Acasă Jurnalul Bucurestiului Confesiuni la o ceasca de cafea Mesagerul de Bistrita-Nasaud : Amintiri despre Târgul Zăgrii, depănate de „spaniolul” Vasile...

Mesagerul de Bistrita-Nasaud : Amintiri despre Târgul Zăgrii, depănate de „spaniolul” Vasile Tomi

166
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

Până acum vreo trei decenii, pe 21 mai, de „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, un anume loc din hotarul Zăgrii devenea „buricul” zonei, prin târgul ce se ținea aici. Cu acuratețe, dar și cu umorul dat de folosirea unor regionalisme, și-a adus aminte de felul cum petreceau oamenii de atunci în această zi de sărbătoare un pensionar sălăuan, Vasile Tomi, la ora actuală reprezentant de seamă al diasporei năsăudene din Madrid.Iată descrierea lui „don Basilio” despre vremuri care nu se vor mai întoarce, din păcate, niciodată:

Vasile Tomi

„Întotdeauna de «Constantin și Elena» drumul încolăcit așa ca un gândac, drum care leagă «Vătăștina Mocodenilor» de «Morile Zăgrenilor», era de nestrăbătut. Acolo-n bătrâna livadă cu meri a căror flori abia începeau să se scuture, după o încovrigată curbă, se ținea Târgul Zăgrii, la care, așa ca dacii, coborau din Găureni, Minereaș, Suplai, Poieni, Bichigi, Runc, om după om, ca să participe la ceea ce au participat și strămoșii lor, și încă de pe la 1600, când Cancelaria de la Viena a hotărât ca în Districtul de Graniță al Năsăudului să ființeze aceste târguri în care liberul schimb s-a dovedit ca un motor în dezvoltarea relațiilor umane și economice. Pe drumurile pietruite veneau căruțe fain împodobite și trase de cai nărăvași, pline de mocodeni, zăgreni, pcetreni, nimnigeni, mititeni, hordouani, sălăuani, nosodeni, rebrișoreni, minitiuani, tăureni, telceni, răbreni, părveni, ce mai, români din întreagă Țara a Năsăudului. Parcă toate erau tomite acolo de când lumea, ceterașii cântau, tinerii jucau și strigau de mama focului, cei mai în vârstă, după ce-și mai cumpărau câte una, câte alta, lucruri de trebuință în ale gospodăriei, sorbind tacticoși dintr-o fleașcă cu bere a cărei drojdie putea fi văzută pe fund, se destăinuiau cum le merg semănăturile, când o să înceapă cositul și căpălitul, cum o să mai fie vremea în perioada următoare, că semne sunt destule, dar trăgând din pipă ascultau, și încă cu luare aminte, cântarea unei fete urcată pe scena improvizată sau versurile marelui Coșbuc, rostite de vreun școlar premiant. Pentru noi, copiii, parcă totul era la un leu: o ulcică cu cireșe abia intrate în pârg, un suc de zmeură, mure, afine, căpșuni, înghețată, bastoane de zahăr colorat și sucit, o învârtitură cu linghișpirul, nici dracu’ nu calcula caloriile, iar despre E-uri, nici vorbă. Se dădeau arvone, se încheiau târguri, se spărgeau târguri, dar aldămașurile curgeau gârlă, înspre bucuria ciobanilor care erau un fel de «eroi» ai acestui frumos târg. Tot între oltoni erau prezenți și dăscălii de prin părțile locului, cărora pe furiș le sorbeam vorbele, crezând că sunt ceva legende, dar de fapt acestea erau doar simple povești despre locurile și minunații oameni de pe aceste meleaguri. Personaje de neuitat: feciorii bătrânului preot Prahase: Mircea – absorbit de lucrurile vechi, Cici – veșnicul comentator al partidei imaginare de fotbal dintre muții Salvei și cei a Năsăudului; apoi dascălul Bontea care întotdeauna avea treabă cu Compania de Grăniceri Români din Mocod, care împreună cu Mititeiul formau o comună românească; Nicolae Onul «Napoleon», profesor de istorie în Zagra, în fiecare an aducea aminte de instrucția horthystă «Levente» și la ce au fost supuși tinerii români din Ardeal. Cea care mai descrețea frunțile înfierbântate era Ana lu’ Tohati, și ea profesoară de istorie, care, ajutată de vioara profesorului Costea, mai cânta câte un cântec, de acolo de la mama lui, timp în care apreciatul coregraf care a fost George a lu’ Pușuca din Zagra arăta tuturor care este diferența dintre bărbuncul românesc și ceardașul unguresc. Așa trecea o zi de sărbătoare de primăvară, în care românii, chiar dacă pe ascuns, mai scoteau câte un banc politic despre Dej, Stoica, Bondăraș etc., că erau și pe atunci o grămadă, își vedeau de treburile lor, respectând istoria știau să-și trăiască traiul. Iar dacă mai apărea câte o gâlceavă, sigur că aceasta era din cauza unei fete nemaipomenit de frumoase, frumoasă așa cum sunt mai toate româncele noastre”.


Raspandeste cu incredere
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here