Acasă Stiinta & Tehnica Istorie Graiul Salajului : Iuliu Maniu în Marele Razboi

Graiul Salajului : Iuliu Maniu în Marele Razboi

210
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Iuliu Maniu a fost încorporat pe nedrept în Marele Razboi, desi era scutit, în calitatea sa de jurisconsult al Mitropoliei Greco-Catolice de la Blaj. Autoritatile maghiare au crezut ca vor scapa de el, dar nu s-a întâmplat asa, Iuliu Maniu devenind la sfârsitul razboiului liderul incontestabil al românilor ardeleni si unul dintre principalii artizani ai Unirii Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918.

Pretextul izbucnirii Marelui Razboi

La 28 iunie 1914, arhiducele austro-ungar Franz Ferdinand, mostenitorul tronului si sotia sa, ducesa Sofia au fost asasinati în urma atentatului de la Sarajevo de catre studentul nationalist sârb Gavrilo Princip. În urma atentatului, la 29 iulie 1914 izbucnea prima mare conflagratie mondiala sau Marele Razboi, cum i s-a mai spus. Folosind ca pretext atentatul, Imperiul austro-ungar a atacat Serbia, dupa ce cucerise Bosnia în anul 1908. În realitate, principala cauza a izbucnirii razboiului a fost refuzul imperiilor de a acorda populatiilor lor dreptul la autodeterminare.

Ascensiunea politica fulminanta a lui Iuliu Maniu

Ales înca din anul 1897 în Comitetul Partidului National Român, la vârsta de numai 24 de ani, apoi deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a remarcat ca un aparator fervent al drepturilor românilor din Transilvania, Iuliu Maniu devine pâna la izbucnirea Primului Razboi Mondial o personalitate de prim rang a vietii politice românesti. El a condus delegatia fruntasilor români transilvaneni care au dus tratative cu prim-ministrul ungar, Tisza Istvan, în privinta drepturilor firesti ale natiunii române aflate în cadrul monarhiei dualiste austro-ungare. În timpul negocierilor a dovedit extraordinara sa tenacitate si capacitatea de a purta tratative lungi, de uzura, fara a ceda un singur pas de la punctul de vedere si obiectivele stabilite initial. Pâna la izbucnirea razboiului devine, neoficial, numarul doi în cadrul Partidului National Român, dupa George Pop de Basesti, presedintele partidului.

Înrolat pe nedrept în armata austro-ungara

În momentul izbucnirii razboiului, Iuliu Maniu nu a acceptat sa semneze declaratia ceruta de guvernul de la Budapesta, prin care se solicita intrarea României în razboi alaturi de Austro-Ungaria, si a refuzat categoric sa-si puna semnatura pe o declaratie de fidelitate fata de Regatul Ungariei.
În aceste conditii, în luna mai 1915, Iuliu Maniu a fost recrutat la Aiud si încorporat în armata autro-ungara. Aceasta era o razbunare personala a prim ministrului austro-ungar, Tisza Istvan, deoarece, în calitate de jurisconsult al Mitropoliei de la Blaj, Iuliu Maniu era scutit de la efectuarea serviciului militar. El figura, de altfel, în tabelul cu functionarii ce urmau a fi scutiti de serviciul militar care fusese întocmit de catre mitropolitul Victor Mihaly. Însa, la ordinul expres al contelui Tisza, care i-a cerut ministrului Cultelor, Jankovics sa expedieze urgent o telegrama Mitropoliei de Blaj, Iuliu Maniu nu a beneficiat de aceasta scutire si urma sa plece pe front.

„Pleaca si Maniu”, scria Octavian Goga

La aflarea acestei vesti, poetul Octavian Goga scria articolul „Pleaca si Maniu”. Plecarea pe front a lui Iuliu Maniu lasa la Blaj o impresie descurajanta a „singuratatii” poporului românesc din Transilvania „ramas astfel cu desavârsire orfan”.
Pe lânga faptul ca era un poet remarcabil, Octavian Goga era si un fin analist. El vede în Iuliu Maniu un om de Stat, înzestrat cu calitati de exceptie, un adevarat lider al românilor transilvaneni. De fapt, el este cel care la Conferinta Partidului National Român, care a avut loc în perioada iulie-august 1919 la Sibiu, l-a propus în functia de presedinte al partidului, în urma decesului marelui om politic si mecenat Gheorghe Pop de Basesti. Vedea în Iuliu Maniu un om politic cu viziune europeana, un „spiritus rector” al vietii politice românesti.

Iuliu Maniu refuza orice favoare venita din partea autoritatilor maghiare

Iuliu Maniu a fost trimis în Ungaria la scoala de ofiteri în rezerva a Regimentului 36 artilerie.
Prietenul sau apropiat din studentie, Alexandru Vaida Voevod, care îsi facea si el serviciul militar la Viena ca medic militar l-a rugat pe D. C. Isopescu-Grecul sa intervina pe lânga ministrul de Razboi pentru a clarifica situatia militara a lui Iuliu Maniu. Ministrul i-a declarat lui Isopescu ca îl va numi pe Maniu, care era locotenent, la justitia militara (curtea martiala). Iuliu Maniu trebuia doar sa înainteze o cerere, în acest sens, însa a refuzat categoric. Într-o scrisoare adresata lui Vaida Voevod el sublinia, printre altele, ca „niciodata si în nici un caz nu va semna o asemenea petitie si ca prefera sa moara în transee decât sa ceara guvernului maghiar, fie si în mod indirect, o favoare”.

Iuliu Maniu pe front. Însemnul militar si cartile postale

Dupa ce a efectuat un scurt stagiu pe frontul rusesc, Iuliu Maniu a fost trimis în Italia, unde la data de 9 iunie 1916 îndeplinea functia de ofiter de artilerie al Regimentului 26 (gebirgs), la brigada de infanterie germana, pe frontul sudic, în muntii Tirolului.
Un adevarat miracol îl reprezinta faptul ca se mai pastreaza însemnul militar de identitate al lui Iuliu Maniu, însemn pe care îl aveau toti soldatii, pentru a fi identificati în caz de deces. Însemnul a fost pastrat cu sfintenie de familia Boila din Cluj, care l-a donat muzeului înfiintat la demisolul bisericii greco-catolice din Badacin, unde se afla expus.
La arhivele din Cluj exista un fond documentar Iuliu Maniu, unde am descoperit documente inedite, printre care si doua carti postale din timpul Primului Razboi Mondial. Astfel, pe data de 22 iulie 1916, Iuliu Maniu primeste o carte postala emotionanta de la matusa sa, Emilia dr. Ratiu, casatorita cu Iuliu Coroianu (fratele mamei lui Iuliu Maniu, autorul Memorandumului de la 1892), care îi scria urmatoarele: „Iubite viteaz. De la masa cunoscuta îti trimitem marturisirea sentimentelor noastre de iubire si admiratie. Primeste ca prinosul jertfei ce ai adus pentru Patrie si Tron. Dorim din tot sufletul ca bunul nostru Dzeu se te ia în gratia si ocrotirea Lui si sa te aduca sanatos în mijlocul nostru carii te iubim cu adeverat scumpul nostru viteaz. Cu toata caldura inimei te saluta si îmbratiseaza maicuta
Emilia Ratiu”
Tot pe aceasta carte postala mai gasim înca doua însemnari si anume: „Salutari si complimente de la Dr. Petre Porutiu” si „Dulce Jijuluca. Slava Ceriului ca esti bine si sanatos”, semnata „maicuta”.
Iuliu Maniu mai primeste o carte postala, nedatata, din partea nepotului Romiti (Romul) Boila din Diciosânmartin (azi Târnaveni), care îi scria urmatoarele: „Untiut scump. Te sarutam. Zaoci scrie la masina. La noi ploua. Gradina ni frumoasa. Mosu aIuliu Maniu în Marele Razboi

cumparat doi poci (porci n. n.). La Untiutu a fost puiutu târgului? Clarita cânta la pian. Te sarutam. Bubi. Liviuta. Ileana. Lia”.Rechemat din permisii înapoi pe front

În aceasta perioada, desi era pe front, Iuliu Maniu gaseste timp si pentru a se mentine în contact cu realitatile politice interne. În timpul concediilor pe care le petrecea în Ardeal el i-a vizitat pe toti fruntasii miscarii nationale românesti, discutând cu ei situatia politica interna si internationala si viitorul Transilvaniei în noua conjunctura europeana care se contura. El aducea de pe front ultimele informatii din statele Antantei, pe care le primea de la prietenii cehi si slovaci aflati la Viena sau de la propriile lui surse secrete. Însa, abia venit de pe front, în concediu, el era rechemat telegrafic înapoi pentru a nu putea sa-si desfasoare activitatea politica, deoarece era considerat, înca din acea perioada, liderul românilor din Transilvania.
Acest fapt o dovedeste si un raport strict confidential din data de 28/8 mai 1917 înaintat de catre sursa „Sándor”, prim ministrului maghiar, contele Tisza Istvan. În acest raport, sursa facea referire la un memoriu pe care avocatul dr. Ion Ardeleanu l-a redactat si pe care dorea sa-l înainteze cercurilor imperiale germane si presei. Autorul raportului sublinia ca „la baza preambulului memorandumului ar sta faptul ca Inaltimea Sa împaratul german a recomandat în luna mai 1915 acordarea autonomiei valahilor de la noi si ca dvs, Excelenta (este vorba de prim ministrul Tisza- n.n.), ati fost împotriva, motivând ca în cazul acordarii autonomiei s-ar produce tulburari în rândul populatiei maghiare si ca valahii sunt, dealtfel, nedemni de încredere”.
Acest memoriu ar fi fost întocmit, dupa cum subliniaza autorul raportului, în întelegere cu Iuliu Maniu care, „sub pretextul cumpararii tigarilor de foi” pentru trupa, a venit la Budapesta si a vazut acest memoriu. El urma sa fie apoi trimis prin intermediul deputatilor sasi Rudolf Brandsch si Korodi Lutz.
În raport se propunea ministrului de Externe al Austro-Ungariei sa împiedice publicarea memoriului în presa germana, ceea ce dovedeste faptul ca existau temeri în privinta efectului pe care acesta l-ar fi avut în rândul opiniei publice. Asadar, dupa cum reiese si din acest raport, Iuliu Maniu era repartizat la serviciul aprovizionarii, unde îl gasim si în cursul anului 1918.

Documente de arhiva inedite

O serie de documente inedite descoperite de catre noi la Serviciul Judetean al Arhivelor Nationale din Cluj se refera la activitatea lui Iuliu Maniu în lunile iunie si iulie 1918, respectiv din data de 5 iunie pâna la data de 28 iulie. El avea gradul de locotenent la batalionul 26 artilerie, pe frontul italian. Din cuprinsul documentelor reiese ca în aceasta perioada Iuliu Maniu s-a ocupat în special cu aprovizionarea trupelor. Principalele sarcini pe care le-a avut au fost achizitiile si preluarea cailor pentru trupa, materiale necesare întretinerii (de potcovit sau harnasament), automobile pentru transport sau aprovizionarea cu alimente a trupei. O mare parte din documente sunt chitante care confirma primirea acestor materiale sau foi de lucru.
Un document mai amplu este raportul detaliat asupra activitatii si misiunilor îndeplinite de catre Iuliu Maniu în perioada 5 iunie – 28 iulie.
Din pacate, din aceste documente nu reiese data exacta în care a parasit frontul italian si a venit la Arad, deoarece dupa cum am amintit mai sus, ultima data din documente este 28 iulie 1918.

Iuliu Maniu face ordine în Viena si repatriaza soldatii români

La Arad a avut loc o reuniune a conducerii Partidului National Român, la care a participat si Iuliu Maniu. El a primit misiunea de a reprezenta Afacerile Externe si Militare ale Transilvaniei si pleca, în acest sens, la Viena.
La sfârsitul lunii octombrie 1918, armata austro-ungara era complet dezorganizata. Soldatii aruncau armele si se întorceau acasa în mare dezordine. În aceste conditii, marele om politic Iuliu Maniu, care dupa cum am aratat mai sus fusese încredintat cu conducerea afacerilor externe si militare ale românilor transilvaneni, pleca la Viena. Aici a înfiintat Sfatul ostasilor români. Acest organism a preluat comanda efectiva a regimentelor românesti, cu scopul de a se întoarce în ordine în tara, spre a se pune la dispozitia Consiliului National Român Central, care îsi avea sediul la Arad. Astfel, la data de 30 octombrie 1918, la Viena se întrunesc ofiterii români si se înfiinteaza „Comitetul national al românilor din Transilvania”, sub presedintia lui Iuliu Maniu. Dar despre rolul jucat de Iuliu Maniu la Viena ar fi mai bine sa aratam ceea ce spunea un englez, Ivor Porter, care a petrecut 10 ani în România ca profesor si diplomat si l-a cunoscut personal pe Iuliu Maniu. Iata ce spune acesta: „Maniu a fost recrutat în armata austro-ungara, la artilerie, în 1914 – o încercare nereusita de a pune capat activitatii sale politice. În toamna anului 1918, locotenentul Maniu, între doua vârste, se afla într-o Viena în pragul haosului, unde politia si regimentele austriece scapasera practic de sub control, iar unitatile românesti, cum era de asteptat, pareau neatinse de bolsevism. Mustata îngrijita umerii drepti si ochii senini nu i-au adus prea multa autoritate militara, dar îsi câstigase, în schimb, respectul tuturor românilor transilvaneni; a preluat controlul asupra a 60.000 de militari români din zona Vienei. A convins apoi autoritatile sa-i permita sa opereze din partea Ministerului de Razboi; cu ceea ce i s-a pus la dispozitie, el a transferat în Transilvania nu numai soldatii români aflati în jurul Vienei, ci si pe altii din regiunea Praga”.
Dupa cum se poate observa si din aceasta relatare, Iuliu Maniu a avut un rol decisiv în repatrierea soldatilor români, care vor forma primele unitati românesti din Transilvania. Astfel, toti soldatii români s-au înrolat în legiunile înfiintate la Praga, în Italia sau în Franta. Aceste organizatii militare românesti, atât cât au stationat în tarile în care luasera fiinta, cât si în drumul lor spre casa au dat dovada „de vrednicie pentru viitorul ce de multe veacuri ne astepta”, prin comportamentul si disciplina militara pe care au dovedit-o întregii Europe, aflata într-un accentuat proces de anarhie


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here