Valea Prahovei este inundata de sticlele de P.E.T si se aduna munti cand unii pornesc o initiativa locala!), si totusi oamenii care se ocupă cu reciclarea acestor deseuri nu au de lucru? Simple paradoxuri romanesti!

Răspunsul care ne e cel mai la îndemână este unul devenit deja unul stereotipic: autorităţile nu se implică. Autorităţile nu pun la dispoziţia cetăţenilor mijoacele necesare pentru selectarea diferenţiată a deşeurilor. Autorităţile sunt de vină. Ele, nu Noi!

Dar, dureros, dovezile adunate nu converg în acest sens. Multe firme din domeniu au derulat propria lor campanie de recuperare a maselor plastice de la cetăţeni, prin amplasarea de tomberoane marcate, tot ei ocupându-se apoi şi de transportul acestora la linia de reciclare proprie. Însă… din totalul deşeurilor adunate doar 20% erau mase plastice, restul fiind gunoi menajer.

Tot acum aflăm că linii performante de reciclare a materialelor plastice cu capacitati de prelucrare de 1 tonă deşeuri/ oră sau mai mari exista, ele putând funcţiona in 3 schimburi, 24 de ore din 24. La momentul acesta insa, unele linii lucreaza intr-un singur schimb si ala intermitent, uneori avand materie primă doar pentru câteva ore in plus.

Concluzia trista:

Problema suntem noi, noi înşine adica!

Ce este de făcut?

Aşa cum stă bine românului, vin şi cu nişte soluţii care se doresc a remedia sau măcar a atenua problema. Fără a avea pretenţia că epuizez gama de solutii, vă propun doar câteva, încercând să cuprind mai toţi factorii umani implicaţi:

1. Sancţionarea cetăţenilor care nu-şi selectează deşeurile. DRASTICA!

2. Firmele de salubritate să-şi stabilească un program concret de recuperare a deşeurilor plastice/ a hârtiei/ a sticlei – program comunicat şi cetăţenilor – după sistemul celui de recuperare a gunoiului menajer. De exemplu, întrucât poate că într-o gospodărie se adună mai puţină sticlă sau metal, nu va fi cazul ca turele de recuperare a acestora să fie la fel de frecvente ca de pildă pentru gunoiul menajer (să zicem o dată pe lună poate că ar fi suficient).

3. Verificarea personalului de serviciu care se ocupă cu recuperarea şi transportul gunoiului. Din păcate sunt mult prea dese situaţiile în care se semnalează că aceste persoane amestecă deşeurile gata sortate. Mă întreb … cei care au fost martori ai acestor acţiuni iresponsabile vor mai avea tragere de inimă să depună un efort pentru a selecta deşeurile ştiind că cineva îşi bate efectiv joc de munca lor? Mă îndoiesc! Probabil efortul de a-i convinge se va dubla. Asta presupune alţi bani pentru campaniile de publicitate, alte fonduri pentru motivarea cetăţenilor de a face acest lucru.

În încheiere, pot concluziona că mai sunt multe de făcut până cand România îşi va merita statutul de ţară civilizată in direcţia reciclării materilor prime.

Şi, primii vizaţi in aceasta actiune suntem, din pacate, chiar noi, noi insine, fiecare în parte. Parte in parte adica!


Raspandeste cu incredere
  • 7
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    7
    Shares

1 COMENTARIU

  1. Sunt totusi persoane care traiesc , prost dar traiesc , din valorificarea deseurilor . Nu cred ca sanctionarea persoanelor care nu sorteaza gunoiul ar fi o solutie , mai ales in cazul celor care traiesc in apartamente minuscule . Recuperarea din gunoi a deseurilor metalice si nemetalice , plastic [pe categorii] , hartie , sticla si eventual a altor categorii de deseuri reprezinta o foarte simpla sursa de venit a agentilor economici , mari sau mici , care se ocupa de colectare si reciclare deseuri . Obligarea cetatenilor sa creasca profiturile unor agenti economici este absurda . Mai bine sa se stabileasca pretul de achizitie , pe fiecare categorie de deseu recuperabil si reciclabil livrat sortat si pretul care trebuie olatit pentru gunoiul nesortat . In plus , se impune ca si administratorii gropilor de gunoi sa aiba stabilit un nivel minim , functie de situatia concreta , a gradului de recuperare . Nerealizarea acestui nivel minim sa duca pana la anularea dreptului de depozitare a gunoiului a de catre societatea care nu-si indeplineste obligatiile .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here