Era Profitorului

    208
    0
    DISTRIBUIȚI
    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    Deunăzi, m-am întâlnit cu Gheorghe Zamfir, să-i ofer cartea ISTORIA FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL “GEORGE ENESCU”, pentru a fi în cunoştinţă de cauză de ce l-am invitat să participe la lansare. I-am arătat pasajele unde scriu despre marea nedreptate pe care au făcut-o organizatorii Festivalului, aceea de a-l ignora pe cel mai complet muzician în viaţă al României. El este marele absent de pe scenele Festivalului. De ce? Fiindcă Ioan Holender nu cunoaşte poemele, misele, simfoniile compuse de Gheorghe Zamfir, muzica sa cultă, îl asimilează numai muzicii populare. Nemaivorbind de faptul că prin această ignorare jigneşte însuşi Folclorul românesc, care este sursa de inspiraţie a lui George Enescu şi a altor muzicieni importanţi. Iar Gheorghe Zamfir este reprezentantul ales al acestui fundament.

    Şi ar mai fi o cauză, crede Zamfir, faptul că „Holender nu e nimeni. Cine este el? Ce operă are? E cântăreţ de operă? În ce a cântat? E scriitor? Ce-a scris? E un profitor ordinar!”

    Aşa este. A profitat de prestigiul Festivalului “George Enescu” ca să scrie nişte broşurele autobiografice, un fel “de la Bârca la Viena”, în care povesteşte cum tatăl lui avea o Fabrică de marmeladă la Timişoara, din care a câştigat bani ca să emigreze la Viena, unde micuţul Ioan (oare l-o fi botezat creştineşte?) a rămas până în ziua de azi. Aceste broşurele scrise ţeapăn, fără talent, le-a lansat în Festival cu mare tam-tam. Ca acum, când ne-a anunţat că pleacă, să mai comită o obrăznicie. Şi-a lansat o carte numită “Era Holender”! Vă daţi seama ce-a comis?! S-a băgat singur în istorie, el şi alde Ceauşescu, cu “erele” lor!

    Noi îl blestemam pe Ceauşescu că a practicat cultul personalităţii. Dar ce face acest om hrănit, chipurile, pe culmile civilizaţiei occidentale?

    În holul hulitei Săli a Palatului, şi-a instalat un decor ca în Madame Butterfly, pe care l-a plancat cu două uriaşe portrete de-ale sale în ramă, o ramă pretenţioasă, precum sunt prezentate portretele marilor lorzi în tablourile secolului 19. Nu am văzut în viaţa mea aşa ceva. Şi la Barnes & Noble, la New York, unde trăiesc majoritatea timpului, am fost la sute de lansări, ale unor personalităţi diverse, dar autorii evită complet bombasticismul. Nici la cel mai mare târg de carte al lumii, BookExpo America, n-am văzut. Nici Salvador Dali, când şi-a lansat Arta pârţului, nu şi-a permis o asemenea sfidare a bunului simţ.

    Îi condamnăm pe dictatori, pe drept cuvânt, pentru răul pe care l-au făcut muzicii. Hitler, Stalin şi alţii ca ei i-au sfidat pe muzicieni, au interzis să se cânte ce lor nu le plăcea, ce nu înţelegeau, muzica lui Mahler sau Stravinski, de pildă, dar acest Holender ce face? Sfidează pe toată lumea. Face ce vrea şi cum “vrea” muşchii săi. Opreşte desfăşurarea Festivalului ca să-şi lanseze el “era”! Fiindcă şi-a lansat-o în pauza concertului oferit de orchestra Staatskapelle Dresden.

    De regulă, pauza durează 10 minute. Toate lansările care se fac în pauza de concert atâta ţin, zece minute. Dar la Holender a durat peste 30 de minute, lucru inadmisibil! Instrumentiştii nu mai intrau pe scenă, fiindcă trebuiau să primească verde că monumentul Papa Holy a terminat de dat autografele. Mulţi spectatori erau alarmaţi. Ori acest timp furat a fost fatal, fiindcă a dus la extinderea programului şi partea a doua a concertului, în care s-a cântat Simfonia nr. 6 de Bruckner, s-a terminat târziu, iar melomanii nu au mai putut să ajungă la Nocturna de la Ateneu, unde era programată formaţia The King’s Consort, cu oratoriul Paulus al lui Mendelssohn-Bartholdy, cântat de orchestră, cor şi solişti, unul şi unul, cum am putut remarca în noaptea următoare, când am recuperat şi am ascultat Odes to St. Cecilia, ode închinate Sfintei Cecilia. Fericită sfântă, să fie pomenită de lucrări atât de minunate! O sfântă de sorginte păgână, nici nu se ştie dacă a existat, a devenit patroana muzicii. Cecilia este slăvită cu mult har de compozitorii Henry Purcell, cu o odă încântătoare, ce evocă simţurile înalte şi darul muzicii de a alina durerile, Benjamin Britten, cu o piesă numai pentru cor a capella, o bijuterie vocală, şi Friedrich Händel, cu o polifonică şi sublimă cantată, de o inspiraţie divină. Odele sunt adevărate ars poetica ale muzicii. Formaţia lui Robert King, un dirijor atipic, care robotizează mişcările, revine în Festival, după memorabila prestaţie de la ediţia 2005, când a desfăşurat un regal baroc, având în program numai lucrări de Bach.

    Iată ce a produs acest organizator şef, ne-a îndepărtat de muzica divină. El, de fapt, numai a profitat de pe urma Festivalului, iar acum şi-a făcut o reclamă deşănţată, fără măsură, cum a fost şi aberanta prefaţare a concertului dat de Berliner Philharmoniker, cum am arătat, ca el să se vadă, fiindcă aşa îi este felul. Mereu a politizat festivalul, ca un măscărici, mai ales prin temenelele pe care le-a făcut puternicilor zilei, ca să-i prelungească mandatul, inventând tot felul de mizerii, precum nişte decoraţii băsiste pe care mai an le oferea invitaţilor, pe scenă, la sfârşitul fiecărui concert, stricând fără ruşine atmosfera creată de muzică. Unii muzicieni i-au refuzat această tinichea, fiindcă era o manieră comunistă, inacceptabilă la un festival cult.

    Nimic mai tragic decât terorismul holenderian faţă de muzică. Iată ce a opus el frumuseţii şi faimoasei modestii enesciane, un triumfalism obraznic, care nu are ce căuta în sfera muzicii adevărate, care ne transmite o pace a minţii, o modelare interioară, o fericire a inimii.

    Un bilanţ al acţiunilor d-lui Holender la conducerea Festivalului, ar fi dezastruos: prin relaţiile vieneze, a umplut scena sălilor de concert numai de formaţii germane, le-a invitat de câteva ori, în prostie, să bifeze el că a adus la Bucureşti imposibilul, cum a fost Tetralogia lui Wagner, programată catastrofal, la ore în care în sală nu erau decât parangheliştii! Iar Capela de stat din Dresda a mai fost invitată în festival, când a cântat, ca şi acum, tot Bruckner. Şi în acest an domină formaţiile germane. A germanizat festivalul. Apoi şi-a invitat amicii bătrâni, în special dirijori în trei picioare, făcând din Festival un fel de cimitir al elefanţilor.

    Îl tot invită pe Murray Perahia, care ne-a sufocat cu aceleaşi piese de Haydn, Brahms sau Beethoven. Altceva nu mai ştie. Clasicii l-au îmbogăţit. Am spus că nu mai merg la un recital de-al său atâta timp cât nu văd în repertoriul lui o piesă de Enescu. E inadmisibil cum nu realizează că vine la festivalul unui compozitor pe care nu-l onorează defel de atâţia ani! Fiindcă i se permite, nu i se impune această obligaţie, cum se întâmplă la marile festivaluri. E ca şi cum vii la festivalul Mozart de la Salzburg şi nu cânţi Mozart! Să nu uităm că despre Enescu s-a spus că e “cel mai mare fenomen muzical de la Mozart încoace” (Pablo Casals). Iată păcatul capital al Profitorului, desconsiderarea sistematică a muzicii lui Enescu, pe care nu o înţelege, fapt dublat de sfidarea muzicienilor români, care s-au îndepărtat de festival, fiindcă el a stabilit cota de 1 la 15, pe motiv că muzicienii străini sunt de 15 ori mai buni decât cei români. Aşa se face că artişti ca Valentin Gheorghiu, Ilinca Dumitrescu, Aurelian Octav-Popa, nu mai vorbesc de Gheorghe Zamfir, au fost ignoraţi sau ei au refuzat să cânte, fiind încadraţi la “categoria a treia”.

    Prin urmare, toţi banii s-au dus la străini. Mă uit şi în programul acestei ediţii, numeri pe degete prezenţa artiştilor români pe scena mare a Festivalului. Am numărat doar două nume, Naforniţa, Tomescu. Alţi invitaţi apar în alte săli, la ore de dimineaţă sau caniculare. Oare numai atâtea talente să aibă România, câte stabileşte Holender? Se insinuează un criteriu fatal, că Festivalul e totul, reperul absolut. Dacă nu eşti în Festival, nu exişti! Oare aşa să fie?

    Vom reveni.

     

    Grid Modorcea


    Raspandeste cu incredere
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

    Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

    Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

    Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

    Please enter your comment!
    Please enter your name here