Acasă Colţul specialistului Apararea drepturilor cetatenilor Margarina, periculos, chiar letal de … sanatoasa!

Margarina, periculos, chiar letal de … sanatoasa!

1307
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 8
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    8
    Shares

Margarina a aparut în timpul celui de-al doilea razboi mondial (basme, era deja inventata de altii!), când untul se gasea tot mai greu si “cautarea” promitea totodata imbogatirea rapida. Partea asta a ramas si acum valabila. Traiasca regina Margot (cum care, nevasta yankeului, cea care a dat numele …?)!

Cand margarina a castigat teren pe piata, multi consumatori au fost atrasi de pretul ei initial mult mai scazut decat al untului, dar si de “grasimea vegetala”, “mai dietetica”. Pentru a face reclama acestei inventii nefericite s-a pornit de la o premisa gresita a medicinei secolului trecut: vegetalele nesaturate sunt bune si animalele saturate sunt rele. Dupa cateva zeci de ani in care s-au ridicat in slavi PUFA (acizi grasi polinesaturati) din uleiurile vegetale s-a ajuns la concluzia ca era tocmai pe dos: uleiurile vegetale (in special cele foarte bogate in omega 6) sunt daunatoare, iar grasimile saturate, animale, nu sunt chiar atat de rele cum se credea, ba din contra, ele trebuie sa faca parte dintr-o dieta sanatoasa si variata. Au aparut apoi, treptat, tot felul de noi informatii cum ca, de fapt, margarina ar fi daunatoare sanatatii.

Reclama e sufletul comertului: “Grasime vegetala, dietetica, usoara”… . Ce mai, sanatate curata, nu alta! CEEA CE EVIDENT CA ESTE COMPLET FALS.
Acestea proprietati care li se atribuie in reclame margarinei si grasimilor vegetale hidrogenate sunt complet false. Reclame in care apar, si nu intamplator, chiar copii(oare nimeni nu sesizeaza mizeria asta?). Prea adesea, ceea ce este prezentat ca minunat in reclamele televizate se dovedeste a fi doar o afacere grasa pentru conturile fara fund ale marilor corporatii. Specialistii nutritionisti ne avertizeaza ca margarina este mai periculoasa decat grasimile naturale animale – untura de porc, untul.

Aparitia copiilor in reclame se datoreaza faptului ca atat firmele producatoare cat si publicitarii nu au absolut nici un scrupul si sunt in stare sa vanda/promoveze cu buna stiinta un pseudo-aliment toxic (otrava pe paine). Din pacate statul nu este suficient de puternic pentru a opri aceste lucruri. De asemenea, consumatorii inca nu au format asociatii si grupuri de presiune prin care sa sustina reglementari mai dure in industria alimentara.

Alte premise gresite, folosite in special in promovare catre oamenii putin informati sunt adaosurile de omega 3 sau vitamine. Totusi, raportul de omega3/omega6 in margarina ramane defavorabil, pentru ca se folosesc doar cantitati infime de acizi grasi omega 3 (si aceia de calitate slaba). De asemenea, cantitatile de vitamine (in special E, care ar trebui sa previna oxidarea LDL, daca ar fi in forma naturala) folosite sunt infime, suficiente doar pentru a asigura, din punct de vedere legal, afisarea pe eticheta.

Istoria adevarata a margarinei
Originea margarinei incepe odata cu descoperirea de către chimistul francez Michel Eugene Chevreul în 1813 a acidului margaric (numit după depozitele de mărgăritar ale acidului gras din μαργαρίτης greacă sau μάργαρον (Margarites / Margaron), ceea ce înseamnă perla-stridie sau perla, sau μαργαρίς (margarís), adică palmier, deci relevanța pentru acid palmitic). Oamenii de stiinta de la momentul respectiv au considerat ca acidul margaric, cum ar fi acidul oleic și acid stearic, ca fiind una din combinatiile celor trei acizi grași cunoscuti, care, în combinație, formeaza grăsimile animale. În 1853, chimistul structuralist german Wilhelm Heinrich Heintz analizeaza acidul margaric si constata ca acesta este pur și simplu o combinație de acid stearic și acidul palmitic anterior necunoscut.

Împăratul Napoleon III a Franței a oferit un premiu pentru oricine care ar putea face o alternativă satisfăcătoare pentru unt, adecvat pentru utilizarea de către forțele armate și clasele de jos. Chimistul francez Hippolyte Mège-Mouriès a inventat o substanță pe care el a numit-o oleomargarină, numele care a devenit apoi prescurtat la denumirea comercială “margarină”. Mege-Mouriès a patentat conceptul din 1869 și a extins activitatea sa de producție inițială, din Franta, dar a avut puțin succes comercial. În 1871, el a vândut brevetul companiei olandeze Jurgens, acum parte a Unilever. În același an un farmacist german, Benedict Klein din Köln, a fondat prima fabrica de margarină “Benedict Klein Margarinewerke”, care produce brandurile Overstolz și Botteram.

Materia primă principală în formularea inițială a margarinei a fost grăsimea de vită. În 1871, Henry W. Bradley de Binghamton, New York, a patentat un procedeu de creare a margarinei care a combinat uleiuri vegetale (ulei de bumbac în primul rând), cu grăsimi de origine animală. Penuria de grăsime de vită, combinata cu cercetarile avansate de Boyce și Sabatier in hidrogenarea materialelor vegetale a accelerat utilizarea metodei Bradley, iar între 1900 și 1920 oleomargarină comerciala a fost produsa dintr-o combinație de grăsimi animale și întărita și uleiuri vegetale neîntărita. Recesiunea din anii 1930, urmata de raționalizarea mondiale a celui de-al doilea război mondial, a condus la o reducere a ofertei de grăsime animală; și, prin 1945, margarina “originala”, a dispărut aproape complet de pe piață. În SUA, problemele cu aprovizionarea, împreună cu modificări în legislație, au provocat producătorii pentru a comuta aproape complet la uleiuri vegetale și grăsimi (oleomargarină) in 1950 și industria a fost gata pentru o noua eră de dezvoltare a produsului.

În timp ce untul produs din laptele vacilor are o culoare ușor gălbuie, margarina a avut o culoare albă, ceea ce o face sa arate mai mult ca o untură. Mulți oameni au considerat că arata gustos, dar majoritatea nu au fost prea incantati. În jurul anilor 1880 producătorii au decis să vopseasca margarina in galben, asta pentru ca s-au gandit ca s-ar vinde mai multa. Firmele de lactate, în special cele din Wisconsin, s-au alarmat și au reușit să obțină prin legislația adoptată dreptul de a interzice colorarea produsului alb puternic. Ca răspuns, companiile de margarină distribuie margarina împreună cu un pachet de colorant galben. Produsul a fost plasat într-un vas și colorantul amestecat cu o lingură. Aceasta lua ceva timp și efort și nu era neobișnuit pentru produsul final pentru a fi servit ca un amestec de culoare galben deschis și galben închis, sau chiar alb, sau produs in dungi, dupa ideile fiecaruia. În timpul al doilea război mondial, a existat un deficit de unt în Statele Unite și astfel “oleomargarina” a devenit populara. În 1951 Compania WE Dennison a primit numarul de brevet 2553513 pentru o metodă de a plasa o capsulă de colorant galben în interiorul unui pachet de plastic de margarină. După achiziționare, capsula se rupe în interiorul ambalajului și apoi pachetul se malaxează pentru a se distribui uniform colorantul. În jurul 1955, legile privitoare la culoarea cu coloranti artificiali au fost abrogate și margarină putea, pentru prima dată in istorie să fie vânduta colorata ca untul.

În timpul al doilea război mondial, odata cu raționalizarea, doar două tipuri de margarina au fost disponibile în Marea Britanie, un brand premium și un brand mai ieftin – buget. Odată cu sfârșitul raționalizarii în 1955, piața a fost deschisă cererii și ofertei, precum și marketing-ului de brand care a devenit astfel predominant. Competiția dintre principalii producători a dat un impuls suplimentar, odata cu începutul publicitatii comerciale televizate în 1955 și de-a lungul anilor, din 1950 pana in 1960, companiile concurente s-au întrecut unele cu altele pentru a produce margarina cu gustul cel mai apropiat de unt.

La mijlocul anilor 1960, introducerea a două noi amestecuri cu conținut scăzut de grăsimi din unt și uleiuri vegetale din Scandinavia, denumit Lätt & Lagom și Bregott, au întunecat problema a ceea ce ar trebui să fie denumita “margarină” și a început dezbaterea care a condus la introducerea a termenului de “spread” (de uns, raspandit pe felii). În 1978, un produs cu 80% grăsime numit coroane, obtinut prin baterea unui amestec de uleiuri din cremă de lapte și legume, a fost introdus în Europa și, în 1982, un amestec de uleiuri vegetale și smântână numit trifoi a fost introdus în Marea Britanie de către consiliul de Marketing al produselor din lapte. Răspândirea uleiului vegetal și a smântânei, sub titulatura: „Nu pot să cred că nu e unt!” a fost introdus ca nou produs întai in Statele Unite în 1981 și apoi în Regatul Unit și Canada în 1991.

În ultimele decenii, spread-urile de margarina au trecut prin multe progrese în eforturile de îmbunătățire a beneficiilor de „sanatate” generate de consumul de margarina(?). Cele mai multe branduri au eliminat treptat utilizarea de uleiuri hidrogenate, iar acum sunt, de asemenea, au eliminat grasimile trans total (?). Multe branduri au lansat margarina tip spread stabila la rece care conține numai 1/3 din grăsimi și calorii din conținutul spread tradițional. Alte soiuri de spread sunt cei cu Omega-3 acizi grași adăugati, cei cu un nivel scăzut sau fără sare, cele cu adaos de steroli vegetali, pretinse a reduce colesterolul din sânge, precum și unele realizate din ulei de măsline sau uleiuri vegan certificate(!).

Ce este margarina?
O echipa de cercetatori americani a avut atunci ideea sa ia diverse uleiuri vegetale, sa le încalzeasca la 150° C, si sa adauge hidrogen in sistem, în prezenta unor catalizatori de nichel(il regasim si in produsul final, fiti fara grija ca mai „scapa”), si sa se întareasca cat de cat prin reactiile chimice generate.

A fost astfel obtinut un produs de culoare alba, asemanator cu untul ca si consistenta si cu … plasticul ca structura moleculara (structura polimorfa, greu digerabila), adica margarina. De atunci – timp de 50 de ani – , margarina s-a “îmbogatit” cu coloranti, cu vitamine sintetice, mai nou cu aromatizanti artificiali, care o fac sa miroasa a lapte mai tare decât laptele. Aceasta este mica poveste a margarinei – un amestec de grasimi asemanatoare cu cele din alimentele prajite mult timp, greu de transformat de catre organism în energie.

Cum se obtine Margarina?
Metoda de bază folosita astăzi la obtinerea margarinei constă dintr-o emulsionare a unui amestec de uleiuri și grăsimi vegetale, care pot fi modificate folosind fracționarea, interesterificarea, și / sau hidrogenarea, cu parti de lapte degresat, si refrigerarea amestecului astfel incat să se solidifice și să se lucreze pentru a se imbunatati textura produsului. Grăsimile vegetale și animale sunt compuși similari cu diferite puncte de topire. Acele grăsimi care sunt lichide la temperatura camerei, în general, sunt cunoscute sub numele de uleiuri. Punctele de topire sunt legate de prezența unei legături duble carbon-carbon în componentele acizilor grași. Numărul mai mare de legături duble dau puncte de topire mai mici.
Hidrogenarea parțială a unui ulei vegetal tipic la o componentă tipică a margarinei.

Cele mai multe dintre legaturile C = C duble sunt eliminate în acest proces, situatie care se ridică punctul de topire al produsului.

Frecvent, uleiurile naturale sunt hidrogenate prin trecerea hidrogenului prin ulei (difuziune lenta) în prezența unui catalizator de nichel, în condiții controlate.

Adăugarea de hidrogen la legăturile nesaturate (alchenice duble C = C), transforma legaturile rezultate în legaturi C-C saturate, ducand la creșterea în mod eficient a punctului de topire al uleiului și, astfel, la “întărirea” margarinei. Acest lucru se datorează creșterii forțelor van der Waals “între moleculele saturate comparativ cu moleculele nesaturate. Cu toate acestea, așa cum sunt posibile beneficii limitate de sanatate functie de cantitatea de grasimi saturate din dieta omului, procesul este controlat în așa fel încât trebuie sa existe suficiente legaturi hidrogenate pentru a se da textura necesara produsului final. Margarina făcuta în acest fel se spune ca trebuie să conțină grăsimi hidrogenate. Această metodă este folosită în prezent pentru unele margarine, deși procesul a fost dezvoltat și, uneori, alți catalizatori metalici sunt folositi cum ar fi paladiu. În cazul în care hidrogenare este incompletă sau partiala (întărire parțială), temperaturile relativ ridicate utilizate în procesul de hidrogenare tind să „răstoarne” unele din dublele legături carbon-carbon în forma “trans”. Dacă aceste legaturi speciale nu sunt hidrogenate în timpul procesului, ele vor fi prezente în margarina finală în molecule de acizi grași trans, consumul lor fiind dovedit factor de risc pentru boli cardiovasculare. Din acest motiv, grăsimile parțial hidrogenate sunt utilizate din ce in ce mai puțin în industria margarina. Unele uleiuri tropicale, cum ar fi uleiul de palmier și uleiul de cocos, sunt natural semi-solide și nu necesită astfel hidrogenare.

Margarinele moderne pot fi făcute dintr-o varietate largă de grăsimi animale sau vegetale, amestecate cu lapte degresat, sare, și emulgatori. Margarina și grăsimile vegetale tartinabile găsite pe piață pot varia de la 10 la 90% grăsime. În funcție de conținutul de grăsime finală și scop (de intins, uns, de gătit sau copt), nivelul de apă și uleiurile vegetale utilizate vor varia ușor. Uleiul este obtinut prin presare din semințe și apoi rafinat. Acesta este apoi amestecat cu grăsime solidă. Dacă nu se folosesc grăsimi solide atunci sunt adăugate uleiuri vegetale, acestea din urmă fiind supuse unui proces de hidrogenare totală sau parțială pentru a le solidifica.

Amestecul rezultat este amestecat apoi cu apă, acid citric, carotenoizi, vitamine și lapte praf. Emulgatori cum ar fi lecitina ajuta la dispersia fazei apoasă uniform în ulei și, de asemenea, frecvent se adaugă sare și conservanți. Această emulsie de ulei și apă este apoi încălzita, amestecata, și răcită. Margarina obtinuta cu uleiuri hidrogenate mai puțin, este cea moale, mai lichida, fata de margarina bloc, obtinuta din uleiuri hidrogenate complet.

Trei tipuri de margarina sunt comune:
Margarine moi tartinabile din grăsime, bogate in grasimi mono sau polinesaturate, care sunt realizate din șofran, floarea-soarelui, soia, semințe de bumbac, semințe de rapiță sau ulei de măsline.
– Margarina la sticlă pentru a găti sau feluri de mâncare de top
– Margarină tare, în general necolorata, pentru gătit sau copt. (Scurteaza timpul de coacere)

Hidrogenarea este un procedeu tehnologic aplicat la nivel industrial, care implica in final adaugarea de hidrogen (H2) in prezenta catalizatorilor specifici (Ni – Cd). Grasimile vegetale devin semi-solide sau solide la temperatura camerei si tartinabile. Grav este insa ca niste grasimi de origine vegetala, sanatoase la inceput, sunt transformate astfel in grasimi saturate artificiale. Aceste grasimi sunt asemanatoare celor animale, dar sunt extrem de periculoase pentru sanatate. In natura, grasimile de acest tip sunt cis, in sinteza se obtine un amestec, din care majoritar rezulta trans. De unde si toxicitatea extrem de ridicata a produsului final.

Sunt grasimile trans nocive pentru organism?
Fiind sintetice, obtinute prin transformare radicala a unor grasimi naturale nesaturate, grasimile trans sunt niste grasimi la care omul, ca specie, nu se poate adapta in doar 60 de ani. Pana la un punct, grasimile trans se comporta asemanator „grasimilor rele”, saturate. Totusi, grasimile trans, din margarina si din multe alte produse din comert, sunt mult mai nocive fata de cele saturate.

Reclama agresiva de la televizor iti arata ca margarina este sanatoasa. In realitate lucrurile stau cu totul altfel: scade colesterolul bun (HDL), creste colesterolul rau (LDL) si total, creste lipoproteina A (aterogenica), afecteaza cantitatea si calitatea laptelui matern, creste riscul de diabet, afecteaza sistemul imunitar, scade testosteronul, scade fertilitatea, afecteaza metabolismul grasimilor, are efecte pro-inflamatoare.

Atentie! Cele mai multe produse de post contin margarina, trecuta pe eticheta ca grasime vegetala hidrogenata: dulciurile, halvaua.

Pentru a scapa de vigilenta cumparatorilor, multi producatori, ajutati de legislatia deficitara, evita sa foloseasca termeni precum “hidrogenat”, “grasimi trans” sau denumirea stiintifica a vreunui colorant, de exemplu. In schimb, folosesc termeni precum “grasimi vegetale”, “imbogatit cu Omega3” – uitand, insa, sa specifice si faptul ca vitaminele sau mineralele incluse fie sunt de natura artificiala, fie au fost alterate prin procese chimice.

Care sunt ” pacatele” grasimilor trans regasite in margarina?
Ele cresc cantitatea de colesterol rau, in acelasi mod cu grasimile saturate, degradand practic sistemul cardiovascular.

In plus, fata de grasimile saturate, grasimile trans:
– scad nivelul colesterolului bun, astfel ca efectul lor asupra sistemului cardiovascular este mult mai nociv decat cel al grasimilor animale
– conform mai multor studii s-a dovedit in mod clar ca ele cresc riscul de cancer. Studiile nu au reusit sa se puna totalmente de acord asupra a cat de periculoasa este, exact, aceasta influenta.
– grasimile trans provoaca depresie, fapt dovedit incontestabil de cercetatori.

Efectul cel mai nociv dintre toate sursele de grasimi trans il are margarina. Aceasta, din simplu motiv ca, exceptand apa (plus sarea si adaosurile de aditivi si vitamine), margarina contine in general, doar grasimi trans. Margarina este realmente, un concentrat de grasimi trans, o emulsie foarte nociva.

Grasimile trans (hidrogenate) se gasesc in margarina, in numeroase alte produse din comert (biscuiti simpli/cu crema, napolitane, pateuri, cornuri etc.) si (in forme asemanatoare ca si efect) in prajeli (fast food sau gatite in casa, prin prajirea uleiului/a unor produse animale cu continut mare de grasime; de aceea pestele este sanatos sa nu il prajim ori frigem).

Ce contine deci hidrogenatul obtinut?
Amestecul obtinut in urma hidrogenarii contine in principal grasimi trans. Exista 4 categorii de grasimi: grasimi saturate, grasimi mono-nesaturate, grasimi poli-nesaturate si grasimi trans. Grasimile trans sunt singurele care nu se gasesc in stare naturala. Ele sunt obtinute prin incalzirea si hidrogenarea grasimilor nesaturate vegetale, in scopul de a transforma grasimile nesaturate in grasimi solide (de exemplu, acidul oleic, mono-nesaturat – o “grasime buna”, este transformat in acid elaidic – grasime trans, prezent in margarina).

Cum si cu ce se aditiveaza hidrogenatul rezultat?
Pentru imbunatirea caracteristicilor comerciale – aspectului, gustului si mirosului margarinei – se folosesc in principal urmatoarele E-uri:
E 100 – curcumina – colorant sintetic, care poate duce la scăderea glicemiei, iar în cantităţi mari creşte secreţia biliară. Considerat mai puţin periculos.
E 160a – betacaroten – colorant sintetic, care are o toxicitate pronunţată, iar în doze mari colorează pielea în galben-portocaliu.
E 160b – annatto – colorant sintetic sau obţinut din organisme modificate genetic, care poate genera stări de iritabilitate, alergii, migrene în cazul copiilor, hipotensiune.
E 202 – sorbat de potasiu – conservant sintetic, care poate provoca tulburări digestive grave, probleme de comportament, astm, iritarea pielii şi a ochilor. Considerat foarte periculos.
E 476 – poliglicerol poliricinoleat – emulgator sintetic, cu efect toxic moderat, care poate produce alergii. Poliricinoleatul de poliglicerol, E 476, este un aditiv alimentar folosit ca emulgator si stabilizator artificial. Este obtinut prin esterificarea acizilor grasi condensati din uleiul de ricin (toxic). Forurile internationale nu au permis utilizarea acestuia decat in alimente sarace in grasimi – dresingurile pentru salate – sau in dulciurile care au ca principal ingredient cacao, in special in ciocolata. Decizia a fost luata, pentru ca s-a descoperit la testele realizate pe animale ca E 476 are efecte hepatotoxice si nefrotoxice.

Unii dintre aditivii utilizati pot potenta “rezultatele” nefaste ale grasimilor trans (incurajator, nu-i asa?). Efect sinergetic pronuntat, sorbatul de potasiu – conservant – E202 si norbixina – colorant carotenoid – E160b, folosite in general in margarine, pot (printre alte efecte nedorite), in anumite conditii, sa provoace astm. Astmul si bolile cardiovasculare reprezinta, stim bine, o combinatie mortala.
Astfel aditivata, “proprietatile benefice” sporesc considerabil, toate aceste suplimente fiind greu accesibile, tocmai datorita caracterului hidrofob al “amestecului”.

“Avantajele” margarinei
Avantajele margarinei tin strict de comert: materii prime ieftine, este usor de produs si de pastrat, are aceeasi consistenta la orice temperatura (spre deosebire de unt), termen de garantie mare, conditii de pastrare lejere (alte vietati nu se hranesc cu margarina), poate fi inclusa in alte preparate, in special in patiserie, dulciuri, dar si in lactate (cascaval), mezeluri sau batoane pentru slabit. Pentru a induce in eroare consumatorul, chiar daca sunt obligati sa scrie pe eticheta ingredientele, ei vor folosi denumiri alternative sau incomplete: grasime (partial) hidrogenata, uleiuri vegetale hidrogenate, pur si simplu “grasimi vegetale” sau, mai pervers: uleiuri vegetale solidificate. Este posibil sa nu figureze deloc pe eticheta, iar in unele tari o,5g de grasimi trans pot fi ignorate si trecute pe eticheta ca “0″, prin rotunjire in minus.

Margarina costa putin pentru a fi pusa pe raft, are un pret apropiat de al untului iar diferenta se duce in publicitate, vectori si factori de influenta ai publicului.

Studiu de caz:
Holland este o „grasime tartinabila vegetala pentru sandvisuri non-stop”.
Compozitia ei duce cu gandul la un produs total artificial. Pe ambalaj sunt inscrise urmatoarele ingrediente: „apa, uleiuri vegetale rafinate si grasimi vegetale interesterificate, sare (0,5%), emulsificator (mono si digliceride E 471, poliglicerol poliricinoloeat E 476), conservant (acid ascorbic – E 300), acidifiant (acid citric – E 330), aroma, colorant (beta caroten – E 160a), vitamine (A, D3)”.
Producatorul ne spune ca a adaugat si niste vitamine: vitamina A – 750 µ, vitamina D3 – 2,5 µ, vitamina E minimum 10 mg. Dat fiind costurile pe care le implica prezenta acestora in margarina este evident ca, din punctul de vedere al concentratiei acestora, valorile reale sunt foarte mici, tinzand spre zero.
Astfel, organismul nostru nu se poate bucura de binefacerile acestor vitamine, ele nefiind in stare naturala. Daca veti consuma 100 de grame din aceasta margarina veti acumula o valoare energetica de 216 kcal (888 kj) si „lipide 24 g, proteine 0 g, glucide 0 g”. Minunat?!

Concluziile studiului compozitiei declarate.
Uleiurile vegetale rafinate fara origine botanica clar specificata amestecate cu grasimi vegetale artificiale (?) interesterificate. Amestec stabilizat prin adaos de aditivi alimentari: emulgatori E 471, E 476, acidifianti, coloranti si conservanti. Produsul contine betacaroten, care nu este indicat fumatorilor. E 160, consumat in cantitati mari, este incriminat pentru declansarea cancerului pulmonar.
Densitatea energetica a produsului este medie spre ridicata, de aceea trebuie evitat de persoanele care au probleme de greutate (!) sau care vor sa isi pastreze silueta (?).

***

Va invit sa scrieti in comentariile la articol si alte compozitii din comert si sa vedem impreuna ce alte „surprize” mai apar in margarina. Cred ca ar fi extrem de util si interesant pentru noi toti! Ce ziceti?

***

Dezavantajele margarinei
Exista doua aspecte importante legate de consumul de margarina (trasimi trans): doza toxica este foarte mica, se pare ca si cantitati de ordinul gramelor sunt daunatoare sanatatii si efectele vizibile apar cu o intarziere de 10-20 de ani de consum. Adica poti manca o cantitate foarte mica fara sa stii, ascunsa prin alte alimente si peste 10-20 de ani iti crapa inima sau un vas de sange si mori.
Printre efectele negative ale margarinei: scade colesterolul bun (HDL), creste colesterolul rau (LDL) si total, creste lipoproteina A (aterogenica), afecteaza cantitatea si calitatea laptelui matern, creste riscul de diabet, afecteaza sistemul imunitar, scade testosteronul, scade fertilitatea, afecteaza metabolismul grasimilor. Margarina este un pro-oxidant si un pro-inflamator puternic. Margarina este cu atat mai daunatoare sanatatii cu cat este asociata carbohidratilor: faina, zahar, paine. Adica exact cum este mancata de toata lumea, pentru ca nu vad omul sa manance margarina goala.
De cand se stie ca margarina este daunatoare sanatatii? De cel putin 10 ani.

Cercetatorii Universitatii California au efectuat un studiu care a relevat ca unul dintre acizii grasi pe care ii contine margarina ii poate face pe consumatori mai agresivi. Ei au recomandat ca margarina sa nu mai fie servita in scoli sau inchisori.

De asemenea, acidul gras responsabil pentru cresterea agresivitatii se gaseste si in multe produse de tip fast-food, informeaza Daily Mail.
Concluzia cercetarii a fost oferita dupa studierea a 945 de oameni cu diete diferite.

Doctorul Beatrice Golomb, coordonatorul studiului, a oferit concluzia acestuia: “Am descoperit ca dietele care contin mai mult din acest acid provoaca celor care il consuma o stare mai mare de agresivitate. Ei sunt predispusi mai mult la agresivitate si irascibilitate”, a spus ea.

Efecte “benefice”
Desi a pornit de la un deziderat sanatos, margarina a ajuns unul din inamicii numarul unu ai sanatatii noastre.

Atunci când aceste grasimi sunt metabolizate de catre organism, au “darul” sa încurce o multime de procese naturale. Sunt încorporate în membranele celulelor sistemului imunitar, împiedicând activitatea acestora. Aceasta înseamna sensibilitate mai mare la infectii, la intoxicatii, la CANCER. Cercetari clinice – care s-au întins multi ani la rând, subiectii consumatori de margarina fiind observati cu atentie – arata ca nu exista mijloc mai eficient de paralizare a sistemului imunitar decât consumul de margarina sau de alimente PRAJITE.

Patrunse în organism, pe lânga faptul ca solicita excesiv ficatul pentru a fi metabolizate, grasimile din margarina iau locul anumitor substante naturale care au rolul de a curata peretii vaselor de sânge, ceea ce înseamna sclerozarea acestora, cu rezultate nefaste pentru inima, creier, sistemul circulator per ansamblu. De asemeni, consumul frecvent si constant de margarina favorizeaza formarea de depozite de grasime pe talie si pe fese, precum si aparitia celulitei.
Nutritionistii spun ca margarina rastoarna orice regula a nutritiei. Structura naturala a uleiurilor este o “cis”, iar în cazul margarinei – prin hidrogenare – se transforma în structura “trans”, care este una sclerozanta.

Aceste grasimi sunt foarte daunatoare, deoarece nu pot fi “arse” de catre organism. Ele se depoziteaza în tesuturi si acopera membrana celulelor sistemului imunitar, paralizându-l. Daca lipseste structura naturala “cis”, membranele noastre celulare capteaza aceste uleiuri cu structura “trans” si degenereaza.

Astfel, nu se mai fac schimburile ionice la nivel celular, iar celula, în final, MOARE. Prin urmare, nu este bine sa consumam margarina, aspect de luat în calcul în special la copii, pentru ca acest aliment – de orice firma ar fi preparat – degenereaza si sclerozeaza toate tesuturile.

Uleiurile obtinute prin procesare la rece (de floarea-soarelui, masline, arahide, susan etc.) duc la scaderea colesterolului si curata vasele de sânge.

Pe termen lung, margarina determina aparitia bolilor cardiovasculare, a bolilor neurodegenerative. Atunci cand sunt asimilate de catre organism, aceste grasimi hidrogenate afecteaza sistemul imunitar, determina o sensibilitate mai mare la infectii, la intoxicatii si chiar la cancer. Margarina mai poate dezvolta si rezistenta la insulina, in cazul diabeticilor.

Cand grasimile asa-zis vegetale din margarina sunt incorporate in membrana celulelor sistemului imunitar, ele impiedica activitatea acestora. Aceasta inseamna ca se ajunge, treptat, la o sensibilitate mai mare la infectii, la intoxicatii, la cancer.

Nutritionistii spun, cu o gluma amara, ca nu exista mijloc mai eficient de paralizare a sistemului imunitar decat consumul de margarina si de alimente prajite.

Aceleasi grasimi iau locul anumitor substante naturale care au rolul de a curata peretii vaselor de sange, ceea ce conduce, pana la urma, la sclerozarea vaselor, cu efecte nefaste pentru inima, creier, sistemul circulator in ansamblu. De asemenea, margarina favorizeaza formarea de depozite de grasime pe talie si pe fese, determina aparitia celulitei si solicita excesiv ficatul pentru a fi metabolizata.

Toate uleiurile vegetale hidrogenate sunt adevarate bombe cu radicali liberi care explodeaza in momentul in care le consumati. Acestea includ margarina, sosurile imbuteliate pentru salate, uleiurile de gatit, cremele fara lapte. Deoarece temperatura inalta accelereaza procesul de oxidare, toate alimentele indelung tinute pe foc au un continut deosebit de ridicat de radicali liberi. In opinia doctorului Harman si a altor oameni de stiinta, oxidarea grasimilor nesaturate in organismul uman este principala cauza a patologiei celulare asociate procesului de imbatranire.

Dintre toate tesuturile, creierul contine cel mai inalt procent de grasimi nesaturate, astfel ca celulele acestuia sunt cele mai vulnerabile la atacul radicalilor liberi.

Dietele artificiale ale zilelor noastre, mai ales in lumea occidentala, au inlocuit multe grasimi naturale cu grasimi nesaturate, produse din uleiuri vegetale hidrogenate alterate din punct de vedere chimic si private de substante nutritive.

Organismul uman, care nu poate trai in lipsa grasimilor, este nevoit sa accepte moleculele de grasime nesaturata ca substituent pentru acizii grasi naturali necesari, aceste molecule de grasime artificiala fiind astfel incorporate in matricele celulare, in mod particular in celulele creierului si in globulele albe care manifesta cea mai mare aviditate pentru grasimi. Odata intrate in structura celulara, aceste molecule de grasime denaturata se oxideaza si elibereaza val dupa val radicali liberi corozivi care ataca celulele sanatoase, producand in cele din urma deficiente genetice fie prin uciderea celulei, fie inducandu-i acesteia un comportament aberant.

Multi oameni de stiinta considera actualmente ca acesta este unul dintre mecanismele primare ce produc cancerul. Doctorul Ross Pelton, cercetator in domeniul preintampinarii imbatranirii creierului, afirma: “Reactiile grasimilor si ale uleiurilor hidrogenate sunt atat de periculoase si daunatoare sanatatii, incat nu poate fi facut nici un compromis. Grasimile hidrogenate nu trebuie introduse in alimentatia nici unui om sau animal!”.

Margarina amestecata cu unt (adio post, dragi crestini!)
Multe tartinabile de masă populare vândute astăzi sunt amestecuri de margarina si unt sau alte produse lactate. Îmbinând untul care este utilizat pentru a îmbunătăți gustul margarinei, a fost mult timp o operatiune ilegala în țări precum Statele Unite ale Americii și Australia. Sub directivele Uniunii Europene, un produs tip margarină nu poate fi numit “unt”, chiar dacă este format în mare parte din unt natural. În unele țări europene, produsele bazate pe unt, tartinabilele, de masă și produsele de margarină sunt comercializate ca “amestecuri de unt”. Mare atentie!

Produsele obtinute din amestecul de margarina cu unt fac acum o parte semnificativă a pieței. Brandul “Nu pot să cred că nu e Unt!” a dat naștere unei varietati de spread denumite similar, care poate fi acum găsita pe rafturile supermarketurilor din întreaga lume, cu nume ca “Beauty Butterfully”, “Butterlicious”, “Extreme Butterly”, și “unt ai crede (ca mananci!)”. Aceste amestecuri de unt evita restricțiile privind etichetarea, cu tehnici de marketing care implică o similitudine puternică cu produsul unt real. Astfel de nume negociabile prezintă produsul pentru consumatori diferit de etichetele necesare de produse care numesc margarina “ulei vegetal parțial hidrogenat”.

CONCLUZII
Produsul margarina nu este indicat copiilor, femeilor insarcinate si care alapteaza, supraponderalilor si obezilor, hipertensivilor, persoanelor care sufera de afectiuni cardiovasculare si hepatice, fumatorilor inraiti, celor cu anumite sensibilitati gastrointestinale, persoanelor cu status proinflamator sistemic.

Cand margarina a castigat teren pe piata multi consumatori au fost atrasi de pretul ei mult mai scazut decat al untului, dar si de ” grasimea vegetala”, ” mai dietetica”. Au aparut apoi, treptat, tot felul de informatii cum ca, de fapt, margarina ar fi daunatoare sanatatii.

Margarina este uneori daunatoare si prin aditivii folositi, unii dintre acestia potentand ” rezultatele” nefaste ale grasimilor trans. In functie de tipul de margarina si de cel de unt, margarina poate avea sau nu mai putine calorii decat untul. De multe ori, ea nu este mai ” dietetica” decat untul si oricum, eventualele diferente sunt mici. In orice caz, un posibil “avantaj dietetic” fata de unt ar fi chiar ultimul lucru la care sa ne gandim in cazul margarinei.

Pana la noi “ordine” ramane asa cum ne-am oobisnuit, adica: “fiecare pentru el”. Ce mancam este o chestiune de alegere personala. Dar minciunile producatorilor si firmelor de publicitate trebuie sa se opreasca.

In alte tari margarina deja este interzisa pur si simplu, noi de ce trebuie sa mancam plastic? Aici sunteti liberi sa comentati. Daca simtiti nevoia.

Observatie interesanta(!)
Exista, cam ca peste tot, „cercetatori vanduti”, aprigi “sustinatori” ai margarinei. Majoritatea lor recunosc ca margarina are unele neajunsuri, dar considera ca acestea sunt exagerate de catre “adversarii margarinei” si ca intre margarina si unt “raul cel mai mic” este, in mod cert, margarina. Asa sa fie? Un produs natural candva (ma refeream la unt, nu-i asa dragilor) comparat cu un produs sintetic 100%, doar industrie chimica. Sa fim seriosi!

Cum contraataca producatorii de junk-food: vin cu noi formule de margarina. Se interzic grasimile trans… nici o problema, apar grasimile interesterificate. Acum ce trebuie sa facem? Sa mai sacrificam cateva generatii pana ne prindem ca si astea sunt toxice sau pur si simplu sa le refuzam din start, asa cum ar trebui refuzate toate alimentele artificiale, procesate, lipsite de valoare nutritiva reala?

Culmea este ca aceasta industrie a supravietuit celor 25 de ani de haos.

Oare de ce?

De buna ce e, in mod cert ca nu.

***

Fiti cumparatori isteti!

Cititi eticheta si decideti singuri!


Raspandeste cu incredere
  • 8
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    8
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here