Acasă Jurnalul Bucurestiului Anchete „Eroare judiciară” în dosarul politico – juridic atipic, Adidas – Crédit Lyonnais...

„Eroare judiciară” în dosarul politico – juridic atipic, Adidas – Crédit Lyonnais (LCL)?! Bernard Tapie – un rebel și supraviețuitor legendar.

317
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Thomas CSINTA

Franța (Le Parisien)

 Redactor – Corespondent (Franța)

EXCLUSIV  ÎN  JURNALUL BUCUREȘTIULUI

„Omul este totdeauna pradă propriilor sale adevăruri” (Albert Camus, Premiul Nobel pentru Literatură 1957)

In memoriam Nick

Dedic acest articol regretatului Nicolae Iliescu fost redactor sef al Jurnalului Bucurestiului, decedat, neasteptat, în urma unui stop cardio–respirator, în ziua alegerilor europarlamentare, pe 26 mai 2019. În timpul procesului arbitrajului în dosarul Adidas–Crédit Lyonnais am vorbit cu el de mai multe ori la telefon despre subiect si daca n-ar fi insistat, acest articol nu l-as fi scris. Îi multumesc (adevarat, tardiv) si pe aceasta cale pentru încrederea acordata.

Nu-l cunosc personal pe Bernard Tapie (și nici nu am dorit să-l cunosc), deși am avut ocazia (cu mulți ani în urmă), prin intermediul unui prieten foarte apropiat (intim) Yves Cohen, constructor – promotor imobiliar (copreședinte – director general al firmei franco – americane European Homes), cu care am lucrat în Franța la restaurarea (renovarea) și consolidarea unor clădiri medievale (utilizând modele de structuri mecanice cu distributie de rezistență complexă) și căruia, printre altele, i-am dedicat și o carte de matematică (a se vedea pentru detalii articolul autorului:Remember: Omagiu și recunoștință unor personalități românesti în cărți de matematici generale și aplicate, prezente în Bibiloteca Națională a Franței „François Mitterrand“ și adresate absolvenților de liceu și elevilor „preparatoriști” (studenți în primul ciclu universitar–Licență) candidați la concursurile de admitere în școlile superioare franceze de înalte studii științifico–inginerești și economico–comerciale). Acest lucru însă nu m-a împiedicat să-l admir pentru talentul și curajul sau în afaceri, pentru inteligența sa inovatoare și puterea sa de muncă, pentru pragmatismul și simțul său practic, pentru tăria sa de caracter și spiritul său de luptător și,  poate nu în ultimul rând, pentru  carisma lui si puterea sa de convingere. Nu știu dacă în bătălia sa cu dublul său cancer (de care suferă în prezent) va ieși învingător, dar pentru mine (ca de altfel și pentru mulți alții), Bernar Tapie este și va ramâne un supraviețuitor legendar  în lupta sa crâncenă  cu Statul francez,  cu Justitia franceză, pe care pâna la urmă, după un sfert de secol, l-a câstigat, „no mercy”, „no comment”. Sunt convins că în ciuda greșelilor pe care le-a comis (și pentru care de altfel, a fost sancționat penal), societatea civilă ( franceză)  a avut mult mai mult de câștigat de pe urma lui, decât de pierdut.

Multe surse mass–media (franceze, dar în special straine), atunci când vine vorba de despagubiri morale si materiale într-un dosar penal (criminal sau corectional–delictual), îl mentioneaza pe Bernard Tapie (nejustificat) în dosarul Adidas–Crédit Lyonnais, ca victima a unei grave erori judiciare. Ori, legat de acest punct de vedere, subliniez faptul ca atipicul si controversatul om de afcaeri francez (de succes), Bernard Tapie (în vârsta de 76 de ani, fost printre altele om de televizune si om politic), care astazi sufera de un dublu caner (la stomag si esofag) nu a fost si nu este victima a unei erori judiciare „clasice” care ar putea în fi inclusa categoria erorilor judiciare prezentate în articolul (autrorului): Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze și marile sale erori judiciare, oficiale și oficioase, în procedura criminală (Subiect de teză de doctorat în matematici aplicate în științe sociale, bazat pe teoria abstractă a categoriilor, a teoriei grafurilor și a topologiei rețelelor). Partea I.

Pentru ca dosarul     la început este unul politico–juridic, generat de faptul ca, numit Ministru al Orasului, la sesizarea presedintelui François Mitterrand (1916–1996, în functie între 1981–1995), Bernard Tapie pune în vânzare pe 15 februarie 1993 (prin intermediul bancii SdBO–Societatea de Banca Occidentala, filala 100% a bancii publice partenere, Crédit Lyonnais), firma sa Adidas pentru a evita, un eventual, conflict de interese.

În concluzie, acest dosar, care rezulta ca urmare a neîntelegilor dintre partile implicate în litigiu, pe de o parte, GBT (Groupe Barnard Tapie), iar pe de alta parte, LCL (Le Crédit Lyonnais, astazi), nu este un dosar penal, dar unul civil, care urma sa fie solutionat de catre Tribunalul de Comert Paris.

În plus, Bernard Tapie, în acest dosar n-a fost nici încarcerat, nici ca prevenit (prizonier în detentie provizorie–pâna la proces) si nici ca detinut (prizonier condamnat în urma unui proces).

De-a lungul timpului însa (între 1993–2019), „natura” acestui proces (din punct de vedere juridic), în care, Bernard Tapie va pierde în repetate rânduri, va „degenera” într-unul penal corectional (datorita interventiei în 2008, a unui Tribunal de Arbitraj), care pâna la urma va fi solutionat, recent, pe 9 iulie 2019, în favoarea acestuia din urma.

Din aceste considerente, acest dosar, nu poate fi inclus sub nicio forma, în general, în categoria erorilor judiciare franceze si în particular, nici macar în Categoriile 1.a sau 1.b, ale acestora (erori judiciare recunoscute oficial, fie ca urmare a revizuirii unui proces de catre Curtea de Revizuire – în care cei implicati au fost condamnati definitiv si încarcerati, fie recunoscute oficial în procesele din Prima instanta sau în Apel, fara interventia CMCP – Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale – în care cei implicati erau preveniti, adica, cercetati penal în detentie provizorie).În ciuda faptului ca în dosarul politico–juridic „Adidas–Crédit Lyonnais”, Curtea de Apel de la Paris a acceptat pe 17 februarie 2015 recursul de revizuire angajat contra sentintei Tribunalului de Arbitraj (considerând ca justificat), conform careia pe 7 iulie 2008, Bernard Tapie a fost despagubit cu 403M€, dupa ce pe 7 noiembrie 1996, Tribunalul de Comert de la Paris a condamnat CDR (Consortiul de Realizare – reprezentând Statul francez) sa-i plateasca aceasta suma de bani.

PREAMBUL

Algoritmul despagubirilor materiale si morale în cazul erorilor judiciare este unul dintre cele mai controversate în actualitatea franceza. Iar atunci când cei încarcerati pe nedrept timp de mai multi sunt despagubiti (pentru prejudiciul material si moral suferit) numai cu sume de ordinul a sutelor mii de euro (care, niciodata, nu au depasit pâna în prezent, 1M€ – acordat lui Patrick Dils pentru aproape 17 ani de recluziune criminala abuziva), cazul lui Bernard Tapie, despagubit pentru prejudiciul moral suferit cu 45M€, este imediat invocat, iar cei în cauza se simt nedîndreptatiti, umilti. Si  într-adevar, daca tinem cont de faptul ca în dosarul Adidas – Crédit Lyonnais, omul de afaceri Bernard Tapie (fost patron al clubului de fotbal Olympique de Marseille, deputat francez/2 ianuarie 1989–26 décembre 1992 si 22 aprilie 1993–5 septembrie 1996, european/19 iulie 1994–4 februarie 1997 si Consilier general al departamentului Bouches du Rhône/1994–1995, respectiv, Ministru al Orasului/26 decembrie 1992–28 martie 1993, în Guvernul Pierre Beregovoy/1925–1993, în perioada 2 aprilie 1992–29 martie 1993), un apropiat al presedintelui Nicolas Sarkozy (n.1955, în functie 2007 – 2012), în cadrul unui litigiu cu banca Crédit Lyonnais, a fost despagubit de catre un Tribunal de Arbitraj constituit de catre Christine Lagarde (n.1956, directoarea generala a FMI – Fondul Monetar International din 5 iulie 2011) cu suma de 240M€ ca „daune materiale” (lipsa de câstig) si cu suma de 45M€ cu titlul de „prejudiciu moral”, atunci putem considera ca sumele alocate de justitia franceza celor achitati în urma revizuirii proceselor lor sunt adevarata „mizerie” si generatoare a unei imense injustitii.

Din contra, daca analizam situatia, detaliat, din punctul de vedere al lui Tapie (în concordanta, mai  mult sau mai putin cu realitatea) si al avocatilor sai, acesta din urma ar fi o victima, fara sa fi fost deloc favorizata.

APROFUNDAREA DOSARULUI

În anii 1980, Bernard Tapie se lanseaza în antreprenoriat si face o serie de investitii de mare anvergura (în intreprinderi falimentare pe care le cumpara/achizitioneaza pentru 1Ffr simbolic), dupa ce, înca din 1967, devine un  „om de televiziune”, foarte apreciat, mai întâi, ca invitat al unor emisiuni de mare succes (Le Grand Échiquier, 7/7, (Gym Tonic, Le Jeu de la vérité, Champs-Élysées, Les Grosses Têtes, etc.), iar mai târziu, ca animator de emisiuni de divertisment, actor si chiar cântaret. Printre societatile sale cele mai cunoscute si prospere mentionez: Terraillon (Fondata în 1908 de catre Lucien Terraillon si Joseph Petitjean, specializata în „consumer and medical weighing scales”, cumparat în 1981, revândut pentru 125MFfr/cca 19,5M€ firmei americane Measurement Specialities), Look Cycle International (creata în 1951, specializata în „echipamente de ciclism”/cadrul din carbon, pedale automate, etc., cu sediul la Neveres în departamentul Nièvre, cumparat în 1983, revândut pentru 260MFr/40M€ în 1988 proprietarului firmei elvetiene de ceasuri Ebel), La Vie claire (creata în 1946 ca un jurnal specializat în Bio de catre Henri-Charles Geffroy, care din 1948 devine o întreprindere specializata în distribuirea si vânzarea produselor bio, constituite într-un grup cu 324 de magazine, dintre care 234 francizate, cotat în bursa, cu o cifra de afaceri în crestere constanta, cumparat în 1980, revândut grupului Distriburg în 1995 de catre CDR – Consortiul de Realizare, o structura ad-hoc însarcinata cu gestionarea pasivelor bancii Crédit Lyonnais dupa „aproape” falimentarea acestuia în 1993 ca urmare a conflictului care debuteaza în 1992 dintre Groupe Bernard Tapie si SdBO – Societatea de Banca Occidentala, filiala a Crédit Lyonnais, atunci, banca publica), Tessut (fondata în 1850 de Charles Rodolphe Testut, întreprindere de productie si comercializare a instrumentelor de masura si a masinilor de taiat carne, cumparata în 1983 si revândut de catre CDR grupului americano – elvetian Mettler Toledo în 1999–lichidata judiciar în 2003, ca urmare a inculparii lui Bernard Tapie într-un dosar de „însusire de bunuri necuvenite”), Wonder (creata în 1914, întreprindere specializata în productia si vânzare de baterii electrice, cumparata în 1984 si revânduta firemei americane Ralston – Purina în 1988 pentru suma de 480MFfr/cca 74M€) si  în sfârsit,  Donnay (creata în 1910 de catre Emile Donnay, întreprindere belgiana specializata în tenis, cumparata în 1988 si revânduta regiunii valone–partea francofona a Belgiei, pentru suma de 100MFfr, în 1991, integrata în 2000, în grupul britanic Sports Direct International PLC). Si sirul investitiilor lui Bernard Tapie nu se opreste aici.

În 1986 se lanseaza în fotbalul profesionist si cumpara, tot prntru 1Ffr simbolic, celebrul club de fotabal OM (Olympique de Marseille), care, atunci era într-o stare financiara falimentara si care n-ai câstigat titlul de campioana de un deceniu. Investeste în jucatori de valoare (Jean-Pierre Papin, Philippe Vercruysse, Gaétan Huard, Éric Cantona, Basile Boli, Didier Deschamps, Marcel Desailly, Fabien Barthez, ganezul Abedi Pelé, englezul Chris Waddle, croatul Alen Bokšić, brazilianul Sonny Anderson, Alain Giresse, Manuel Amoros, Jean Tigana, Karl-Heinz Förster, Klaus Allofs, Enzo Francescoli, Carlos Mozer, iugoslavul Yougoslave Dragan Stojkovic si Raymond Goethals), îar începând din 1989, OM câstiga succesiv 4 titluri de Campioana a Frantei (1989 – 1992), joaca 3 finale, 2 semifinale în Cupa Frantei, 2 semifinale în Cupa Europei (1988 – Cupa cupelor, 1990 – Cupa camionilor cluburilor) si 2 finale în Liga campionilor (dintre care una câstiga în 1993 cu AC Milan – un rezultat niciodata obtinut de catre un club francez de fotbal). Ca urmare a acestui imens succes, Tapie (care la inceputul anilor se afla clasat în top 20 al celor mai bogati francezi), cumpara firma germana Adidas (fost n°1 mondial în echipament si textile) atunci în stare financiare proasta (în pragul falimentului) în raport rivalii sai Nike si Reebok.

Pasionat de sport, Tapie va investi o parte din avearea sa acumulata la începutul anilor 1980 si în ciclism, mai exact, în constituirea unei echipe de ciclisti francezi profesionisti „La vie Claire” (creata în 1984, activa pâna în 1991, devenita ulterior Toshiba) avându-l ca leadrer pe Bernard Hinault (n.1954, ciclist sportiv profesionist, activ între 1975 – 1986), atunci, cuadruplul campion francez de ciclism în celebrul Tur al Frantei, care în 1985 va câstiga cel de-al 5-lea titlu. Un alt mare campion, Gregory James LeMond (n.1961, ciclist sportiv american profesionist între 1981 – 1994), triplu câstigator al titlului Turul Frantei (în 1986, 1989 si 1990) si de 2 ori al titlului mondial de Ciclism rutier (1983, 1989), cand va obtine primul sau titlu de campion în Turul Frantei (în 1986), era membru al aechipei La Vie Claire, a lui Bernard Tapie. Devenind om politic, Ministru al Orasului (26 decembrie 1992 – 28 martie 1993), Bernard Tapie decide sa vânda „afacerea vietii sale” Adidas prin intermediul unei banci publice (atunci) Crédit Lyonnais (banca sa partenera), ceea ce va genera un conflit (scandal) de mari proportii (dosarul politico–judiciar Bernard Tapie–Crédit Lyonnais), în care acesta din urma va avea câstig de cauza, doar pe 9 iulie 2019 (adica, dupa un sfert de secol), când Tribunalul Corectional de la Paris îl achita. De fapt, succesul lui Bernard Tapie, atât ca om de televiziune, om de afaceri, om politic, dar mai ales cel obtinut pe terenul de fotbal, îi va aduce  si „caderea” (în limbajul celebrului filozof – scriitor francez, Albert Camus, Premiul Nobel pentru Literatura în 1957), odata cu declansarea unui scandal national, având la baza celebrul  dosar de coruptie VA-OM (Valenciennes Football Club– Olympique de Mareseille), care, oarecum, este accelerata si de catre vânzarea „afacerii vietii sale” Adidas.

În primul dosar, Tapie acuza banca sa partenera Crédit Lyonnais însarcinata cu vânzarea grupului sau Adidas (prin intermediul filialei sale SdBO – 100%), ca  l-ar fi fost înselat si reclama acestuia ca despagubire în valoare de 400M€, pentru ca pretul de vânzare al acestuia era fixat la 2,085MdFfr (cca 317M€, dar cu actualizarile recente, 472M€PPA) si nu la suma la care sustine SdBO ca ar fi facut tranzactia, pe 15 februarie 1993.Acesta sustinea ca banca Crédit Lyonnais ar fi efectuat, la randul ei, un „monataj finananciar opac”, prin care ar fi revândut Adidas unui grup de investitori, dintre care 2 societati societate offshore (firmă înregistrată într-o țară sau într-un teritoriu dependent al unei țări cu legislație autonomă, dar care nu desfășoară activități economice pe teritoriul respectiv, deci nu obține profit în țara unde a fost înregistrată, dar în afara granițelor acelui stat) cu o optiune de revânzare lui Robert Louis-Dreyfus (RLD, 1946 – 2009, om de afaceri elvetian de origine franceza, în domeniul comunicatiilor, telefoniei si al Fotbalului, fiind principalul actionar al OM în 1996, iar din 1997 si al Royal Standard Liège) nepot al lui Léopold Louis-Dreyfus (1833 – 1915), fondator în 1851 al grupului familial multinational Groupe Louis-Dreyfus, devenit prosper în domeniul comercial (international) si în  transportul maritim. Conform afirmatiilor lui Tapie, aceasta vânzare lui Dreyfus i-ar fi permis acestuia din urma un câstig suplimentar de 2,6MdFfr (cca 396M€) în cazul unei redresari judiciare a firmei Adidas. Astfel, pe 7 noiembrie 1996, Tribunalul de Comert Paris a condamnat CDR (Consortiul de Realizare) sa-i plateasca lui Tapie suma de de 600MFf (cca 92M€) ca o „prima transa” în dosar, dar  între timp, debuteaza si celalat dosar judiciar al acestuia, de coruptie (în dosarul VA–OM), în care el este acuzat ca ar „aranjat” (prin coruperea responsabililior clubului de fotabal VA) înfrângerea echipei VA de catre OM (pe 22 mai 1993), cu numai 6 zile înainte de finala din Liga Campionilor (dintre Milan AC si OM), pe care acesta din urma îl si câstiga. Ideea (controversata) era ca Tapie ar fi platit o suma importanta de bani clubului de fotabal VA (aflata sub directia si presedintia lui Jean-Pierre Bernès),  pentru ca jucatorii sai de la OM sa nu fie raniti, având în vedere participarea acestuila la Munchen, la finala Ligii Campionilor. Cu alte cuvinte, meciul dintre VA si OM ar fi fost „trucat”.Desi cariera politica a lui Bernard Tapie era atunci la apogeul sau (între 26 decembrie 1992–28 martie 1993, Ministru al Orasului; între 2 aprilie 1993–5 septembrie 1996, deputat francez; între 19 iulie 1994–4 februarie 1997, deputat european si  între 1994–1995 Consilier general al departamentului Bouches du Rhône), implicarea sa în cele 2 dosare judiciare îl obliga sa renunte la cariera politica, iar în dosarul VA–OM va fi si condamnat de catre Curtea de Apel Douai (departamenul Nord) pe 28 noiembrie 1995 la 2 ani de închisoare (dintre care 8 luni cu executare în penitenciar), pentru „complicitate la corupție și mituire de martori”, la 200.000Ffr (cca 30.000€) amenda penala, 3 ani de ilegibilitate, iar clubul sau de fotbal OM va fi retrogradat în Liga a 2-a (dupa ce era multiplu campion în Liga 1) ceea ce va avea ca efect si si falimentarea acestuia. Plasat în detentie la celebra închisoare pariziana Maison d’Arrêt „La Santé” (loc de tranzit al marilor branduri – legendare ale crimei organizate franceze), dupa care fa transferat la Centrul de Detentie de la Luynes (Aix–Marseille Métropole, departamentul Bouches du Rhône) el este liberat conditionat sub control judiciar, în iulie 1997, dupa 165 de zile de încarcerare (dupa cele ultimele saptamâni le-a efectuat în regim de semilibertate, la o alta celebra închisoare, „Les Baumettes” din Marsilia).

Mentionez aici faptul ca, conform informatiilor mele, Centrul Penitenciar Luynes (Aix en Provence) va înfiinta pâna la sfârsitul anului un QPR (cartier pentru detinutii radicalizati cu 18 locuri) pentru a lupta contra flagelului radicalizarii în mediul carceral (a se vedea pentru detalii si articolul autorului: Thomas CSINTA: Radicalizarea islamistilor-extremisti in mediul carceral!). Acest Centru Penitenciar (apartinând DISP–Directia Interregionala al Serviciului Penitenciar Marseille – Sud Est, dat în folosinta în 1990) care poseda deja si un QI (cartier de izolare, ca de altfel si majoritatea penitenciarelor franceze) este unul dintre cele mai mari în Franta, dispunând si de un cartier pentru preveniti – barbati (cu 1.010 celule si o capacitate operationala de 1.085 de locuri, cu 1.332 de încarcerati, adica o densitate de suprapoulare carcerala de 122,8%), un cartier pentru „pedepse amenajate” (cu 19 celule si o capacitate operationala de 21 de locuri, cu 10 încarcerati, respectiv, o densitate carcerala de 47,6%), un cartier pentru  minori (cu 26 de celule individuale, cu 26 încarcerati, adica, o densitate carcerala de 100%) si  în sfârsit, un cartier de semilibertate (cu 49 de celule si capacitate operationala de 61 de locuri, cu 41 încarcerati, adica, cu o densitate carcerala de 67,2%).Cartiere de tip QPR au fost înfiintate deja si la închisoarea pariziana „La Santé” (recent), dar înca din 2016, în cea de maxima siguranta Condé sur Sarthe  (Centrul Penitenciar Condé-sur-Sarthe, apartinând DISP – Directia  Interregionala a Serviciului Penitenciar Rennes–Grand Ouest, supranumit „Fortareata”), un centru privat de libertate ultramodern si ultrasecurizat („o închisoare în închisoare”), dat în folosinta în 2012 si este compus (format) din 3 subdiviziuni carcerale administrative: un cartier de „Maison Centrale” (închisoare de maxima siguranta, pentru cei care executa pedepse lungi de închisoare, cu 195 de celule si capacitate operationala de 195 de locuri, cu o densitate carcerala de cca 55,8%, adica  109 de încarcerati),  un cartier de „Pedepse amanajate pentru barbati” [pentru cei care urmeaza sa beneficieze, în principiu, fie de liberare conditionata sub control judiciar, fie de PSE–plasament sub supraveghere electronica în exterior, cu 22 de celule si capacitate operationala de 45 de locuri, cu o densitate carcerala de 20%, adica 9 încarcerati, a se vedea pentru detalii: „Libertatea sub sechestru electronic” („Penitenciarul la purtător”). Importanța și rolul ei în (re)inserțiunea socială a „drojdidei” societății] si un  cartier de „Semilibertate pentru barbati” (pentru cei care, fiind la „sfârsitul executarii pedepsei”, lucreaza în exterior, cu 18 celule si capacitate operationala de 20 de locuri, cu o densitate carcerala de 25%, adica, 5 încarcerati).În cadrul acestui centru penitenciar, functioneaza, în plus, si un UVF (Unitate de Viata Familiala), compusa din apartamente (complet mobilate) cu 2 sau 3 camere (F2, F3) în care detinutii (preveniti–cercetati penal în detentie provizorie sau cei condamnati) pot primi membrii familiilor lor sau pe cei apropiati, pentru o durata de 06h00 (prima data), între 24h00 – 48h00 (ulterior, la fiecare 3 luni – în functie de limita locurilor disponibile) si timp de 72h00, în fiecare an, o singura data. (A se vedea pentru detalii articolul autorului: Corespondență din Franța: Violența „în umbra vieții” și consecințele ei dramatice. Legătura dintre atacul terorist islamist de la Christkindelsmärik din Strasbourg si agresarea gardienilor în penitenciarul de maximă sigurantă de la Condé sur Sarthe.) În sfârsit, între timp, Tapie este implicat si în alte dosare penale, în care va fi din nou condamnat.

În dosarul „Tessut”, pe 1 iulie 1996, Tribunalul Corectional  din Béthune (departamentul Pas de Calais) îl condamna pe Tapie la 2 ani de închisoare (cu suspendare) si la o amenda penala de 47.735€ (cu privarea dreptului de a dirija o întreprindere timp de 5 ani) pentru „însusire de bunuri necuvenite”.

Conform dosarului de instructie, Tessut, ar fi împrumutat bani acestuia (ilegal) pentru cumpararea unei alte societati (firme), Trayvou, a unor jucatori ai OM si în plus, aceasta ar fi finantat si campania electorala al reputatului  profesor  Léon Schwartzenberg (1923 – 2003, profesor universitar – cancerolog, Ministru delegat al sanatatii între 29 iunie  – 8 iulie 1988).

În dosarul „Le Phocéa” (exploatarea iahtului de croaziera de lux Phocéa, apartinând filialei FIBT–Financière Immobilière Bernard Tapie), Tapie este condamnat pe 4 iunie 1997 de catre Curtea de Apel Paris la 18 luni de închisoare (dintre care 6 luni cu executare în penitenciar) pentru „frauda fiscala” si 30 de luni (cu suspendare) pentru „însusire de bunuri necuvenite”, prin „subfacturare”. Aceasta pedeapsa a fost contopita cu cea obtinuta în dosarul VA- OM (în care infractiunile lui Tapie în perioada 1987–1993, descoperite, ulterior, vor fi „prelungite prin continuitate” într-un alt dosar penal, conex, având ca obiect „fals, uz de fals, complicitate la însusire de bunuri necuvenite si abuz de incredere” legat de „achizitionarea si vânzarea” de jucatori ai clubului OM, procedura prin care ar fi fost deturnati cca 15M€). În acest dosar, Bernard Tapie a fost condamnat pe 4 iunie 1998 de carte Curtea de Apel din Aix en Procence (Aix–Marseille Métroplole) la 3 ani de închisoare (cu suspendare) si o amenda penala de 45.700€, respectiv, la 5 ani de privare de „drepturi civile si civice”.

Merita se mentionez aici faptul ca în cursul anului 1988, el bate recordul de traversare al Oceanului Atlantic (cu un echipaj) la bordul „monohull-lui” sau Club Méditeranée (1980)/La Vie Claire (1983), numit ulterior Phocéa (dupa numele asezarii grecesti Phoée, devenita Massalia catre 600, Marsilia de astazi), devenit cel  mai extravagant yaht privat din lume, în calitate de armator (proprietarul unei nave comerciale care este implicat în navigația maritimă care echipează și exploatează o navă, folosind-o, de obicei, pentru transportul de marfă și încasând o chirie denumită navlu ce reprezintă prețul transportului pe apă între două porturi). 

Iaht (vapor) de curse transatalantic, de dimensiuni mari pe „four-masted ship” (cu 4 catarge, având la bord echipaj format din 20 de persoane), luxos (cu interiorul în marmura si 12 cabine de pasageri), comparabil ca vas cu avionul supersonic Concorde (a se vedea pentru detalii si articolul  autorului: In memoriam AF 4590 Concorde F-BTSC. The last flight. Destinul funest al unei legende., care ulterior, ajunge în proprietatea lui jet–set-ului  libanez Mouna Ayoub), Phocéa are o lungime de 71,50 m (prevazut cu cca 1.000m2 de pânza, 1 motor Diesel cu 12 cilindri, fabricat de Rolls Royce/dupa unele surse, 2 generatoare auxiliare Caterpillar si o elice cu pas variabil) si a fost construit în 1976 pentru navigatorul Alain Colas (n.1943) diparut în mare pe 16 noiembrie 1978, undeva, în proximitatea Açores (Portugalia) cu ocazia primei Route du Rhum (cursa transatlantica de navigatie în solitar, creata în 1978 si organizata din 2006 de catre OC Sport Pen Duick). Evenimentul este filmat de catre cel mai important Canalul de televiziune din Europa, TF1 (fost prima televiziune generalista, publica, franceza creata pe 6 ianuarie 1975 – privatizata pe 16 ilie 1987)

Simbol al  ascensiunii a lui de Tapie în lumea politica pe acest yaht (în valoare de cca 10M€ – vândut în 2010 cu 40M€) Tapie a facut cunostinta cu o serie de vedete ale lumii contemporane, printre care si Jack Nicholson, Claudia Schiffer, Regele Juan Carlos, Sandra Bullock, Naomi Campbell, Céline Dion sau membri ai celebrei familii de insdustriasi din Torino ai familiei Agnelli (proprietara, printre altele si a Fiat, respectiv, Ferrari). Din contra, pe 12 octombrie 1998, în fata Tribunalului de Comert Paris, Tapie reclama 6,5MdFfr (aproape 1Md€) pentru „montaje frauduloase” în dosarul Bernard Tapie–Crédit Lyonnais.

Tribunalul transfera dosarul la Curtea de Apel Paris care va anula „prima transa” în valoare de 600MFfr (90M€) care urma sa fie virata de catre CDR în contul lui Tapie (ca urmare a deciziei Tribunalului de Comert din 7 noiembrie 1996), având în vedere „implicarea acestuia într-o serie de dosare penale”, pâna pe 12 noiembrie 2004, când acesta autorizeaza o „mediere” între acesta din urma si Statul francez, singurul proprietar al CDR (care de-a lungul anilor, datorita probemelor judiciare ale lui Tapie, l-a falimentat pe acesta). Cu toate ca, ulterior, pe 8 decembrie 2005, Bernard Tapie va fi condamnat din nou, tot în dosarul „Le Phocéa” (instrumentat de catre Eva Joly) si tot pentru „frauda fiscala”, dar într-o alta perioada, ceea ce îi aduce o alta condamnare la 3 ani de închisoare (dintre care 8 luni cu executare). Probabil, pentru ca aceasta pedeapsa va fi contopita cu celelate.     În urma unui esec al medierii pe cale amiabila, pe 30 septembrie 2005, Curtea de Apel condamna CDR (si implicit EPFR – Etablissement  Public de Financement et de Restructuration) la plata a 135M€ lui Bernard Tapie, dar pe 9 octombrie acesta sesizeaza (la îndemnul Guvernului) Curtea de Casatie, care va casa (anula) hotarârea (decizia)  Curtii de Apel. Pâna la urma, în 2007, partile hotaresc sa se recurga la un arbitraj în drept (prin intermediul unui Tribunal de Arbitraj).

Acest arbitraj va fi gestionat de catre Christine Lagarde (atunci Ministrul Economiei, Financelor si al Industriei, în functie între 2007–2011) înainte de a deveni Director general al FMI (Fondul Monetar International), din 28 iunie 2011, sub presedintia lui Pierre Mazeaud (n.1929, om politic, deputat UDR si REP integrate în UMP, între  1986 – 1998, presedinte al Consilului Constitutional francez în perioada 1998 – 2007).

Nota: Pe 2 iulie 2019 Christine Lagarde a fost propusa oficial pentru presedintia BCE (Banca Centrala Europeana), iar nominalizarea sa este conditionata de validarea ei în functie de catre toti directorii bancilor centrale nationale.

În sfârsit, în decizia sa, pe 7 iulie 2008, Tribunalul de Arbitraj, din care fac parte Pierre Estup (n.1926, magistrat, fost Primul presedinte al Curtilor de Apel: Versailles/1984–1991, Nancy/1981–1984, Rion/1980–1981) si Jean Denis Bredin (n.1929, avocat, profesor de drept si academician/din 1989–fotoliul n°3, de origine evreiasca, fost presedinte al Institutului Pierre Mèndes France/1993–1997), sub presedintia lui Pierre Mazeaud (n.1929, jurist–doctor în stiinte, fost  vicepresedinte al Adunarii Nationale, consilier si secretar de Stat, deputat RPR–azi integrat în UMP/1986–1998, membru al Consilului Constitutional/1998–2007 si presedintele acestuia între 2004–2007, fost alpinist profesionist de înalt nivel–ajuns pe Everest pe 15 octombrie 1978,), obliga Statul la plata unei despagubiri, în favoarea lui Bernard Tapie (GBT–Groupe Bernard Tapie), cu suma de 403M€ (din care 243M€ cu titlul de prejudiciu material, 45M€ cu titlul de prejudiciu moral, iar 115M€ cu titlu de „dobânda” la sumele datorata, începând din 1993).   Din pacate însa, fiind vorba de bani publici, Statul, într-o „coalitie” (alianta) Guvern–Adunarea Nationala (Senat si Camera Deputatilor) se autosesizeaza si contraataca, acuzându-l pe Maurice Lantourne (avocatul lui Bernard Tapie) si pe Pierre Estoup (unul dintre judecatorii–arbitru) de „escrocherie în banda organizata” pentru „deturnare de fonduri publice”, care vor fi arestati si audiati pe 28 mai 2009, iar ulterior cercetati penal într-un dosar (corectional) „Tapie – Crédit Lyonnais”, deschis pentru cercetarea fraudei (delictului).

Ca urmare, tot în acest dosar, pe 28 ianuarie 2013, vor fi perchezitionate si domiciile lui Jean-Denis Bredin, Pierr Estoup si Perre Mazeaud, având în vedere faptul ca acestia, în calitatea lor de judecatori – arbitri ar fi fost retribuiti, fiecare, cu suma de 330.000€ (ceea ce este foarte rar în cazurile de arbiraj intern – national). Exista si surse care indica suma de 398.000€ pe care ar fi incasat-o Jean-Denis Bredin, pentru o „actvitate (mai  mult decât) redusa” în dosar.

Pe 4 noiembrie 2013, în timp ce Pierre Estoup (care, în trecut, a efectuat expertize în mai multe dosare ale lui Tapie, ocazie cu care cei 2 ar fi creat o „relatie de confidentialitate”, mai ales, prin  intermediul avocatului sau, Maurice Lantourne – inculpat si el în dosar, cu care era deja într-o „relatie de cordialitate”) va fi inculpat pentru „fals si uz de fals” (în ciuda declaratiei lui Tapie: „între mine si Estoup legatura pe care o încercati sa stabiliti este nula”), ceilalti 2 membri ai Tribunalului de Arbitraj, Pierre Mazeaud si Jean-Denis Bredin vor fi plasati sub statut de „martor asistat” (stat intermediar între martor si inculpat), cu atât mai mult cu cât, cel din urma a fost si Vicepresedinte (în perioada 1976–1980) al Miscarii Radicale de Stânga (PRG–Partidul Radical de Stânga, creat in 1972), al carui membru a fost si Tapi începând cu sfârsitul anului 1993.

În ceea ce o priveste pe Christina Lagarde, ea va fi acuzata de „neglijenta” în gestionarea arbitrajului. Ca urmare, pe 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Paris, îl condamna pe Bernard Tapie la rambursarea întregii sume obtinute prin intermediul Tribunalului de Arbitraj care ar fi „trisat” în favoarea lui. În ciuda faptului ca ea a acceptat (totusi) pe 17 februarie 2015 recursul de revizuire angajat contra sentintei Tribunalului de Arbitraj, considerând ca justificat (conform careia pe 7 iulie 2008, acesta a fost despagubit cu cei 403M€, dupa ce pe 7 noiembrie 1996, Tribunalul de Comert de la Paris a condamnat CDR sa-i plateasca aceasta suma).

Pe 30 iunie 2016, Curtea de Casatie respinge recursul lui GBT din 17 februarie 2015 contra deciziei Curtii de Apel Paris si confirma competenta acestuia în statuarea asupra unui arbitraj cu caracter international (contestat de catre GBT). În acest moment, situatia financiara a lui Tapie era din nou prospera, averea lui fiind estimata la cca 150M€, ceea îl clasa în topul celor mai bogati francezi pe locul 400. Tot în acest an (în 2016) CJR (Curtea de Justitie a Republicii) deschide o „informatie judiciara” legata de o posibila complicitate le „escrocheria” lui Tapie de catre Eric Woerth (n.1956, Presedintele Comisiei Finanantelor al Adunarii Nationale din 29 iunie 2017, Ministrul Budgetului, al Conturilor Publice si al Functiei Publice în perioada 2007–2010) pentru ca ar fi acordat lui Bernard Tapie un „cadou fiscal” estimat la cca 58-60M€, in cadrul arbitrajului. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: Marea reforma a regimului francez de pensii. „Sinistrele” legi si constante ale lui Woerth!, citat si într-un articol stiintific de economie apartinând lui Carmen si Liviu RaduThe reform of national social – economic systems and european reform”).

Nota. Printre  altele, Eric Woerth si initiatorul unei reforma în cadrul regimului de pensii francez, foarte nepopular, pe care într-un vast material de investigatie referitor la regimurile de pensii (din Franta, Europa Occidentala si America de Nord) l-am calificat „sinistru”, citat si  în lucrare stiintifica de economie „The reform of național social – economic systems and european reform” (A se vedea pentru detalii articolul autorului: Marea reforma a regimului francez de pensii. «Sinistrele» legi si constante ale lui Woerth!).

Pe 18 mai 2017, conform deciziei Curtii de Casatie, Tapie avea de rambursat deja (cu dobânzile incluse) uriasa suma de 404M€.   Desigur, nu în 2017, dar începând cu 2018, astfel: 5% în 2018, apoi, 10% în 2019, 15% în 2020, 20% în 2021 si 2022 si în sfârsit, restul sumei, adica 30%, în 2023, când împlinea 80 de ani.

Între timp, în cursul lunii decembrie, judecatorii de instructie însarcinati cu instrumentarea dosarului (de peste 5 ani) decide sa-l trimita pe acesta din urma, pe 20 decembrie 2017, în fata Tribunalului Corectional Paris, pentru „escrocherie, deturnare de fonduri publice sau compliccitate la aceasta”, împreuna cu avocatul sau Maurice Lantourne (fost director de cabinet al Ministrului Economiei si Fiantelor Publice Christine Lagarde), respectiv, Stéphane Richard (PDG–Presedinte–Director General al Orange, fost inspector al Finantelor publice), Pierre Estoup (unul dintre judecatorii–arbitru în dosar) si François Rocchi (fost director al CDR) si Bernard Scemama (fost presedinte al EFPR–Institutie publica de Finantare si Restructurare „satelit” al CDR). Conform acesteia, toti 5 sunt suspectati ca ar fi complice (într-un fel sau altfel) în arbitrajul „trucat” în favoarea „escrocului” Bernard Tapie (inculpat, aparat de catre Hervé Temime) pentru ca ar fi „actionat deliberat si de maniera sistematica si clandestina în interesul lui Bernard Tapie” si ar fi „disimulat” (lui Christine Lagarde) „elemente  factuale esentiale” din dosar. Între timp, Tapie înceraca sa-si faca un nume în mass – media franceza, iar pe 19 decembrie 2012, ca urmare a unei recapitalizari partiale a GHM (Groupe Hersant Média, fondat  în 1985, avându-l ca PDG pe Philippe Hersant) cu suma de 48M€ (din care ½ este investita de catre Tapie), acesta devine actionar cu 50%  al primului grup de presa din PACA (regiuna administrativa Provence–Alpes–Côte d’Azur), pentru ca pe 16 iulie 2013, sa fie singurul actionar (100%) al cotidianului regional „La Provence” (cotidian regional francez fondat  în 1997, la Marsilia – rezultat din fuziunea altor 2 jurnale: Le Provençal si Le Méridional) în timp ce Hersant va pastra (100%) „Nice–Matin” (cotidian regional francez apartinând Groupe Nice-Matin, fondat în 1947, alaturi de cotidianele regionale Var-Matin/Toulon si Monaco-Matin/Monaco), iar la cotidianele antileze ale grupului (France-Antilles Martinique, France-Antilles Guadeloupe, France-Guyane), ca de altfel si cotidianul „Corse Matin”, vor ramâne actionari, fiecare, cu un prtocent de 50%.

Astazi, La Provence face parte din Groupe La Provence în care Bernard Tapie detine 89 % dintre actiuni, iarestul de 11% apartine grupului  belgian Nethys (fost Tecteo Services, creata în 1999, activ în sectorul energetic). În sfârsit, procesul (în dosarul nesolutionat al lui BTF–Bernard Tapie Finance, de peste 17 ani) debuteaza pe 11 martie 2019 în fata celei de-a 11 Camera a Curtii Corectionale Paris si va dura pâna pe 4 aprilie. Parchetul (Ministerul Public) în persoana Procurorului Christophe Perruaux a fost deosebit de sever, care în rechizitoriul sau (considera), ca în dosar ar fi fost vorba de o „escrocherie în banda organizata”. Conform acestuia,  Bernat Tapie ar fi jefuit „seiful” al carui director de cabinet era Stéphane Richard (în cadrul la Ministerul Economiei si Finantelor), aflata sub „comanda” lui Christine Lagarde, pe care acesta ar fi „tradat-o”, cu ajutorul lui Jean-François Rocchi (presedintele CDR al Crédit Lyonnais), considerat de catre pocuror „un cal troian” care detinea „codul”.

Acesta ar fi  avut dovezi legate de participarea lui Bernard Tapie la o reuniune la Palatul Elysée, pe 30 iulie 2007, cu putin timp dupa câstigarea alegerilor prezidentiale de catre Nicolas Sarkozy (n.1955, în functie între 2007–2012) al carui, prieten era si sustinator (financiar) în perioada premargatoare alegerilor. Conform unor documente clasate „top secret”, la aceasta reuniune, în afara de Bernard Tapie, ar fi participat Claude Guéant (n.1945, Secretar general al presedintiei Republicii între 2007–2011, Ministru de interne între 2011 – 2012), François Pérol (n.1963, consilier econommic si Secretar general adjunct al presedintiei Republicii între 2007–2009, din 1 martie 2009, presedinte al consiliului director al grupului bancar BPCE–compus din Casa Nationala a Caselor de Economii si Banca Federala a Bancilor Populare), Stéphane Richard (n.1961, între 2007–2009, director de cabinet al ministrilor Economoei si Fiantelor, Jean – Louis  Borlo/18 mai–19 iunie 2007 si Christine Lagarde/19 iunie 2007–29 iunie 2011, PDG–Presedinte Director General  Orange, întreprindere de telecomunicatii francez) si în sfârsit, Jean–François Rocchi (n.1955, fost presedinte al CDR, al BRGM–Biroul de Cercetari Geologice si Miniere, serviciul geologic national francez, al EMC–Întreprinderea Miniera si Chimica, al CRCF–Casa de Pensii Coimplementare a Functionarilor, Bureau de Recherches Géologiques et Minières), service géologique national français, iar ulterior, Inspector general al Administratiei si conferentiar universitar la IEP–Sciences Po–Institutul de Studii Politice).

În concluzie, n-ar fi fost exclus ca Bernard Tapie, în 2008, în cadrul arbitrajului organizat de catre Christine Lagarde, sa fi putut profita de sprijinul „anturajului” prezindential, având în vedere faptul ca instrumentarea acestuia a fost facuta de catre Jean–Claude Guéant, în colaborare cu  Stéphane Richard si Jean–François Rocchi, iar între 1 iunie 2007–1 aprilie 2012, inculpatul ar fi avut cca 5 de vizite la Palatul (prezidential) Elysée cu diversi interlocutori, dintre care: 12 – cu  Presedintele Nicolas Sarkozy (pe care îl cunostea înca din 1983–când acesta era primar la Neuilly-sur-Seine – Métropole du Grand Paris), 16–cu Jean–Claude Guéant si 7–cu François Pérol.Ca urmare, dupa prezentarea detaliata a unor fapte, mai mult sau mai putin ipotetice (si rareori certe–care, dupa parerea mea, n-ar fi avut nicio legatura cu arbitrajul), Christophe Perruaux solicita, pe 1 aprilie 2019, contra inculpatului Bernard Tapie (în vârsta de 76 de ani, suferind de un dublu cancer, la stomac din 2017 si esofag din 2018, aparat de catre Hervé Temime) 5 ani de închisoare cu executare, iar contra „complicilor sai”: 3 ani contra lui Pierre Estup (în vârsta de 92 de ani, a carui sanatate precara nu i-a permis sa fie prezent la proces, reprezentat de catre avocatul sau Paul-Albert Iweins); 3 ani cu închisoare (dintre care 18 luni cu supendare) si 100.000€ amenda, însotite de interdictia de a putea ocupa o functie publica timp de 5 ani, contra  lui  Stéphane Richard (în vârsta de 57 de ani, aparat de catre Jean-Étienne Giamarchi si Pierre Cornut-Gentille); 3 ani de închisoare (dintre care 18 luni cu suspendare) si 50.000€, însotite de interdictia de a ocupa o functie publica timp de 5 ani, contra lui François Rocchi (în vârsta de 63 de ani, aparat de catre Jean-Alain Michel) si 3 ani cu suspendare contra lui Maurice Lantourne (în vârsta de 62 de ani, avocat istoric al lui Bernard Tapie, pe care îl cunoaste înca din 1996). Din contra, contra lui Bernard Scemama (în vârsta de 76 de ani, fostul presedinte al EPFR, aparat de catre Christophe Bigot) procurorul a solicitat achitarea în dosar. Statul, constituindu-se în parte civila la proces, a solicitat rambursarea de catre cei inculpati în dosar a sumei de 403M€, majorata cu costurile procedurii judiciare (cheltuielile de judecata), dobânzile (cca 72.000€/zi) si onorariile judecatorilor – arbitri si acel 1M€ (stabilit în decizia Curtii de Casatie pe 18 mai 2017), majorat cu înca ½ M€ (50%) cu titlul de „prejudiciu moral” pentru „compromiterea imaginii sale în dosar”.

Verdictul Curtii celei de-a 11 Camere Corectionale dat publicitatii la ora 10h00, pe 9 iulie 2019, în care aceasta anunta, achitarea lui Bernard Tapie (care risca 7 ani de închisoare si 375.000€ amenda) dar si ai celorlalti „complici” ai sai a fost o (mare) surpriza pentru unii, dar era evidenta pentru altii, pentru ca Bernard Tapie, chiar daca în alte dosare pe care le-am prezentat, ar fi comis diferite fraude (mai mult sau mai putin grave), în acest dosar, ar fi fost nevinovat si cu atât mai putin „escroc” asa cum sustinea Parchetul (reprezentat de catre Nicolas Baïetto si Christophe Perruaux), ca de altfel si multirecidivistul infractor Marc Machin. [A se vedea pentru detalii articolul autorului: Podul „blestemat” cu un epilog fără sfârșit. Investigații aprofundate. (Corespondență de la Curtea de revizuire a condamnărilor penale)].

Conform presedintelui Curtii Corectionale Christine Mée, „Tribunalul a apreciat ca niciun element din dosar nu permite cofirmarea faptului ca Dl Tapie ar fi facut manevre frauduloase în legatura cu arbitrajul prin care a fost depagubit de ca atre CDR, deci, în concluzie, infractiunile de escrocherie, respectiv, deturnare de fonduri publice si complicitate la aceasta  nu  sunt fondate”.   Aflat sub tratament ca urmare a recidivei dublului sau cancer (la stomac si la esofag), Bernard Tapie (internat pentru chimioterapie la Spitalul Saint Louis la Paris) nu a putut participa la proses, dar acest lucru nu l-a împiedicat, ca atunci, când a aflat ca a fost achitat sa exclame: „ cancerul meu, tocmai a primit o lovitura în bot (…) Este dovada  faptului ca întodeauna, trebuie să lupți până la capăt “.

COMENTARIUL AUTORULUI

Originar dintr-o familie mai mult decât modesta (tatal, Jean-Baptiste Tapie, muncitor, ajustor – frezor, devenit ulterior patron de IMM, el  însusi originar dintr-o familie de tarani saraci si mama, Raymonde Nodot, infirmiera), dupa obtinerea unei diplome de tehnician, Bernard Tapie, se înroleaza în armata pentru efectuarea stagiului militar în cadrul celui de-al 93-lea Regiment de Infanterie la Camp de Frileuse (în departamentul Yvelines–regiunea urbana pariziana), se lanseaza în faceri „chiar plecând de la zero”, dupa fara mare succes în cariera sa de cântareti (cu numele de Bernard Tapy, cu 3 discuri înregistrate în 1966: „Je ne crois plus les filles, Avait-il tort ?, Le retour, Vite un verre”; „Passeport pour le soleil, Sauve qui peut, L’Enfant de ma vie, Je les aime toutes”; Tu l’oublieras, My little black, Pour de rire pour de vrai, Les pistonnés” si alte 3 în 1985: „Réussir sa vie, în colaborare cuDidier Barbelivien; „Le Blues du businessman”; Je t’interdis, în colaborare cu Didier Barbelivien) si o tentativa fara mare succes de a deveni pilot de curse în F3 (Formula 3 creata în 1950–o competitie pentru pilotii tineri care vor sa devina profesionisti în cadrul Formula Renault 2.0, Formula Renault 3.5 sau în sfârsit în  F1 – Formula 1) ca urmare a unui grav accident care îl lasa câteva zile în coma.

Nota. În cartea lui Airy Routier si Valérie Lecasble „Le flambeur: La vraie vie de Bernard Tapie” (Broché–26 octobre 1994), „campionul societatii de spectacole si al banului” (care ajunge prin Jacques Séguéla în preajma lui François Mitterrand si ca urmare, Ministru al Orasului în 1993)  este prezentat ca un „maistru du marketing politic, sub „sarmul caruia cad” chiar si patroni importanti ai Republicii (ca Ambroise Roux, Francis Bouygues, Georges Pébereau, Maurice Lévy sau Patrick Le Lay)  dar si personalitati marcante ale lumii politice si intelectuiale (ca  Jean-Louis Bianco, Jacques Attali sau Michel Charasse).La pagina 49 autorii mentioneaza ca „Tapie nu este inginer asa cum s-a crezut si ca n-ar fi obtinut nici macar diploma de Bacalaureat, cum n-ar fi fost nici handbalist international sau pilot de curse (de automobile). Ca toate acestea ar face parte din mito(mania)logia personajului”.

Bernard Tapie ar fi pretins ca el ar detine deasemenea un brevet de pilot profesionist (cl.1) de avion (în Jurnalul Aviation Magazine) si ca acesta ar fi efectuat cca 4.000 ore de zbor. Însa, conform unor informatii fiabile (F.S. Ex élève Officier-pilote de l’École de l’Air de Salon de Provence – Ingénieur  d’État de l’École de l’Air – Pilote  professionnel civil de qualification – détenteur  du brevet théorique de pilote de ligne – Ex  Instructeur pilote en Afrique Centrale – Professeur  de Mathématique titulaire dans l’Education Nationale), aceasta calificare tipic franceza este de un nivel foarte ridicat (atât pe plan teoretic cât si practic, în zbor), motiv pentru care, având în vedere educatia reala a lui Tapie, este foarte putin probabil ca acesta sa fie posesori al unui asemenea brevet.

Tapie însa este un luptator carismatic, care nu se lasa învins.

În paralel, devine vânzator de televizoare, iar în 1967 isi creaza primul sau magazin (în care organizeaza si „cursuri de vânzari”), pe care îl revinde câtiva ani mai târziu. În 1974, împreuna cu Maurice Mességué (1921–2017, scriitor specializat în medicina neconventionala, cu precadere în prepararea si comercializarea plantelor medicinale), Tapie creaza societatea Cœur Assistance (dispunând de personal calificat si material medical, inclusiv, ambulante, cu obiect de activitate, acordarea de ajutor – contra unui abonament, persoanelor cu risc ridicat de accident cardiac purtatoare de o alarma minuscala – furnizata de firma, în caz de criza).

Datorita unei „publictati mincinoase” (în care afirma ca ar detine 5 ambulante, în loc de 2 – câte are în realitate) si fuunctionând fara aprobarea Ordinului Medicilor, Tapie este condamnat în 1981, la un an de închisoare cu supendare si amenat cu 20.000Ffr (cca 3.000€).

Ulterior, el  creaza o alta societate Club Bleu având ca obiect vânzarea „engros” comitetelor de întreprinderi, pe care îl va revinde cu un câstig important. Între timp, se lanseaza într-o alta serie de anteprenoriat (care vor culmina cu „afacera vietii sale, Adidas”, respectiv, cu realizarile exceptionale al clubului de fotbal Olympique de Marseille – al carui patron era), iar în urma succesului sau, el este invitat la mai multe posturi de radio si televiziune, înainte de a avea propria sa emisiune. Din prima sa scurta casatorie („iubirea sa de tinerete”) cu Michèle Layec (care moare peste câtiva ani de lucemie) rezulta 2 copii (Nathalie si Stéphane) dupa care, în 1987, el se casatoreste la Corfu (în Grecia) cu Dominique Mialet-Damianos (de origine graca), cu care are o legatura înca în timpul casatoriei cu prima sa sotie. Din relatia lor se naste Sophie Tapie (n.1988, cantareata si actrita) care îi va si fi alaturi în legendara sa batalie contra Statului francez, declansat în 1993 (solutionata, în favoarea lui, doar recent, pe 9 iulie 2019). Cu un an în urma (în 1986), însa, Tapie se lanseaza si în scris, publicând cartea „Gagner” (A câstiga)  Editura Robert Laffont, 258 p. (ISBN 2-221-04784-2), care îl va face si mai cunoscut. Coroborat cu traverseaza, la bordul iahtului sau Phocéa, a Oceanul Atlantic (de Nord)  îi aduce nu numai celebritate, dar si notorietate. Nici îneputul anilor 1990 nu este mai putin fructuos pentru Tapie.

Dupa cum am mentionat, în afaceri, unde prospera gartie „afacerii vietii sale Adidas”, respectiv, imensului succes al OM, el se lanseaza în politica  si devine Ministru al Orasului, iar ascensiunea lui continua pâna când, pe 28 noiembrie 1995, Curtea de Apel Douai îl  condamna (definitiv) la 2 ani de închisoare (dintre care 8 luni cu executare în penitenciar), pentru „complicitate la corupție și mituire de martori”, la 20.000Ffr (cca 3.000€) amenda penala si 3 ani de ilegibilitate, iar clubul sau de fotbal OM va fi retrogradat în Liga a 2-a, ceea ce va avea ca efect si falimentarea acestuia.

Mentionez ca în acest dosar sunt condamnati cu pedepe la închisoare cu suspendare si Jean-Pierre Bernès (fost director general al OM) împreuna cu Jean-Jacques Eydelie (fost jucator la OM), respectiv, Jorge Burruchaga si Christophe Robert (împreuna cu sotia sa), fosti jucatori la VA. Dar înainte de a fi încarcerat Tapie scrie alte 2 lucrari.

În 1994 „De l’énergie pour l’Europe” (Energie pentru Europa), cu o  prefata de Jean-François Hory (1949 – 2017, deputat din parteaPRG), Editura radicales, 111 p. (ISBN 2-910415-00-7), iar în 1995 : Parole(s) de Tapie ! (reunite de catre William Reymond si ilustrate de catre celebrul jurnalist–umorist Jean Cabu, de la Charlie Hebdo, ucis în atacul terorist din 7 ianuarie 2015, a se vedea pentru detalii si articolele autorului: Adio Charlie!), Editura Albin Michel, 136 p. (ISBN 2-226-07612-3). Datorita inculparii sale în disarul VA–OM, Tapie este obligat sa renunte la cariera sa politica, destul de înfloritoare.

Consilier General al departamentului Bouches du Rhône (1994–1995) si deputat european (19 iulie 1994–4 februarie 1997), dupa ce în perioada 2 aprilie 1993–5 septembrie 1996 a fost si deputat francez din partea PRG (Partidul Radical de Stânga). Aparat de catre Jean-Yves Liénard, în prima instanta, pe 15 mai 1995 el este condamnat de catre Tribunalul Corectional Valenciennes (departamentul Nord) la 2 ani de închisoare (dintre care 1 an cu executare), care, Curtea de Apel de la Douai, este redus la 8 luni de închisoare cu executare pe 28 noiembrie 1995 si o ineligibilitate de 3 ani. Pedeapsa este cea mai severa pronuntata în Franta, într-un dosar penal legat de fotbal, iar Tapie, este primul care a executat o asemenea pedeapsa.

Însa, pâna se va constitui prisonier la închisoare pariziana La Santé (în seara zilei de 3 februarie la ora 19h45), ca urmare a unui recurs la sentinta în fata Curtii de Casatie, în 1996, Tapie joaca si într-un film de lung metraj, realizat de catre Claude Lelouch (n.1937, celebru realizator, prodcator si scenarist) „Hommes, femmes: mode d’emploi”, în care alaturi de alti 2 actori celebri, Fabrice Luchini (n.1951, distins cu mai multe premii cinematografice) si Alessandra Martines (n.1963, dansatoare franco – italiana) interpreteaza rolul principal. Iar din cauza încarcerarii sale, Tapie rateaza un rol la fel de important în filmul lui Jacques Rozier, „Fifi Martingale”.Nota. Conform Codului Penal vigoare, un condamnat care risca o pedeapsa mai mare de 6 luni cu executare (în penitenciar) si care solicita casarea sentintei Curtii de Apel, trebuie sa se constituie prizonier, cel târziu, în seara zilei (pâna la ora 24h00) care precede ziua examinarii cererii sale de catre Curtea de Casatie. Acest lucru permite, în cazului respingerii anularii pedepsei, începerea executarii imediate a acesteia. Din contra, exista, în acest caz, tot conform legii, si posibilitatea amenajarii pedepsei, adica, a negocierii a unui regim de semi libertate, care permite condamnatului sa fie încarcerat doar în timpul noptii.

Subliniez aici faptul ca este pentru prima oara în istoria celei de-a V-a Republici (din 1958) ca un deputat sa se constituie prizonier fara ca imunitatea lui sa fie ridicata. Si într-adevar, Tapie a fost eurodeputat pâna pe 4 aprilie 1997, practic, pâna la încarcerarea lui.

În sfârsit, Tapie va fi „absent”  în prima jumatatea a anului 1997 pe scena societatii civile (în perioada încarcerarii sale), dar dupa liberarea lui, acesta se renaaste din propria-i cenusa. În 1998 publica o alta carte, începuta în închisoare „Librement”, Editura Plon 310 p. (ISBN 2-259-18631-9), si scoate un nou disc „C’est beau la vie” în colaborare cu cântaretul francez Doc Gynéco pentru ca în 2000 sa publice un roman din lumea fotbalului „Des yeux trop grands la aceasi Editura Plon, 308 p. (ISBN 2-259-19074-X), iar în 2001 sa joace rolul principal în „Zbor deasupra unui cuib de cuci” (în piesa lui Dale Wasserman, adaptata de catre Robert Cordier, rol  interpretat de catre Jack Nicholson), la théâtre de Paris si simultan, în telefimul Cazas scris de catre Michel Alexandre (n.1953, scenarist, realizator si  producator), realizat de catre par Yves Boisset (n.1939, realizator) si produs decatre Jean-Luc Azoulay (n.1947, producator, scenarist si compozitor).În paralel, în 2000, este animator al emisiunii televizate (de dezbateri) „À tort ou à raison” pe TF1, iar în 2006 al celei „Rien à cacher” pe RTL, pentru ca între 2004–2006, sa participe, în calitate de consultant sportiv, tot pe TF1, în cadrul emisiunilor sportive consacrate campionatelor de fotbal prezentate de catre celebri jurnalisti–sportivi, Thierry Roland si Jean-Michel Larqué.

Între 2003–2008 joaca rolul principal în serialul de televiziune „Commisaire Valence” (12 episoade de 90 de  minute, difuzate pe TF1 între 17 aprilie 2003–26  iunie 2008, create de catre  Jean-Baptiste Delafon si Sébastien Arène), dar  între timp, joaca si în telefilmul „Un beau salaud” (2005) dar si în comedia Oscar (jucata pentru prima oara în 1958 la théâtre de l’Athénée-Louis-Jouvet), realizata de catre Claude Magnier (n.1920, actor, autor dramatic, scenarist si realizator) atât în telefim cât si în piesa montata la théâtre de Paris, interpretat în anii 1970 de catre celebrul actor Louis de Funés (1914 – 1983). Mentionez aici faptul ca o parte din text este (complet) rescris (si readaptat) de catre Bernard Tapie împreuna cu fiica sa Sophie.

În 2012, joaca în ultima sa piesa „Les Montagnes russes” a lui Éric Assous cu Romane Portail la théâtre Comédia (rol jucat în 2005 de catre Alain delon), iar în 2013 scrie ultima sa carte,Un scandale d’État, oui!: mais pas celui qu’ils vous racontent” (Un scandal de Stat, da!: dar nu cel pe care cunoasteti), publicata tot la Editura Plon, 229 p. (ISBN 978-2-259-22155-9), dar între timp, el revine în domeniul afacerilor si  îsi continua investitiile.În 2009, Bernard Tapie intra în capitalul Club Med, dar pe 15 decembrie 2009, îsi vinde actiunile, pentru ca în 2010 sa-si cumpere un (mega)yaht nou, de lux (de la Reg Grundy) Boadicea contra sumei de 40M€ (76m lungime, propulsat de catre 2 motoare diesel de 1.934KW, lancat în 1999, cu un echipaj de 30 de persoane, 14 cabine si 12 locuri pentru pasageri), pe care îl reamenajeaza si pe care îl va reboteza  „Le Reborn” (renastere) si inmatricula pe Insula de Man (Mann, o insulă dependentă a Coroanei Britanice, situată în Marea Irlandei, între Irlanda și Anglia, care nu face parte nici din Regatul Unit și nici din Uniunea Europeană). Acest iaht, pe care îi închiria cu o suma pâna la 570.000€ pe saptamâna, îl va pastra pâna în 2014.

În ciuda faptului ca înca pe atunci, el n-ar fi  ajuns înca în posesia tregii sume care îi revenea în urma deciziei Tribunalului de Arbitraj (decât cca 278M€), el achizitioneaza un Hôtel particulier (cladire somptuoasa cu un numar mare de camere si dependinte, în principiu, în zona centrala a unei metropole) la Neully sur Seine (Métropole du Grand Paris–unde, între 1983–2002 a fost primar Nicolas Sarkozy)  cu 23 de camere o piscina cu 2.000m2 de teren (estimat la cca 50M€) si o rezidenta somptuoasa pe un teren de 2ha (cu plaja privata, citadela, etc.), cumparata în 2012, via societatea luxemburgheza South Real Estate Investment, la Saint Tropez („La Mandala”, cu o suprafata de cca 500m2 pe Coasta de Azur – evaluata la cca 47–50 M€), care a apartinut lui Catherine Schneider (Henrietta Catharina Luisa Schneider, 1856 – 1918, fost „Baltic German tutor at the court of Tsar Nicholas II and Tsarina Alexandra”), detinuta astazi decatre o societate REI, controlata de catre holdingul belgian al lui Bernard Tapie.

Cu 2 luni înainte ca Bernard Tapie sa încaseze suma de 210M€, pe 30 iulie 2010 (dupa 23 de ani de casatorie) el si sotia sa opteaza, oficial, pentru separarea bunurilor, printr-un contract de mariaj, evident, pentru a se proteja în cazul unui esec în dosarul  corectional în care a fost inculpat, ca urmare a „escrocheriei în banda organizata” pe care ar fi pus-o la punct în legatura cu decizia Tribunalului de Arbitraj în ceea ce priveste litigiul dintre acesta si Crédit Lyonnais.

Astfel, este sotia lui Tapie, Dominique Mialet-Damianos (Tapie), cea care cumpara, efectiv, hotelul din Neully sur Seine pentru suma de 40M€ (în 2012, de la fostul PDG al l’Oréal, Lindsay Owen–Jones), dupa ce tot ea cumpara un apartament somptous, tot în Neully sur Seine în valoare de 2,65M€, în care astazi locuieste, fata lor, Sophie. Dar „nebuloasa” financiara a lui Tapie nu se rezuma doar la aceste achizitii. Familia mai detine si un alt hotel de Cavoye, resedinta familiala în sectorul parizian n°7, pe strada Saints–Pères n°52 (cu o suprafata de cca 1.225m2 si un „jardin à la française”–cumparat în 1986, este evaluat la cca 40–45M€) o fosta proprietate (un timp) al celebrului parfumier Hubert de Givenchy (Count Hubert James Marcel Taffin de Givenchy, 1928–2018) dar în care ar fi rezidat, printre altii si  Jean Racine (1639–1699) celebru dramaturg si poet francez, considerat cel mai important reprezentant al dramaturgiei din perioada clasica în Franta, alaturi de  Pierre Corneille (1606–1684) si Jean-Baptiste Poquelin (Molière, 1622–1673), respectiv, Nicolas Boileau-Despréaux (1636–1711, membru al Academiei franceze din 1684), poet, traducator, polemist si scriitor francez, considerat cel mai mare teoretician al literaturii franceze. În ceea ce priveste societatea Dolol, careia apartine hotelul din Neuilly (cca 14M€) nu apartine acestuia din urma, dar sotiei sale Dominique Tapie.În timp ce proprietatile Moulin du Breuil (în departamentul Seine et Marne) fosta locuinta a lui Helena Rubinstein (născută Chaja Rubinstein, 1870 – 1965, o fosta femeie de afaceri americană de origine polonă și de etnie ebraică, fondatoarea companiei de succes Helena Rubinstein, Incorporated, prin care a devenit una dintre cele mai bogate femei din lume), pe care Tapie o lua pâna în 1999 –cumparata în 2010 si proprietatea Le Gué, la Combs-la-Ville (cca 7ha, în departamentul Essonne–regiunea pariziana, evaluata la cca 2M€) sunt detinute de Themepark Properties Limited, o societate engleza, al carui patron este el, Bernard Tapie. Evident, mai patrimoniul lui Bernard Tapie mai detine si alte bunuri, mai putin cunoscute (stiute).

În concluzie, din informatiile pe care le detin, acest patrimoniu s-ar mai compune, în afara de cele  mentionate si din GBTH (Criupe Bernard Tapie Holding) creat în octombrie 2012, în Belgia, cu o valoare estimata la cca 215 – 22M€; un avion privat Bombardier (global express, cu 19 locuri) cumparat în 2011, via GBTH, inmatriculat în Malta (estimat între 20–23M€); grupul sau de presa La Provence (estimata  între 25 – 26M€); asigurai de viata în valoare de 20,8M€, bunuri în valoare de cca 1,5M€ la Asnières sur Seine (departamentul Hauts Seine – Métropole du Grand Paris); un apartament la Marsilia în valoare de cca 300.000€ si lista poate continua…

 NOTA AUTORULUI

La unul  dintre procesele lui Tapie în dosarul arbitrajului „trucat”  de la Paris, un jurnalist francez XD (care colabora la  JDD – Journal de Dimanche), întorcându-se catre mine îmi spune aratându-l pe Tapie: „Tu vois Thomas, nous cavons, nous, aussi, notre Becali…” (Vezi Thomas, îl avem si noi pe Becali al nostru….).  Din pacate însa, în ciuda faptului ca amândoi sunt oameni de afaceri bogati, amândoi au fost patroni de mari cluburi de fotbal, amândoi au fost implicati în trucarea unor meciuri si amândoi au fost condamnati si încarcerati, eu cred ca singurul  lor punct comun este, numai, sexul lor masculin

Dar, în ciuda faptului că amândoi sunt oameni de afaceri bogați, amândoi au fost patroni de mari cluburi de fotbal, amândoi au fost implicați în trucarea unor meciuri de fotbal și amândoi au fost condamnați la închisoare (cu executare) și încarcerati, eu cred că singurul lor punct comun este, numai, sexul lor masculin.

Iar dacă totuși, vrem să-i comparăm, putem spune că Bernard Tapie și George Becali reprezintă extremele unității de măsură virtula notată cu |Om| (valoarea absolută a unui idivid) într-un câmp socio–matematic de interacțiune.

Adică, Becali este un Pico(10-12)Tapie, iar Tapie este un Tera (1012)Becali. Sau, matematic, între valorile lor absolute există relațiile: 1Be=10-12Ta și 1Ta=1012Be.

În ceea ce îl privește pe Bernard Tapie, calvarul lui nu s-a terminat înca, pentru că Parchetul a făcut apel.  Oricum, în contextul actual (contemporan), acesta a fost și este un rebel, un supraviețuitor, un câștigător, care nu mai poate fi „executat” decât politic. Iar acest „amănunt”, nu este decât un dataliu al istoriei.

 

  BIBLIOGRAFIE

 

 


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here