Acasă Jurnalul Bucurestiului Anchete De ce merg oamenii la munca?

De ce merg oamenii la munca?

355
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Intrebarea, desi simpla, pare sa aiba raspunsuri din ce in ce mai amuzante, mai ales in virtutea unora care activeaza in domeniul HR-ului dambovitean si a caror fantezie devine debordanta in acest caz.

De multa vreme observ ca se infiripa ideea ca, de fapt oamenii vin la job ca sa rezolve problemele specifice locului de munca si sa primeasca laude si felicitari, la pachet, in scris sau in fata colectivului, oricum ar fi … dar laude. Simple laude!

A incercat cineva sa cumpere ceva pe praful asta, in care avem norocul sa ne irosim vietile, doar cu laude? A reusit cineva ca, in schimbul felicitarilor scrise sau orale primite, sa primeasca un medicament sau un serviciu medical, aparent gratuit? Daca da, as fi deosebit de incantat sa-l cunosc.

Oamenii merg la job pentru un singur lucru: BANI. Punct. Nimic altceva.

Oamenii refuza sa mai mearga la jobul respectiv cand sefii se poarta in afara oricarui comportament civilizat. Cand nu-si respecta cuvantul dat, cand au mintit in timpul interviului de angajare, promitand marea cu degetul, iar in realitate e doar desert, apa nicaieri.

Oamenii refuza sa mai mearga la un job atunci cand nu sunt respectati, cand li se vorbeste ca unor slugi, cand sunt jigniti, cand sunt agresati verbal, sau cand li se fac propuneri mai mult decat indecente. Ma refer la propuneri sanctionate si sanctionabile. Refuza sa mai mearga la acel job cand distanta intre promisiuni si realitate bate orice film. Punct.

Cu promisiuni si minciuni nici un angajator nu va reusi decat sa-i indeparteze rapid pe cei pe care teoretic ar trebui sa se bazeze. Si cei care vor pleca evident primii sunt, de obicei, si cei mai buni. Care isi gasesc mai devreme sau mai tarziu un alt loc de munca, asta daca au norocul sa fie destul de abili si in jur de 30 de ani. Varsta la care mai ai cautare in Romania.

Daca au in jur de 40 sau peste, se blazeaza, se obisnuiesc cu ideea ca asta este, ca asa trebuie sa fie, ca se sacrifica pentru … si alte stupizenii de acest fel, si astfel, cel/cei ce genereaza toata aceasta mizerie profita de o situatie tragica, situatie care nu ar trebui sa se fi materializat niciodata la noi. Dar … . Asa-i la noi dintotdeauna. Daca insa, lucrurile generate de acesti indivizi fara scrupule ar avea consecinte rapide, vizibile, in viata  asta, nu in cealalta, lucrurile oare s-ar indrepta? Deocamdata, deocamdata, nu au, … din pacate.

Dar, va apare la un moment dat si in cazul acestor nefericiti ai sortii, o sansa, ultima poate. Si ei, in mod sigur si cert, nu o vor rata. Asa ca, daca apare, o sa vedeti din nou niste oameni fericiti si bucurosi ca au scapat. Daca nu, “priviri reci, harfe zdrobite” vorba celui mai mare poet traitor al acestor meleaguri.

Cand se depasesc insa toate limitele bunului simt si se pun sedinte tocmai vineri, dupa programul de lucru, sedinte care se prelungesc pana la 20:00 sau chiar 11:00, atunci chiar apare o problema. Mare.

Cand sunt convocati la munca in zilele de sambata, duminica, sau sarbatori legale, fara ca sa fie platiti si rasplatiti corespunzator (aici chiar nu merge cu laude puerile, caduce, false) dupa un convocator elaborat, de cine altcineva, decat de seful/a de la HR si semnat tocmai de seful cel mare, HR-ul care mai si trece din birou in birou, si din departament in departament, sa obtina semnaturile de luare la cunostinta ale nefericitilor (am trecut printr-o astfel de aberatie iar firma inca exista, din pacate) atunci problema devine intr-adevar de neacceptat.

Si aici lista abuzurilor, complexa de altfel si cam ca peste tot pe teritoriul tarii noastre, e lunga, lunga, … cat se poate de lunga.  Pentru ca inca se poate, pentru ca inca e criza si pentru ca, inca, oamenilor le este frica sa-si riste jobul pe care il au si sa-si caute altceva, altundeve, oriunde, dar cat mai departe de aceasta mizerie de nesuportat.

Uneori insa, pupincurismul de doua parale al unor sefuleti de duzina, ii indeamna si ii determina si pe ceilalti sa stea, zi de zi, peste program, ca asa-i place sefului cel mare, care e fost ce a fost inainte de … si asa s-a obisnuit si el (saracu’). Iar trepadusii infiltrati printre ceilalti lucreaza febril si raporteaza extrem de repede orice maraiala, ca doar din asta si-au castigat traiul si in timpurile nu de mult apuse si continua cu succes si in ziua de azi, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Meteahna asta o sa ne coste candva … mult. Si apoi se duc si ei saracii si se bat cu caramida in piept in fata mai-marelui zilei, de cat de … “buni” sunt ei, cat de “neinlocuit” sunt ei, chiar daca, uneori, erorile lor profesionale, ar starni de cele mai multe ori daca nu zambete retinute (asta din partea celor trecuti de pragul de 40, care si-ar risca astfel postul), hohote de ras in cazul celorlalti, care fiind la inceput de cariera si cu mintea limpede, ar judeca rapid situatia, si asta desi mai au inca multe de invatat, si ar reactiona corspunzator. In hohote adica.

Cam acesta-i adevarul, fie ca vrem, fie ca nu vrem, dar, evident ca nu ne place sa-l spunem verde in fata, pentru ca asa suntem noi, sau mai bine spus, cei mai multi dintre noi, nascuti si crescuti intr-un regim in care una gandeai si alta spuneai.

Gandirea duplicitara naste monstri mai periculosi decat ne-am astepta. Mai ceva ca somnul ratiunii. Ca urmare a acestor abuzuri apar, cum altfel, tensiuni puternice exact unde nu te-ai astepta, adica tocmai in familia angajatului, familie care, evident ca nu intelege de ce acesta tot intarzie vineri seara, cand toti “stiu” (oare de unde?) ca e zi scurta si ca se pleaca mai devreme si cam de peste tot. Si brusc apar, conform aceluiasi scenariu cu monstri, idei cu amanti sau amante, afaceri sordide de altfel, scandaluri care fac deliciul “ascultatorilor” dar mai ales “ascultatoarelor”, adica tatelor de la bloc, care mai au si ele astfel cu ce se delecta si ce comenta. Ziua intreaga.

Oare exista vreo lege care sa te protejeze impotriva acestor urmari neplacute. Cum ar trebui procedat, sala de asteptari la intrarea in astfel de firme, cu manechine pe care sa-ti versi furia, muzica sa-ti domoleasca nervii, televiziune interna cu acces pentru familie care sa te vada “la lucru”, … . As fi curios cum ar solutiona cei cu idei de felicitari neinsotite de bonificatii reale, materiale, palpabile, astfel de aberatii ale sistemului din Romania.

Astfel de tensiuni, acumulate zilnic, ani si ani la rand, si care degenereaza in ce altceva decat certuri, scandaluri, despartiri sau mai rau divorturi, acuzatii nefondate si alte “bucurii” de acest fel, care sunt oarecum deja la ordinea zilei. Oare ce “pret” platesc cei care le genereaza? Nici unul … . Deocamdata! Iar HR-ul viseaza rasplata prin vanzarea de iluzii. Fara pret. Priceless, cum ar zice anglo-saxonii.

Asa ca, dragi recrutori mai terminati odata cu basmele astea, si cu spalarea de creiere, total inutila, cu stupizenia conform caruia exista inca cineva care, se duce la job pentru altceva, orice altceva decat pentru banii cu care-si asigura existenta! A lui si a celor din jurul lui, care depind inca material de el.

Pentru ca, in mod evident, acest lucru nu este in nici un caz adevarat. Este doar o abureala de doi lei. Specifica.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here