Acasă Jurnalul Bucurestiului Informatii NECENZURATmm.ro : In umbra vietii (VI) – Comentariul Autorului.

NECENZURATmm.ro : In umbra vietii (VI) – Comentariul Autorului.

261
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Scris de Thomas CSINTA


Vrand sa traiesc prezentul, capabil sa-mi ofere experiente inedite, care sa deschida orizonturi fructuoase catre frontierele imposibilului si sa trezeasca in noi ceea ce ramane neinteles, adormit si inchis, din punctul meu de vedere, MCF este (si va ramane !) unul misterios, plin de surprise si greu de descifrat (decodificat).
Un mediu fascinant, in care poti descoperi o vocatie si poti realiza ceva deosebit, ceva maret, care sa ″anihileze″ in timp, chiar si pedeapsa la care ai fost condamnat (pentru a fi iertat !), ceva temerar, care sa reziste timpului, cu atat mai mult cu cat vrei sa-i supravietuiesti (si sa-l parasesti intr-o zi !) si, din pacate, trebuie sa faci fata unei sentinte judecatoresti de detentie sau recluziune criminala (pronuntata de catre o Curte cu Jurati-Juriu Popular).

Ceva, care in general te ajuta sa rezisti (din punct de vedere moral!) pentru a-ti putea pastra integritatea fizica si psihica in asteptarea libertatii, care, dupa parerea unei mari majoritati a populatiei penale, nu are pret.
MCF insa (in special in QHS-Cartier de Inalta Securitate din Inchisorile de Maxima Siguranta sau QD-Cartier Disciplanar, respectiv, QI-Cartier de Izolare) este si un ″adapost fortat″, cu o libertate extrem de limitata in care se moare, din pacate, fie ucis, fie siuncis si numai rareori din cauze ″naturale″ (datorita unei boli incurabile)!
Fie pentru ca din punct de vedere psihic detinutul (″fiara″ care in timp si-a pierdut reperele sale socio-umane), devine un institutionalizat si abandoneaza lupta cu viata, fie pentru ca legile lui le-a violat in mod ″brutal″ si nu mai are ce pierde, moartea lui intr-o asemenea situatie, devenind o redomptiune, pentru unii sau o consolare, pentru altii !
Ca regula generala, acesta intretine trei tipuri de relatii (fundamentale), complet diferite (care pot fi si antagoniste !) : una ″orizontala″, cu apropiatii sai din libertate (familie, prieteni, fosti colegi, etc.), alta de ″echivalenta″ cu co-detinutii sai (de celula, de cartier, de penitenciar, etc.) si in sfarsit, cea de-a treia, ″verticala″ (de supunere sau subordonare, in raport cu un sistem represiv), cu Administratia Penitenciara (conducerea institutiei, gardieni, cadre asociate acesteia din exterior, etc.).
Aceste trei tipuri de relatii îi permit acestuia, de maniera complementara (in general), sa-si poata prelungi ″prin continuitate″ o legatura ″organica″ cu realitatea vietii din exterior.
Din punct de vedere matematic, cele trei tipuri de relatii reprezinta laturile unui graf orientat (graf carceral) cu patru noduri : detinutul (D), apropiatii din exterior (E), co-detinutii (C) si Administratia Penitenciara (AP).
Studiul aprofundat si analiza acestui graf carceral (GC) si in special al spectrului (S) sau, pe un numar mare de baterii de teste, folosind metodele analizei factoriale (dar si a altor structuri matematice, a se vedea si articolul autorului :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/studiul-comportamentului-uman-cu.html

ne permite sa intelegem, cu o mare precizie, mecanismele socio-umane de interactiune in mediul carceral.
In ceea ce priveste relatiile detinutului (D) cu mediul exterior (E), un factor dominant in cadrul lor reprezinta contactul lui intr-un context de tip matrimonial, cu sexul opus (in cazul heterosexualitatii), respectiv, cu acelasi sex (in cazul homosexualitatii), care, in principiu, sunt mentinute tot prin trei canale de comunicare : corespondenta, telefonie fixa din interior (sub control autoritatilor judiciare) si ″Parloir″ (de la verbul, parler : a vorbi ; vizite legale regulate, autorizate de catre AP).

Din investigatiile noastre reiese ca acest contact de tip matrimonial joaca un rol decisiv in comportamentul detinutului, inclusiv, in privinta stabilitatii echibrului sau psihic (si psihologic).
Cu alte cuvinte, aceasta variabila complexa de natura sentimentala si afectiva care intervine cu precadere in relatiile interpersonale, exprimate prin elementele centrale (diagonale) ale matricei de corelatie asociata unui grup social carceral (GSC), definit, in mod unic (prin graful sau), poate produce tulburari de comportament (deci si de personalitate, respectiv, socializare) in cadrul populatiei penale, motiv pentru care, AP incearca sa o sustina, dar sa si o mentina sub control (de exemplu : prin interzicerea introducerii literaturii pornografice sau obscene).
In sensul ca, desi in MCF relatiile sexuale, teoretic sunt interzise, practic, in Parloir individual, ele sunt, oarecum, tolerate, dar si ″limitate″.
In principiu, toti detinutii (condamnatii) in MCF au dreptul la vizita membrilor familiilor lor (la “Parloir” individual sau colectiv, intre cca 5-15 minute si 01h00, in functie de numarul de vizitatori, cca o jumatate de million de apropiati ai celor incarcerati, dupa aprecierea noastra), odata sau de doua ori pe saptamana (conform regulamentului interior a institutiei) si de trei-patru ori, prevenitii (detinutii aflati in arest preventiv sau detentie provizorie, in timpul derularii anchetei in dosarele lor ; a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei tematici :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-i.htm

Practic, ca regula generala insa, in Centrele de Arest Preventiv (Maison d’Arrêt) ele au loc in cursul saptamanii si dureaza intre 30-60 de minute, iar in Centrele pentru Executarea Pedepselor (Centre de Detentie, Inchisori de Maxima Siguranta), ele sunt organizate in week-end-uri si sarbatori legale, putand dura si pana la 03h00.
In schimb, copii mici nu sunt admisi la Parloir (in vizita)!
AP (Administratia Penitenciara) considera ca scenele care ar putea avea loc intre un detinut si un copil (al acestuia), ar putea fi traumatizante pentru cel din urma, avand in vedere faptul ca acesta nu poate percepe din punct de vedere cognitiv, nici legile si rigorile mediul carceral si nici rolul sau educativ, respectiv, punitiv (represiv) !
Tousi, in anumite situatii (iesite din comun !), ei isi pot intalni parintii, in spatii rezervate, respectiv, bine securizate, care nu sunt specifice MCF (birouri, bibiloteci, ateliere, etc.).

Insa, AP autorizeaza accesul (gazduirea) copiilor cu varsta mai mica de 18 luni (alaturi de mama lor incarcerata), in spatii special amenajate cu acest scop.
Din nefericire insa, acest Parloir este un focar de ″fardelegi″, pentru ca prin intermediul lui cei detinuti (condamnatii si prevenitii) incearca sa obtina cu ajutorul celor care îi viziteaza, tot ceea ce MCF nu le poate oferi (evident, nici macar prin ″Cantinare″) : kit-ul de telefonie mobila (telefon, incarcator, SIM card), drogurile (hasis, canabis), alcoolul (vodka, whisky, pastis, coniac, etc.), etc., disimulate, in general (in diverse obiecte), in zonele lor intime si in special in cele genitale (anus si vagin).
Au fost si cazuri in care asemenea delicte (sau infractiuni) au fost comise cu ajutorul copiilor, interzisi la Parloir !
In sfrasit, exista si detinuti (in special, prevenitii, incarcerati in cadrul unor anchete in curs de derulare), care au interdictie la Parloir (vizita), pentru pastrarea secretului de instructie, si in special, in cazul in care inculpatul, prin intermediul vizitelor acestuia ar putea influenta complicii sai din exterior (crima organizata), deci si insasi derularea anchetei.
Ea poate fi impusa insa de catre AP si ca o sanctiune, detinutilor pedepsiti si incarcerati in sectoarele QD (Cartier/Sector Disciplinar) sau QI (Cartier/Sector de Izolare), ale inchisorii.
In asemenea situatii, detinutii nu pot comunica cu apropiatii lor din exterior, decat prin intermediul corespondentei (verificata minutios de catre AP), in mod evident, lor fiind interzise si convorbirile telefonice (telefonia fixa, din cabinele telefonice special amenajate cu acest scop, in general, pe culoarele centrale ale institutiei !), care, in principiu, sunt permise detinutilor condamnati, cu sentinta ramasa definitiva.
Investigatiile noastre pun in evidenta si faptul ca populatia penala este compusa, in general, din tineri (si foarte tineri), care inainte de a integra MCF, aveau o familie (cel putin sotie, viata maritala, PACS : a se vedea si articolul autorului :

http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/11/pacs-in-franta.html

), si deci o viata sexuala, care, datorita regimului (legislatiei) de detentie este considerabil, violata, in numele ″moralei″ AP, clasat un subiect tabu.
Motiv pentru care echilibrul psihologic al detinutului, inca de la inceputul incarcerarii sale, devine, ″lejer″ instabil si se va deteriora (degrada) cu timpul.
Desi, activitatea sexuala a acestuia nu diminueaza cum ar dori AP ci se dezvolta si ia forma unor alte practici (semnificative) : masturbarea (excesiva, ″onanism″, cca. 80-85%) si homosexualitatea pasagera (″circumstantiala″, cca 30-35%), o revista pornografica fiind negociata inte 10-15 pachete de tigari !
Majoritatea relatiilor intime debuteaza in cadrul unor violuri colective (asupra detinutilor fragili din punct de vedere fizic), intr-o celula, care ulterior sunt intretinute prin amenintari si intimidari.
Nu rareori se intampla sa se formeze si ″cupluri″ in MCF, in care unul slab este protejat de catre unul puternic si autoritar (de ceilalti detinuti), insa atunci cand acest lucru devine ″vizibil″, AP intervine pentru a pune capat acestor relati ″nefiresti″.
Alteori, un detinut ″slab″, atat in raport cu populatia penala cat si cu AP, devine o ″prostituata″ a leaderilor de grupuri sau ai detinutilor influenti in MCF.
Mentionam aici insa ca problema sexualitatii in randul populatiei carcerale a fost ridicata inca de la inceputurile existentei sale.
Daca prizonierii in MCF nu au prevazut niciun fel de solutii, acest lucru nu se datoreaza neglijentei (nedinteresului) lor, ci mai ales traditiei crestine, in care sexul apriori (o cunoastere din punct de vedere logic, anterioara experientei), ar fi ceva  ″necurat″.
Inca in secolele XVI-XVII, chiar si relatiile sexuale dintre soti erau condamnabile, in cazul in care scopul lor n-ar fi fost procreerea !
Numai, incepand cu secolul al XIX-lea problema privarii sexuale prelungite (si implicatiile sale asupra echilibrului psihologic al detinutului), incepe sa nelinisteasca autoritatile judiciare si penitenciare, in special in Europa Oocidentala (Tarile de Jos, Tarile scandinave) si in America Latina (Brazilia, Argentina), dar primele reforme serioase debuteaza in anii 1950 : paloir ″special″, ″camere special amenajate″ (″camere albastre″, in inchisorile din Belgia, in care detinutii putea sa-si invite sotiile in timpul week-end-ului), etc.
In Danemarca, legislatia penitenciara permite detinutilor sa-si primeasca, in celule separate (in ″intimiate″) nu numai sotiile lor, dar si concubinele sau prietenele lor.
Chiar mai mult, cu titlu experimental, aici AP, a creat si institutii penitenciare mixte in care persoanele de sex feminin si masculin sa poata intra in contact pentru crearea unor relatii (normale) de tip matrimonial, in acord cu principiile morale, considerate ca deosebit de benefice, nu numai pentru echilibrul psihologic al detinutilor, dar si pentru (re)insertiunea lor ulterioara in societate.
Spre deosebire de Danemarca, in nordul Braziliei (in majoritatea inchisorilor), AP, a generalizat ″importul″ prostituatelor (″profesioniste″) in mediul carceral (in timpul week-end-ului), sub control medical, costurile (cheltuielile) fiind retinute pe ″pecula″ (salariul, indemnizatia) detinutilor.
Nu toate AP-urile sunt la fel de ″tolerante″ si ″intelegatoare″ in ceea ce priveste viata sentimentala si sexuala in mediul carceral (in randul populatiei penale).
La inceputul anilor ’50, sunt tot tarile scandive (urmate de Franta, Tarile de Jos, Germania Federala, etc.) care, in acest scop, vor acorda premise de iesire, detinutilor ″merituosi″ (model).
O asemenea masura adoptata si de catre Maroc (Magreb, Africa de Nord), in codul (legislatia) executarii pedepselor de inchisoare, era mult mai restrictiva : detinutul putea obtine o permisie de iesire in exterior numai pentru a contacta un angajator (cu scopul incadrarii in munca), pentru a sustine un examen (in cazul unor studii in derulare) sau pentru a face demersuri cu scopul angajarii in armata.
Desi oficial, relatiile sexuale in cadrul unei asemenea iesiri in exterior (permisii) erau interzise, detinutul, avea ″dreptul″, in afara legii, sa benefieze de ele, pe propria sa raspundere.
Actualmente, sexualitatea intre detinuti este, oficial, interzisa in partile comune ale MCF (la Paloir, dusuri, ateliere, sali de sport, biblioteci, etc.) si constituie chiar si o abatere de gradul II (susceptibila de a fi pedepsita cu 30 de zile de QD-Cartier Disciplinar).
In schimb, prezervativele sunt liber accesibile detinutilor (masculini), in special pentru faptul ca homosexualitatea (pasagera, de circumstanta) in celula (considerata de catre legislatia penitenciara, domiciliul detinutului) nu poate fi interzisa prin lege.
In ceea ce priveste detinutii de sex feminin, tinerele femei nu sunt separate de cele adulte (mature), pentru ca nu exista in MCF, cartiere (speciale) pentru minore (cum este cazul minorilor), doar in EPM (Institutii Penitenciare pentru Minori intre 13-18 ani, create pe 9 septembrie 2002 prin Legea Perben I, in care sunt incarcerate 360 de persoane/800 de tineri), au fost instaurate cartiere pentru femei tinere.
Insa, cum in Centrele de Arest Preventiv (Maisons d’Arrêt), toate delictele si crimele sunt prezente (cca 22,7% delincventi sexuali), sexualitatea detinutilor, practic, este imposibil de gestionat de catre AP.
In ceea ce priveste relatiile sexuale ale unui detinut cu apropiatii sai, interzie, evident, in Parloir-uri comune (conform art.D249-2-5 din CPP, singurul care face referire la sexualitatea in MCF), ele sunt admise (tolerate) in ″Bébés-Parloir″ si autorizate in UFV (Unitati de Viata Familiala), pe care cei incarcerati (condamnati la pedepse superioare a trei ani de inchisoare) si familiile lor le pot ocupa in intreaga perioada a week-end-ului (intre 8-72 de ore).
Conform art.D240 al Codului de Procedura Penal (CPP), detinutii sunt autorizati sa-si pastereze verighetele, respectiv, fotografiile de familie.
Din contra, relatiile sentimentale (inclusiv, cele sexuale), de orice alta natura dintre un gardian (supraveghetor) si un detinut, indiderent de sexe, sunt strict interzise in MCF.
Studii si cercetari relativ recente (Frigon, 1999, 2001; Welzer-Lang et al. 1997; Goffman, 1968), demonstreaza ca pluralitatea practicilor carcerale modifica raportul pe care il are un detinut in raport cu corpul sau.
Daca la inceptutul detentiei, preocuparile sexuale ale lui sunt pe ultimul plan (Welzer Lang et al. 1997), cu timpul, ele incep sa castige teren si sa devina din ce in ce mai mult o preocupare generala (si prioritara) pentru acesta.
Actualmente (in 2013), daca OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) defineste starea de sanatate sexuala ca o ″buna-stare fizica, mentala si sociala in domeniul sexualitatii″, Santé Canada considera ca ″o parte integranta si esentiala a sanatatii individului si o buna-stare de-a lungul intregii sale vieti″.
In ceea ce îi priveste pe cei privati de libertate, ei ar trebui sa beneficieze, juridic si constitutional, din acest punct de vedere, de aceleasi drepturi ca si cei care traiesc liber (Landreville, 1976).
Cercetari aprofundate (Chatton et al. 2005), arata insa ca o majoritate dintre detinuti renunta la viata heterosexuala (dinainte de incarcerare), iar restul se vor limita, fie la diverse practici masturbatoare, fie la relatii homosexuale de circumstanta (pasajere).
Unii dintre ei se vor si prostitua pe toata perioada detentiei (Robertson, 2003), in special, pentru a putea beneficia de stupefiante (hasis, canabis, cu precadere,  Guérette, 1999).
Cei mai expusi fiind detinutii cu deficiente mentale sau fizice, respectiv, persoane incarcerate pentru delicte sau infractiuni sexuale (agresiuni si perversiuni sexuale, viol, pedofilie, etc.), respectiv, noii incarcerati (James R. Robertson, 2003 si Ricordeau, 2004).
Exista si un numar considerabil dintre ei care daca nu au fost supusi unori delicte sau infractiuni sexuale, ei au fost obligati sa asiste la asemenea evenimente (Guérette, 1999; Eigenberg, 2000; Robertson, 2003; Ricordeau 2004).
In toate cazurile insa, in general, echilibrul psihologic al detinutului este mai mult sau mai putin alterat (fragilizat), iar comunicarea acestuia cu exteriorul, respectiv, cu personalul din MCF este si ea afectata intr-o mai mica sau mai mare masura (Daniel Welzer-Lang, Lilian Mathieu si Michaël Faure : ″Sexualitatea si violenta in inchisoare″).
Acesta este si unul dintre motivele pentru care, numarul siunciderilor in MCF este impresionant (in medie anula, intre 100-125), Franta fiind clasata pe primele locuri (in lume) in acest sinistru ″domeniu″, iar in Europa Occidenta este pe primul loc. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei tematici :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/evadare-in-infern.html

In cele 42 de tari membre ale Consiliului Europei, rata sinuciderilor s-a dublat in ultimele doua decenii, fiind cea mai mare in Franta (240 detinuti/100.000), adica, de doua ori mai mare ca media europeana si 5,7 ori mai mare ca media nationala (ai celor care traiesc in libertate).
Majoritatea, in general, sunt prevenitii (aflati in detentie provizorie), in timpul anchetei (care nu se pot acomoda cu legile specifice ale mediului carceral) si detinutii (condamnati, cu sanctiuni ramase definitive) din QI (Cartiere de Izolare), care nu suporta regimul sever de incarcerare din aceste sectoare ale institutiilor penitenciare.
Conform unor documente oficiale ale ANAES (Agentia Nationala de Acreditare si Evaluare in domeniul Sanatatii Publice), in MCF, inca cu un deceniu si jumatate in urma, situatia ar fi fost deja critica : 125 de decedati/100.000 de detinuti, cu o crestere constanta incepand cu anii 1972-1973.
In ceea ce priveste tentativa de sinucidere, ea este de cca 25 de ori mai mare in MCF decat in randul populatiei generale (libere).
Conform investigatiilor noastre rezulta ca cca 93,12% de sinucideri in MCF au loc prin spanzurare (cca 63,24% in detentie provizorie si 88,97% in Centrele de Arest Preventiv-Maisons d’Arrêt), in prima luna de incarcerare (cca 35,12%) sau primul an (cca 77,32%), unde sunt incarcerati prevenitii si detinutii care au fost condamnati la pedepse mici de inchisoare : pana la un an sau maximum doi ani,  datorita suprapopularii carcerale).
In plus, factorul de risc cel mai important in momentul incarcerarii ar fi existenta unei familii (sotie, copii, etc.), respectiv, prima luna de incarcerare.
In QD, ar exista (in ciuda masurilor de siguranta luate), de 7,8 ori mai multe sinucideri decat in detentia obisnuita (normala).
Raportul anual al BEG (Biroul Anchetatorului General) in perioada 2011-2012, arata o rata cuprinsa intre 17-19% mai mare de contaminare cu virusul HIV in randul poplatiei carcerale, in raport cu populatia din exterior (libertate).
In ceea ce priveste virusul HIC (Hepatita C), in MCF, rata de contaminare este cu cca. 35-40% mai mare decat al populatiei generale.
MST (Maladiile Transmisibile pe cale Sexuala) cele mai frecvente sunt : chlamydia (produsa de bacteria chlamydia trachomatis), blenoragia, herpesul genital, Hepatita B si evident HIV-ul.
In ceea ce priveste tulburarile psihice (bolile mintale) sunt si ele foarte prezente in MCF, in special datorita conditiilor dificile de viata.
In 2011, cca 77% dintre detinutii masculini si 71% dintre detinutii de sex feminin prezentau tulburari psihice.
In principiu, cca 41% dintrei ei erau depresivi ; 32% erau dependenti de substante ilicite (droguri sau alcool) ; 31% prezentau afectiuni psihiatrice din familia psihozelor (10% schizofrenie ; 9% psihoza cronica neschizofrenica; 5% paranoia ; 4% schizo-afectiv ; 3% alte tipuri de psihoze).
Mai mult, peste un sfert dintre ei (27,7%) au fost deja spitalizati intr-un Serviciu de Psihiatrie chiar inainte de incarcerarea lor.
Pentru conservarea ″continutatii familiale″, AP pune la dispozitia acestora si o amenajare a pedepselor lor (atunci cand este cazul si cand acest lucru poate contribui in mod eficace la reinsertiunea lor in societate) : permisie (iesire in exterior) ; eliberare conditionata (sub control judiciar) ; suspendarea executarii pedepsei (din motive medicale) ; semi-libertate (activitate lucrativa in exterior) ; plasarea in exterior sub supraveghere electronica (GPS), etc.
Revenind acum la relatia gardian-detinut, conform regulamentului interior al AP, supunerea neconditionata a detinutilor, agentilor-supraveghetori, in particular, si personalului administrativ penitenciar, in general, este o conditie sine qua non si orice nesupunere (oricat de nesemnificativa ar fi ea!) sau violarea, intr-o forma sau alta, a relatiilor ″verticale″ (de subordonare), este pedepsita sever conform CPP (in Canada, conform art.14, 19 si 33 al DAHIR-Decret Regal din 26 iunie 1930).
In ceea ce priveste nivelul de educatie ai celor incarcerati in MCF, el este relativ scazut.
Desi cca 58% dintre ei au fost scolarizati in exterior inainte de incarcerarea lor (in principiu, scoala generala), ei nu poseda in realitate nicio calificare profesionala : BEP (Brevet de Studii Profesionale) sau CAP (Certificat de Aptitudini Profesionale), obtinute in doi ani post-BC (Brevetul de Colegiu, echivalentul Certificatului de absolvire a clasei a VIII-a in Romania), ceea ce ar trebui sa constituie (cel putin teoretic !) unul dintre elementele esentiale ale reinsertiunii lor in societatea civila.
Rata de analfabetism este si ea destul de ridicata : cca 17%, net superioara mediei nationale in Franta.
Cca 27% dintre detinuti urmeaza cursuri in MCF, organizata de catre Ministerul Educatiei Nationale in colaborare cu Ministerul Justitiei, dintre care cca 6%, urmeaza cursuri post-bac in doi ani: BTS (Brevet de Tehnician Superior) si DUT (Diploma Universitara de Tehnologie), respectiv, in trei ani : LP (Licenta Profesionala) sau Licenta Generala (in cadrul noului sistem educativ universitar european : Licenta-Masterat-Doctorat).
Conform statisticilor pe care le-am realizat in MCF, dintre acestia 4.218 ar fi beneficiat de o actiune de calificare ; 6.987 de un curs de perfectionare intr-o calificare de baza ; 22.178 ar fi inscrisi intr-un curs de pregatire cu scopul obtinerii unei diplome, iar 6.033 de detinuti adulti ar fi participat la un examen si 72% (4.383) ar fi si reusit.
Organismele care au asigurat pregatirea profesionala ai detinutilor ar fi fost asociatii (45%), grupuri private (14%), GRETA groupe (structuri ale Ministerului Educatiei Nationale specializate in activitatea cu adultii-210 in Franta, 29%), AFPA groupe (centre de pregatire diplomante pentru adulti, 8%) si alte institutii (4%).
Activitatea lucrativa in MCF este si ea reglementata conform art.D99 si D101, respectiv, 717-3 si D432-1, 2, 3 din CPP.
Conform documentelor AP, pe 1 ianuarie 2012, cca 24.934 de detinuti desfasurau o activitate lucrativa remunerata, adica 39,1% din populatia penala (34,7% in Centre de Arest Preventiv si 48,4% in Centre pentrtu Executarea Pedepselor) pentru o suma de 60,3 M€, remuneratie bruta.
In ultimul sau raport Controlorul general al locurilor private de libertate, Jean-Marie Delarue, mentiona ca numai 17.497 dintre ei au fost remunerati cu titlul de ″activitate lucrativa in regim de detentie″, adica, in jur de 27,7%.
Ca regula generala exista trei tipuri de activitati lucrative :
a)    Serviciul General-SG (pentru functionarea institutiei penitenciare, platit de catre AP, in 2011, 50,4% dintre detinuti ; cost 22,8 M€) ;
b)    Serviciul de Regie Industriala-RIEP (Regie Industriala a Institutiilor Penitenciare-ateliere ale institutiilor penitenciare; in 2011, 7,4% dintre detinuti ; cost 7,5 M€) ;
c)    Serviciul de Concesiune-SC (activitate in intreprinderi private ca mana de lucru carceral; in 2011, 42,2% dintre detinuti ; cost 30 M€) ;
Astfel, in medie, salariul net lunar era: 552€ pentru SEP-RIEP ; 385€ pentru activitatea de SC si 245€ pentru SG.
Cu toate ca in MCF nu exista contract de munca intre AP si detinut, art.33 din Legea Penitenciara (noiembrie 2009), prevede un ″act de angajament″.
Art.32, fixeaza si remuneratia detinutilor, in functie de tipul lor de activitate desfasurata: 45% din SMIG (Salariul Minim Garantat, care la 1 ianuarie 2013 era 9,43 € brut/h sau 1.430,22€ brut/luna pentru 35h00 de munca) in cazul activitatii de productie (RIEP, SC) si intre 20-30% din SMIG in cazul activitatilor lucrative din cadrul SG.
SMR (Salariul Minim de Remunerare) in regimul de productie in 2011, a fost fixat de catre AP la 4,05€/h (acordat doar 4,03€, in general), care conform Decretului din 23 decembrie 2011, a ajuns, incepand din 1 ianuarie 2012, la 4,15€, in urma cresterii SMIG-ului la 9,22€ de la 9,00€, in 2011.
Teoretic, el poate insa varia, in functie de munca prestata si in functie de institutia penitenciara (intre 3,54€/h in MA si pana la 7,61€/h in exterior), precum si in functie de clasa de munca in cadrul SG (Clasa I:2,97-3,04€/h ; Clasa II :2,25-2,30€/h ; Clasa III : 1,80-1,84€/h).
Incepand din 1977 persoanele incarcerate (detinuti, preveniti) cotizeaza la regimul de pensie, insa pentru validarea unui trimestru (in regim de libertate), ele ar trebui sa beneficieze de un salariu echivalent cu 200 SMIG-uri.
In concluzie, in timp de un an ele nu valideaza decat un singur trimestru.
In practica, in regimul de productie (RIEP, SC) populatia penala activa este remunerata in functie de numarul de pise efectuate in timpul orelor de munca fixate.
Media salariala este in jur de 530€ net/luna in RIEP si SC, in raport cu  cca 250€ net/ luna in SG.
In exterior poate varia si intre 700-900€. (A se vedea si articolul autorului :

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/05/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-i.html

Cum pedeapsa cu inchisoarea (pana la 10 ani, detentie criminala si peste, recluziune criminala) costa scump comunitatii nationale (societatii civile), din ce in ce mai mult, Ministerul Justitiei este obligat sa recurga la alte tipuri de sanctiuni penale mai putin costisitoare: TIG (Munca de Interes General) sau TC (Munca Comunitara, in Folosul Comunitatii, in Quebec, Canada) ; supraveghere electronica (GPS) ; amenda penala ; inchisoare cu suspendare ; plasare in exterior (cu scop lucrativ) ; confiscare de bunuri materiale (care au permis realizarea infractiunii).
Astazi, conform investigatiilor noastre, ar exista in Franta, cca 5.596 centre private de libertate cu 191 de institutii penitenciare (din care 116 Centre de Arest Preventiv-Maisons d’Arrêt ; 60 de institutii pentru executarea pedepselor : CD-Centre de Detentie si MS-Maisons Centrale-Inchisori de Maxima Siguranta ; 13 Centre de Semi-libertate), 4.087 localuri de arest (Garde à Vue) din care 3.619 apartinand GN (Jandarmeriei Nationale) si 419 PN (Politiei Nationale), 106 Localuri de Retentie Administrativa (LRA) [2] , respectiv, 25 Centre de Retentie Administrativa (CRA) [2], 20 girate de catre GN si 5 in custodia PN, 43 Centre Educative Inchise (CEF) [3] , 138 Localuri de arest al Armatei si 1.023 de sectoare de psihiatrie in cadrul CH (Centre Spitalicesti).
In MCF ar exista 213 DPS (detinuti care beneficiaza de un regim special de supraveghere), fie datorita personalitatii lor (in general, exponenti de frunte al crimei organizate si al marelui banditism francez sau detinuti cu evadari multiple la activ), fie sunt fosti functionari de Politie, magistrati sau supraveghetori al AP, sau datorita comportamentului lor necorespunzator si imprevizibil intr-um mediu represiv (violenta, leaderi de revolte colective si greve, etc.), carora este interzisa activitatea lucrativa.
In general, ei sunt plasati in sectorul QI (Cartier de Izolare).
In ceea ce priveste persoanele avand o notorietate publica, ele sunt incarcerate in cartiere speciale numite cartiere “VIP”.
In sfarsit, in MCF, in general, prin “trafic“, in jargonul penitenciar, se intelege totalitatea actelor interzise (ilicite) in raport cu regulamentul interior, care sunt reprimate, fara exceptie, cu severitate (cel putin teoretic!) de catre conducerea institutiilor privative de libertate care il compun.
In principiu, indiferent daca este vorba de detinuti sau de membri al AP.
Un exemplu constituie si evenimentul din iulie 1987 (fara precedent in istoria AP), cand cateva zeci de agenti-supraveghetori, printre care si un director de institutie penitenciara cu adjunctul sau, au fost incarcerati pentru trafic cu detinutii (de stupefiante, in special kif-drog avand la baza pudra de hasis ; de arme de foc ; de explozivi ; de alcool, etc.), complicitate la evadare sau alte acte de coruptie. (A se vedea pentru detalii si articolul :

http://api.ning.com/files/E4nzSQYY5FJ0dIG*RUPItxhAZpnG-tETlB*mmsR4zGhuLT358sEw1bFd-mrCa05PwldJDBMeLxpf6hYS0Du2eRMx7kL7bewj/Inumbravietii_V_.pdf

Conform unui proces verbal (PV) al Dr. Dinnet, medic al Inchisoarii Fresnes (Departamentrul Val de Marne, Regiunea pariziana), care apre publicat si in cartea sa ″Micul Paradis″, ar rezulta ca, inclusiv, Antoine Guérini, unul dintre figurile legendare ale crimei organizate si ale marelui banditsm francez din Marsilia (French Connexion), ar fi beneficiat pe deplin de serviciile personalului penitenciar (al gardienilor) in peroada incarcerarii sale la celebrul Centru de Arest Preventiv (Maison d’Arrêt) din Fresnes

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/08/detinut-de-profesie.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/thomas-csinta-in-umbra-vietii-partea-ii.html

″In inchisoare, aveam tot ceea ce imi doream. (…). Gardianul imi aducea, de maniera regulata, in loc de gamela (meniul in MCF), obisnuitul meu pui la rotisor sau micuta mea langusta, cu o jumatate de litru de vin rosu, respectiv, cafeaua mea preferata si pastis-ul meu obisnuit (bautura puternic alcolizata, parfumata din Provence-regiune din sudul Frantei, comparabila cu Vodka sau Whisky, extrasa din Anason-Pimpinella anisum)…(…), contra unei sume de 1.500Ffr (cca 200€) saptamanal si eu nu eram singurul care faceam appel la seviciile lui. Sigur castiga mai mult de 20.000Ffr (cca 3.000€) pe luna″.
Coruptia in MCF, in general, privilegiaza insa alte aspecte al vietii carcerale,  dintre care cele mai grave si greu de gestionat cu eficacitate, reprezinta evadarile[1] (mai mult sau mau putin spectaculoase) din institutiile penitenciare. (A se vedea si articolele autorului:

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiia-brand-uri.html
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/06/in-umbra-vietii-partea-iiib-brand-uri.html

Ele, fara exceptie, sunt legate de traficul ilicit de telefoane mobile (celulare) in posesia carora, detinutii ajung (intr-o mare majoritate de cazuri !) tot cu complicitatea gardienilori-supraveghetori !
Iar acest trafic nu dateaza numai din secolul nostru.
Conform unor documente ale AP la care am avut acces, reiese ca inca pe 29 august 2000, pe cand telefonia mobila era (relativ) la inceputurile sale, AP, desi a fost informata, nu a reusit sa gaseasca in celula lui lui Charles Peri (leadreul miscarii national-separatiste corsicane, clandestine, FLNC-Frontul de Eliberare National Corsican, filiera UC-Uniunea Combatantilor), telefonul mobil al acestuia de la care el ar fi avut in cursul lunii, numaroase convorbiri frecvente cu exteriorul, in special cu cabine telefonice (fixe) din Insula din Inchisoarea Fleury-Mérogis (Departamentul Essonne, Regiunea pariziana, A se vedea si articolul autorului :

http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/affaire-peri.html

Insa, pe 11 noiembrie 2000, in Inchisoarea Osny-Cergy Pontoise-MA (Maison d’Arrêtd-DISP Paris, 580 locuri, deschis in 1990, Departamentul Val d’Oise, Regiunea pariziana, la cca 35 km nord-est de Paris), DNAT (Divizia Nationala Antiterorista) ar fi gasit (disimulat intr-un post de radio-portabil), un celular (mobil) marca Ericsson (cu incarcator si SIM card) in celula 32620G, in care era incarcerat Alain Ferrandi, celebrul sef al unui comando nationalist corsican apartinand FLNC-ului (ramura Cuncolta), presupus ca ar fi fost implicat in asasinarea Prefectului Claude Erignac in 1998. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului in limba franceza:

http://dossiers-criminels.blogspot.ro/2010/12/affaire-erignac.html

Deci, inca de pe atunci, cand moneda unica a Zonei Euro (€) a UE era in faza de lansare, traficul de telefonie mobila (aflat la inceputirile sale) era in plina expansiune.
Un mobil se inchiria in acea perioada (evident scump, pentru acele vremuri !) intre 1.000-2.000 Ffr (150-300€) in timpul noptii, iar costul lui (cu complicitatea, sub o forma sau alta, evdinent, a gardienilor !) era cuprins intre 10.000-12.000 Ffr (1.500-2.000€).
Astazi, cel mai vandut model este un Samsung M300 (smartphone, cu putin metal in compozitie) care costa intre 70-80€ in comert si se negociaza, in medie, intre 250-300€ in MCF.
Mult mai recent, portabilele (telefoanele mobile) au servit si in evadarile altor figuri legendare a crimei organizate, din MCF, cum ar fi Faïd sau Ferrara, respectiv, ale altora mai putin mediatizati, din celebra Inchisoare Baumettes din Marsilia, unde pentru un parc carceral de 1.440 de detinuti, au fost gasite (cu ocazia unei perchezitii generale de mare anvergura), in vara anului 2011, peste 1.000 de telefoane mobile (vandute cu intre 400-500€) dismulate in diverse obiecte ascunse in celule (cutii de diferite conserve, inclusiv de cafea, de zahar sau sare, scufundate in toaleta sau in bazinul de apa din toaleta, respectiv, ascunse chiar si in frigider, etc.)
Tot Inchisoarea Fresnes a fost prima institutie penitenciara din Franta care a fost dotata cu un sistem de bruiaj al telefoanelor mobile.
Doi ani mai tarziu, alte noua inchisori urmau a fi echipate cu un sistem identic, insa la sfarsitul anului 2003, investitiile au fost blocate brusc atat din motive ″de forma cat si din cele de fond″ !
Sistemul insa a fost aplicat in aproape toate institutiile penitenciare cu zone  de risc ridicat (cca 20): Inchisori de Maxima Siguranta sau cele echipate cu  QHS (Catiere de Inalta Securitate), respectiv, QD (Cartiere Disciplinare) in care erau incarcerati, in principiu, membri al crimei organizate (marele banditism) sau al terorismului national si international, in special dupa evadarea lui El Nino (Antonio Ferrara) in martie 2003 din Inchisoarea Fresnes.
In sfarsit, desi strict interzise in MCF, telefoanele mobile emiteau fara intreprupere (dupa aparitia lor) atat inainte ca sistemul de bruiaj sa fie introdus cat si dupa introducerea lor sistematica (care datorita costurilor ridicate, peste 1M€/institutie penitenciara, ulterior a fost abandonat).
In cursul anului 2005, numai in inchisorile din regiunile administrative Centre si Ile de France (Regiunea pariziana), 530 dintre ele au fost confiscate de catre AP.
Si acesta intr-un context in care, dincolo de ocean, in SUA societatea Intelligent Automation (IAI) din Maryland dezvolta un sistem de analiza al semnalelor telefonice care permite localizarea cu precizie (cu o eroare de cca 50 cm) al sursei unui apel.
Exista insa si cazuri in care un telefon mobil desi ar fi putut salva viata unui detinut, ironia sortii face ca acesta sa fi avut ghinion.
Duminica, in seara zilei de 31 martie 3013 (de sarbatorile Pascale), Patrick Trochowski, un detinut in varsta de 57 de ani in celula 347 la Inchisoarea Metz-Queuleu (Maison d’Arrêt-Centru de Arest Preventiv), fiind victima a unuei crize cardiace, a decedat in ciuda faptului ca un co-detinut al sau, dintr-o alta celula, a alertat, cu ajutorul telefonului sau mobil, la n° 18, Pompierii.
Din pacate cand acestia au ajuns la fata locului, ei nu l-au mai putut salva pe Trochowski.

De fapt, co-detinutul a alertat si personalul penitenciar inainte de a suna la Pompieri, dar niciunul dintre gardieni nu erau prezenti prin apropiere.
Conform Procurorului Republicii de la Metz, Pierre-Yves Couilleau, decesul intervenind ″din cauze naturale″, personalului penitenciar nu i se pot aduce niciun fel de reprosuri sau invinuiri !
Ancheta arata ca detinutul, condamnat de catre Juriul Popular (Curtea cu Jurati) Moselle, la 20 de ani recluziune criminala pentru viol, fiind victima unei crize de tuse in jurul orei 22h40, colegul acestuia (dintr-o alta celula) a inceput sa sune insistent la interfonul celulei sale, fara ca cineva (membru al personalului penitenciar) sa-l fi auzit, motiv pentru care, in disperarea lui, in jurul orei 23h35, acesta a sunat la Pompieri de pe telefonul sau mobil clandestin.
Din nefericire, pompierii ajung cu o intarziere de cca 10 minute in fata celulei lui Patrick Trochowski de la etajul trei, dupa decesul acestuia.
In aceasta intarziere sunt incluse si formalitatile administrative de acces ale acestora in incinta institutiei penitenciare, avand in vedere faptul ca directia nu era la curent cu eveniment si nici nu a fost prevenita in timp util.
Concomitent cu pompierii, ajung si gardienii la fata locului, dupa un rond efectuat la etajul cinci.
Problema este insa ca celula lui Patrick Trochowski fiind la etajul trei (deci exact la mijlocul inaltimii cladirii !), toti detinutii, atat de la etajele inferioare cat si de la cele suprioare au auzit strigatele colegului acestuia si au inceput sa sune si ei la interfon…. !
Pare ciudat faptul ca gardienii n-ar fi auzit nimic… !
Conform avocatului acestuia, Xavier Iochum, clientul sau, in ciuda curajului acestuia (demn de apreciat !) urmeaza sa fie sanctionat de catre Tribunalul Corectional Metz pentru detinere ilicita de telefon mobil !
Din surse sigure stim insa si faptul ca, cu cateva zile in urma, pe 27 martie ar fi avut loc un eveniment asemanator la Inchisoarea Metz-Queuleu.
M. Moustapha, un detinut fragil din punct de vedere psihologic si incarcerat la etajul cinci al institutiei penitenciare, are convulsii.
Conform depozitiei unui co-detinut (care doreste sa pastereze anonimatul) adresat Parchetului de pe langa TIG (Tribunalul de Inalta Instanta) Metz care i-a sarit in ajutor, acesta ar fi sunat la interfon de mai multe ori fara ca cineva sa se fi deplasat la el in celula pentru a-l interoga…, motiv pentru care a inceput sa bata cu pumnii si picioarele in usa, tot fara niciun rezultat.
Noroc cu detinutii care distribuiau masa !
Sunt ei cei care au intervenit, alertand gardienii, ca la etajul cinci un coleg de-al lor se simte rau.
Sesizati, sunt infirmierii inchisorii care au anuntat SAMU (Serviciul de Ajutor Medical Urgent).
O echipa a acestuia care s-a deplasat la fata locului, a ajuns din fericire la timp, cand Mustapha era inca in viata.
Transportat in regim de urgenta la Spitalul Universitar din Metz (CHU-Centrul Spitalicesc Universitar), acesta a supravietuit, intr-un mod miraculos, ne-a confirmat Dominique Boh-Petit, avocatul co-detinutului, semnatarul depozitiei.
In sfarsit, Controlorul general al locurilor private de libertate, Jean-Marie Delarue, incearca sa explice, in cel de-al treilea raport al sau in acest an (trimestrial, de-a lungul a 400 de pagini !), problemele de fond cu care se confrunta MCF.
Dupa parera domniei sale:″Trebuie sa punem capat imaginii naive de patru stele al MCF. (…). Realitatea este cu totul alta. Deseori este vorba de uzura morala a institutiilor penitenciare, iar in cateva cazuri (ale celor vechi !), ele sunt chiar sordide (degradante, respingatoare, dezgustatoare, infecte, mizerabile, etc.) si prost intretinute !″

Din investigatiile pe care le-am intreprins de-a lungul timpului in MCF (direct sau indirect), majoritatea neregularitatilor semnalate de catre echipa lui Jean-Marie Delarue, le-am putut constata si noi si fara mari dificultati !
Mai mult.
Chiar si pe acelea care acesteia i-au scapat (intentionat sau nu !).
In majoritatea institutiilor penitenciare dosarele medicale ale detinutilor (considerate, teoretic, documente strict confidentiale !), nu sunt pastrate ″sub cheie″ de catre personalul medical (deci oricine are acces la ele !), iar distributia medicamentelor, deseori, este efectuata de catre supraveghetori (si nu de catre infirmieri, cum prevede regulamentul interior, conform Legii din 18 iunie 1994 !), motiv pentru care detinutii isi cunosc (in principiu !) colegii lor toxicomani, bolnavi psihici sau pe cei contaminati cu virsusii HIV sau HIC (Virsul Hepatitei C), respectiv, pe cei care sufera de alte MST (Maladii Transmisibile pe cale Sexuala) si ca urmare acestia din urma sunt stigmatizati si expusi, in permanenta,  amenintarilor, respectiv, represaliilor din partea celorlati detinuti.
S-ar parea ca ar exista o oarecare discriminare si in ceea ce priveste practicarea religiilor in centrele private de libertate.
Unii detinuti privilegiati ar fi vizitati chiar in celulele lor de catre Capelani (Preotii de Inchisoare, finantati de catre stat), care ar dispune si de cheile celulelor lor, iar altii nu poseda niciun fel de conditii pentru practicarea lor si n-au nici macar acces la slujbele acestora.
Mai mult, exista si institutii private de libertate, cum ar fi Centrele Adminisrative de Retentie[2] (in care sunt ″retinuti″ strainii fara documente legale de identitate si de sejur, in asteptarea expulzarii lor si care nu au caracter punitiv) sau Centrele Educative Inchise[3] (pentru minori multirecidivisti intre 13-18 ani, respectiv, pentru cei care fac obiectul unui control judiciar strict si sever), in care prezenta reprezentantilor cultelor nici macar nu este prevazuta in textul de lege!
In ceea ce priveste secretele motivului incarcerarii detinutilor, respectiv,  corespondenta acestora, ele sunt sistematic violate (si facute publice) de catre gardienii-supraveghetori, intentionat sau nu!
Desi cei din urma au dreptul de a verifica continutul lor (cu exceptia celor adresate autoritatilor judiciare, respectiv, politienesti sau controlorului general al inchisorilor), cel putin teoretic, ei sunt legati, din punct de vedere juridic, de secretul profesional.
Nu sunt rare cazurile in care dupa ″verificarea″ corespondentei, catre exterior (″lumea libera″), scrisorile nu ajung la destinatie si nici institutiile penitenciare care nu sunt suficient de bine semnalizate pentru a fi gasite mai usor.
Ca de-altfel nici cazurile in care apropiatii unui detinut care vin in vizita la acesta sa nu fie anuntati de anularea Parloir-ului (in anumite cazuri speciale).
Ceea ce este grav, in special, in cazul in care vizitatorul vine de la o mare distanta si investe timp si sume importante de bani in deplasare (drum, locatie, restauratie).
Fara sa mai adaugam si faptul ca Parloir-ul (individual sau colectiv, ″Bébé-Parloir″ sau UVF, etc.) in MCF are o ″geometrie variabila″ in functie de ″politica″ institutiei penitenciare (toleranta, orientarea politica a conducerii, etc.), de pozitionarea sa geografica, respectiv, de bugetul acesteia.
In incheiere, consider ca, comparativ cu sistemul penitenciar din Romania, MCF, in general, poate fi perceput, fara a fi naivi, ca “o umbra a vietii” de patru stele (sau poate chiar si cinci, din toate punctele de vedere, contrar a ceea ce sustine Jean-Marie Delarue, Controlorul general al locurilor private de libertate in Franta !), daca tinem cont de coruptia ″no limite″, organizata si generalizata la toate nivelele din sistemul romanesc (conform mijloacelor mass-media), fata de care cea din sistemul francez este ″marginal″ (periferic !), respectiv, dezvaluirilor Directorului ANP (Administratiei Nationale a Penitenciarelor) din Romania, Marian Dobrică : “Au fost înregistrate 122 de cazuri în care au fost descoperite droguri, anabolizante şi alte substanţe halucinogene, iar o constantă negativă a activităţii sistemului penitenciar rămâne aceea a introducerii de telefoane mobile în spaţiile de deţinere, în 2012 fiind descoperite 10.505 de telefoane mobile (n.r., la pretul de cost, inca a catorva sute de €/bucata : B1TV/Jurnalul noptii din 28 septembrie 2013  !), (…) din care 2.012 au fost găsite înainte de intrarea în posesie a deţinuţilor, iar 8.493 ulterior acestui fapt. (…). O cauză semnificativă, pe lângă dotarea insuficientă cu mijloace tehnice de control şi detecţie, o constituie implicarea unor membri ai personalului în acte de corupţie sau nerespectarea sarcinilor profesionale. Aceste cauze trebuie să ne dea de gândit şi dumneavoastră, directorilor de penitenciare (n.r., ale caror venituri de mii de euro din traficul de obiecte ilicite, pot ajunge chiar si la 32.000€, lunar : B1TV/Jurnalul noptii din 28 septembrie 2013 !), vă revine un rol esenţial în combaterea şi limitarea acestui fenomen (n.r. adica Lupilor care pazeszc turmele de Oi !). Plecăm de la premisa că este un fenomen care ne creează foarte multe dificultăţi atât nouă, cât şi colaboratorilor şi partenerilor noştri din celelalte instituţii din structura de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi plecând de la această premisă, împreună cu Autoritatea Naţională în Comunicaţii, am procedat la elaborarea unui demers astfel încât pe raza de acţiune a fiecărui penitenciar semnalul GSM să poată fi în perioada imediat următoare, sperăm noi până la sfârşitul acestui an, diminuat astfel încât acest fenomen al telefoanelor mobile introduse ilegal în penitenciar să fie redus. (…). Pentru că inevitabil orice pădure are şi uscături (n.r. adica: mai mult uscaturi decat verzaturi!) şi recunoaştem acest aspect – că avem şi membri ai personalului care nu-şi îndeplinesc corespunzător atribuţiile de serviciu sau mai rău sunt implicaţi în acte de corupţie (n.r., adica: majoritatea!) – împreună cu DGA ne propunem să identificăm toate aceste persoane şi să adoptăm măsurile legale corespunzătoare.”
Bon courage, Monsieur le Directeur de l’ANP !

———————————————————–
[1] Evadarile din MCF (si numarul celor evadati in paranteza)
Organizate din interior, intre 1976-2005 :
1976 : 31 ;
1980 : 6 ; 1981 : 6 ;
1982 : 11 ; 1983 : 21 ; 1984 : 18 ; 1985 : 36(101) ; 1986 : 33(62) ;
1987 : 37(54) ; 1988 : 35(61) ; 1989 : 27(52) ;
1990 : 31(68) ; 1991 : 21(39) ;
1992 : 26(45), pe 11-09 : Clairvaux, 8 evadati inarmati (un detinut si un supraveghetor ucis) ; 7 dintre ei vor fi arestati (si judecati pe 10-11-1999), iar unul ucis de catre politisti;
1993 : 26(43) ;
1994 : 31(53) ; 1995 : 15(21) ; 1997 : 18(31) ;
1998 : 16(19) ;  1999 : 25(31) ; 2000 : 34(41) ;
2001 : 31(38) ; 2002 : 15(26) ; 2003 : 18(27) ; 2004 : 18(22); 2005 : 18(22).
Cu ajutorul elicopterului :
1981-27-2 din MA Fleury-Mérogis (Regiunea pariziana): Daniel Beaumont si Gérard Dupré, arestati in martie si iulie 1981 ;
1986-26-5 de la MA Santé (Paris) : Michel Vaujour (condamnat pe 8-3-1985 la 18 ani de recluziune criminala, cu un helicopter pilotat de catre sotia sa, Nadine, arestat pe 27-9-1986) ;
1987-19-7 de St-Roch (Nisa) : Philippe Truc (arestat pe 20-7) ;
1990-5-11 de la Lannemezan (Departamentul Haute Pyrénées, Regiunea administrativa Midi-Pyrénées) : 4 (3 arestati in Spania si unul in Algeria) ;
1992-5-2, la Baumettes (Marsilia) : 5 (esecuri : evadari avortate) ; 4-10 de Bois-d’Arcy (Regiunea pariziana) : 4 (toti arestati ulterior) ;
2000-9-6 de la Baumettes : 5 (unu ucis de catre gardieni, 4 arestati mai tarziu) ;
2000-9-6 de la Moulins-Yzeure (Departamentul Allier, Regiunea administrativa Auvergne) : 3 (1 arestat pe 22-6, 1 pe 6-8) ;
2001-24-3 de la Draguignan (Departamentul Var, Regiunea administrativa PACA-Provence Alpes-Cote d’Azur) : 3 ;
2001-31-5 de la MA Borgo (Corsica) : 3, respectiv, pe 25-6 : Louis Carboni ;
2001-12-10 de la Luynes (Departamentul Bouches du Rhone, Regiunea administrativa PACA) : 2 ; 2003 : 1(3) ; 2004 : 0 ; 2005 : 1(3) ;
Cu ajutorul unui Comando armat din exterior:
2002-9 de la MA Ploemeur (Departamentul Morbihan, Regiunea administrativa Bretania) : 2 ; 2002-28-11 de la MA Arles (Departamentul Bouches du Rhone, Regiunea administrativa PACA), tentativa a 5 detinuti cu 3 tragatori : un detinut si un complice ucisi ;
2003-12-3 de la MA Fresnes (Regiunea pariziana), 6-10 oameni echipati cu arme de razboi si explozivi il elibereaza pe Antonio Ferrara, arestat pe 13-7 ;
2005-15-2 un detinut ;
2005-15-10 de la MA Villefranche-sur-Saône (Departamentul Rhone, Regiunea administrativa Rhone-Alpes),  doi detinuti. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului legate de aceasta tematica : « In umbra vietii » Partile I-V :

http://www.investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/09/in-umbra-vietii-lombre-de-la-vie.html

2] Centre Administrative de Retentie (CRA)
In Franta, retentia administrativa este autorizata prin titlul V al Cartii V din CESEDA (Codul Intrarii si al Sejurului Strainilor, respectiv, al Dreptului Azilului), ale carei dispozitii provin din ordonanta nr.45-2658 din 2 noiembrie 1945, relativ la intrarea si sejurul strainilor in Franta. Conform Art.R553-1 si pana la R553-4, strainii retinuti (fara drept de sujur pe teritoriul national francez) in cele 25 CRA (din care 20 sub tutela PN si 5 sub tutela GN, dar toate girate de PN), institutii administrative ale statului (fara a avea caracter punitiv) utilizate pentru retinerea, maximum 45 de zile, a strainilor aflati ilegal pe teritoriul national, in asteptarea expluzarii acestora in tarile lor de origine sau catre o alta destinatie (intr-o alta tara) care îi accepta pe acestia, ca regula generala, inainte a fi transferati catre CRA, sunt retinuti in cele 106 LRA (Localuri Administrative de Retentie) dupa arestarea lor si intocmirea PV (Procesului Verbal) in localurile PN (Politiei Nationale) sau GN (Jandarmeriei Nationale) in Garde à Vue (maximum 2x24h=48h, exceptional, pana la 4x24h=96h, in caz de atentate, terroism, spionaj). Strainii care sunt arestati in punctele de frontiera si nu sunt admisi pe teritoriul national sunt retinuti in ZAPI (Zone de Asteptare pentru Persoane in Instanta), care din punct de vedere juridic sunt diferite de CRA. Din informatiile noastre, in 2012, cca 37.893 de straini (peste 35.500 in 2009 din care 318 copii cu 80% mai putin de 10 ani, 32.268 in 2008, conform documentelor CIMADE) ar fi fost plasati in CRA. Mentionam ca minorii pana la varsta de 13 ani sunt inexpulzabil de pe teritoriul francez, ei fiind plasati in centre speciale educative sau in ‟famille d’accueil‟ care îi accepta (familii care gazduiesc de maniera benevola, copii aflati intr-o situatie familiala dificila : cu parinti separati sau divoratati, abandonati sau lipsiti de autoritate parentala, respectiv, copii ai strainilor aflati ilegal pe teritoriul national, in faza de expluzare, etc.). Desi CRA dateaza inca din anii interbelici 1938-39, ele au fost legalizate pe 29 octombrie 1981 dupa alegerea lui Francois Mitterrand ca presedinte al Republicii Franceze, fiind controlate de catre Politie (PN) si independente de AP (Administratia Penitenciara), aflata in subordinea Ministerului Justitiei. Si totusi din investigatiile pe care le-am putut face in cateva dintre ele, si in special, in cele construite in ultimul deceniu, ‟atmosfera‟ este specifica MCF ! In sfrasit, art.R553-3 determina fixeaza capacitatea maxima a CRA (140 de locuri), respectiv, normele privind natura echipamentului hotelier, respectiv, ale prestatiilor de restauratie hoteliera : suprafata utila minima de 5m2 pentru un retinut (in camere amenajate, colective, nemixte, pentru maximum 6 persoane) ; echipamente sanitare (un bloc sanitar : omplet chiuvete, dusuri si toalete, accesibile, liber, pentru maximum 10 retinuti) ; o canina telefonica pentru maximum 50 de retinuti ; localuri si materiale necesare restauratiei conform normelor generale de igiena sanitara ; peste 40 de retinuti existenta unei Sali polivalente de activitati asociative cu o suprafata de cel putin 50m2, majorata cu 10m2 pentru fiecare 15 retinuti suplimentari ; unsa sau mai multe sali (in functie de numarul retinutilor) dotate cu echipament medical (complet) de urgenta si  de prima necesitate ; un spatiu anenajat pentru depozitarea bagajelor ; un spatiu (parc) pentru plimbari in aer liber ; un spatiu special amenajat pentru vizitele familiale (in camere simple) sau ale autoritatilor consulare ; un local rezervat avocatilor care apara pe cei care contesta expulzarea lor de pe teritoriul national ; un local afectat OFII (Oficiul Francez al Imigratiei si al Integrarii din 2009), fostul ANAEM (Agentia Nationala pentru intampinarea Strainilor si Migrantilor), institutie publica, administrativa aflata sub tutela Ministerului Munci si a Imigratiei, rezultata dintre fuziunea ONI (Oficiul National de Imigrare) cu SSAE (Serviciul Social de Intampinare al Strainilor).
[3] Centre Educative Inchise (CEF)
Create prin legea de Orientare si Programare pentru Justitie pe 9 septembrie 2002 si consacrate tinerilor (minorilor intre 13-18 ani) multirecidivisti sau cu o traiectorie sociala delictuala si infractionala variata, respectiv, celor care fac obiectul unui control judiciar strict si sever, ele constituie o alternativa in raport cu incarcerarea, dupa ce metodele educative clasice, ar fi esuat. Incepand din 2011, 43 de CEF (in total 488 de locuri, cu o rata de ocupare de 75-80%) sunt active (10 in sectorul public si 33 in sectorul asociativ abilitat) si fiecare dintre ele cu o capacitate de 10-12 locuri si o echipa pluridisciplinara de profesionisti, compusa din 24-27 de persoane (director, sef de servicii, educatori, pedagogi, profesori, psihologi, infirmieri, psihiatri), ceea ce implica un cost de 575-590€/minor. Din investigatiile noastre reiese ca incepand din 2003 (de cand ele functioneaza, practic !), cca 1845 de minori ar fi fost plasati in CEF, dintre care 87-91% ar fi avut, deja inainte, un trecut juridic; cca 30-32% ar fi fost deja incarcerati inainte de plasarea lor in CEF si cca 43-46% dintre ei aveau varstele cuprinse intre 16-18 ani;  cca 72-75% dintre ei ar fi fost plasati cel putin odata in CEF, iar cca 29-32% dintre cel putin de trei ori ; 55% ar fi fost in esec scolar, cu abandon de peste jumatate de an ; cca 78-62% dintre ei n-ar mai fi fost implicati in dosare penale in anul plasarii lor in CEF, iar o mare majoritate dintre ei (cca 85%), ar reintegra o institutie educativa (scolara) la parasirea CEF. Inainte de alegerile prezidentiale din mai 2012, stanga s-ar fi angajat sa mareasca numarul CEF la 80 de unitati (cu inca 420 de locuri suplimentare, cost global cca 88,5-90M€ conform unor surse si cca 98,4-100M€, conform altor surse, in timpul mandatului prezidential, pana in 2017), conform unui Proiect Anual de Performanta pentru Programul nr. 182 (Protectia Judiciara a Tineretului), anexa a legii finantelor pentru 2012 (Avizul nr. 112, Nicolas Alfonsi, depusa pe 17 noiembrie 2011).

http://ne-cenzurat.ro/dezvaluiri/39715-in-umbra-vietii-partea-v-sanctiuni-contra-coruptiei-in-mediul-carceral-francez.html
http://ne-cenzurat.ro/dezvaluiri/39242-in-umbra-vietii-partea-iv-evadari-spectaculoase-datorita-neglijentei-sau-laxismului-personalului-penitenciar-respectiv-al-autoritatilor-politienesti-sau-judiciare.html


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here