Acasă Jurnalul Bucurestiului Informatii NecenZuratmm.ro : Atacurile teroriste esuate de la Villejuif

NecenZuratmm.ro : Atacurile teroriste esuate de la Villejuif [Metropole de Grand Paris]

581
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Scris de Thomas CSINTA


In cadrul atentatelor recente din Franta, putem mentiona si presupusul asasinat comis cu un an in urma (
pe 19 aprilie 2015), de catre studentul algerian Sid Ahmed Ghlam (Djillali, n.1991),un islamist radicalizat, originar din Tiaret (capitala provinciei cu acelasi nume, aflat in regiunea orasului-port Oran, pe Marea Maditerana, al doilea oras ca importanta in Algeria si unul dintre cele importante din Magreb), care ar fi contribuit, de maniera indirecta, la evitarea unor atacuri teroriste cu consecinte dramatice pentru populatia crestina din Métropole de Grand Paris (Regiunea pariziana), cel putin aparent. Timpul ramane insa tanar!

In acest dosar criminal (in care ancheta este in curs/derulare si in care am fost si eu consultat intr-o serie de probleme), este vorba de uciderea voluntara (asasinarea) unei femei de nationalitate franceza, Aurélie Châtelain

(Lily, casatorita cu Jean-Luc Châtelain dar separata de acesta, in varsta de 32 de ani, mama unei fetite de 5 ani, Juliette), fosta salariata municipala la Caudry (intre 2007-2014, in cadrul cresei comunale ″La Maison Enchantée″/Casa Incantata si in paralel intre 2008-2014, consiliera al Primarului de dreapta Guy Bricout) de unde era si originara (Departamentul Nord, regiunea administrativa Nord-Pas de Calais-Picardie), ulterior, instructoare de fitness (specializata in metoda Pilates, conceputa si elaborata de catre Joseph Hubertus Pilates/1880-1967,https://en.wikipedia.org/wiki/Pilates), cadavrul careia (cu 3 gloante de 9mm trase cu un pistolet Sphinx) este descoperit in jurul orei 08h30, in vehiculul sau incendiat (un Renault Clio/inmatriculat CS 563 AG) la Villejuif (Métropole de Grand Paris), intr-un cartier rezidential (linistit), in proximitatea Institutului Gustave-Roussy si a Primariei.

Desi initial parea sa fi fost vorba de o banala tentativa de furt (de masina), investigatiile ulterioare ne-au permis sa ajungem la concluzia (oficiala, care dupa parerea mea nu este o certitudine !), conform careia, Aurélie ar fi fost ucisa de catre Djillali pentru ca ar fi suspectat-o pe aceasta ca ar fi o agenta de informatii in contul serviciilor secrete franceze.

Conform declaratiilor inculpatului (care este banuit de catre organele de ancheta ca ar fi planificat un atentat terorist !), el ar fi fost intrigat de faptul ca femeia ar fi redactat niste note informative pe laptopul sau in masina sa (garata intr-un loc nepermis/curba, intr-un loc retras, ceea ce i-ar fi atras atentia), asezata in fata pe scaunul pasager (din dreapta).

Din informatiile pe care detinem din anturajul ei, Aurélie fiind la somaj, ar fi ajuns in regiunea pariziana, noaptea precedenta (dinaintea dramei) cu scopul de a participa la un stagiu (de perfectionare) la Villejuif (cu o durata de o saptamana) in Metoda Pilates si ar fi fost cazata la hotelul Clamart.

Din contra, arestarea lui Djillali ar fi fost o intamplatoare si s-ar fi datorat faptului ca acesta, in jurul orei 08h55-09h00, ar fi facut apel la SAMU (Serviciul de Ajutor Medical de Urgenta) din arondismentul (sectorul) 13 (Paris), sub pretextul ca ar fi fost agresat (si ranit grav la piciorul stang !) cu un pistol cu aer comprimat (in vanzare libera/fara permis de port-arma in magazinele specializate franceze, persoanelor cu varsta peste 18 ani cu scopul de a se antrena, fie individual, fie organizat, in cadrul unui club de tragere, pentru o competitie sportiva, in variantele: Pistolet CO2 Umarex Beretta PX4 Storm/4,5mm; Pistolet CO2 Umarex Walther CP99 Compact; Pistolet CO2 Gamo PT80; Pistolet CO2 Umarex Beretta M92FS/84FS negru/4,5mm; Pistolet CO2 Umarex Colt Government 1911; Pistolet Colt Special Combat Classic/4,5mm; Pistolet CZ 75 P-07 Duty Blowback; Pistolet co2 CZ 75 D Compact Bronzé/4,5mm; Revolver CO2 Dan Wesson 8″ negru/4,5mm Revolver Dan Wesson 6″ cromaz/4,5mm; Revolver Smith & Wesson 586 negru 4″/6″; Pistolet CO2 ASG CZ 75D Compact bicolor/4,5mm si Pistolet Co2 Walther Nighthawk/4,5mm).

Acesta a declarat personalului de urgenta ca ar fi facut obiectul unui furt (jaf armat), iar persoana care l-ar fi jefuit (sustragandu-i, inclusiv, rucsacul), ar fi fost cea care l-ar fi ranit.

La scurt timp dupa internarea sa la Urgenta, ajung si anchetatorii (politistii) de la PJ (Politia Judiciara) la fata locului, care urmarind traiectoria sangelui (pierdut de catre acesta), descopera masina lui un Renault Mégane. Conform Procurorului Republicii de Paris, François Molins, in urma perchezitionarii vehiculului garat in proximitatea CROUS-Paris (Centre Régional des Ouvres Universitaires et Scolaires), nu departe de BNF-Biblioteca Nationala a Frantei ″François Mitterrand″) din strada Julie-Daubié (sectorul 13) in porbagajul acestuia, anchetatorii descopera un important arsenal de razboi: pîstoletul Sphinx/arma utilizata in asasinarea lui Aurélie, o pusca-mitraliera Kalasnikov, 2 pistoale automate/un pistol si un revolver Sig Sauer, munitie, 3 telefoane mobile, un laptop si un girofar iar la domiciliul (resedinta) acestuia (dupa identificarea lui), la CROUS-Paris (unde locuia in Camera 310), alte 3 arme automate Kalasnikov, 4 veste antiglont si 2 girofaruri, respectiv, legitimatii (cu insigne) de Politie, un aparat de fotografiat si unul de filmat, un portabil dar si material de informatica, bani cash (2.000€), respectiv, documente propagandiste in favoarea organisatiilor teroriste Al Qaeda si ISIS/Daesh in limba araba si nu in ultimul rand, o lista cu Comisariatele de Politie din vecinatate, respectiv, timpul necesar interventiei fiecaruia in caz de atac terorist si una cu niste coduri utilizate in mesajele SMS, respectiv, cu coordonatele GPS ale doua biserici din Villejuif, motiv pentru care in cursul zilei (duminica, 19 aprile), Djillali este prezentat Parchetului Antiterorist Paris, fiind inculpat si incarcerat (in detentie provizorie) pentru asasinat (ADN-ul acestuia fiind identificat in vehiculul lui Aurélie) si tentativa de asasinat, respectiv, pentru asociere de raufacatori in vederea pregatirii unui atac terorist (sau a mai multor atacuri teroriste) in (stransa) legatura cu o intreprindere (organizatie) terorista, contra a doua Biserici romano-catolice din Villejuif/Saint Cyr si Sainte Julitte–fiu si mama, martiri crestini al secolului IV (fondata in secolul XIII, renovat complet in 1535/cu inscriptia ″Memento mori 1549″ pe clopotul ei) in centrul orasului si Sainte-Thérèse (dedicata lui Thérèse de l’Enfant-Jésus/Marie-Françoise Thérèse Martin, construita in 1934 la insistentele lui Vladimir Ghika/1873-1954,  print, diplomat, scriitor, om de caritate si preot catolic român de origine ortodoxa), iar cu ancheta a fost (si este) insarcinata BC (Brigada Criminala) a PP (Prefectura de Politie)-Paris si DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne).

Cunoscut agentilor antiteroristi de la DGSI ca un ″ismlamist radicalizat si periculos″, acesta, desi figura pe Lista S (Siguranta Statului) a acestora (fiind deci supravegheat !), nu a fost pus sub ascultare telefonica, pentru ca n-ar fi existat ″motive intemeiate″ (de ingrijorare) necesare deschiderii unei informatii judiciare in cadrul unei anchete preliminare. In sfarsit, in laptopul sau ar fi existat indicii suficiente care sa peremita sa credem ca Djillali ar fi programat un atentat si la celebraBazilica Sacré-Coeur (un edificiu religios major, cel de-al doilea monument religios cel mai vizitat dupa Catedrala Notre Dame de Paris) din Piata Saint Pierre/Monmartre (Paris, sectorul 18), construita in 1875 (in stil romano-bizantin) sub conducerea Arhitectului Paul Abadie.

Conform unor investigatii aprofundate, anchetatorii de la SDAT (Sectia Antiterorista) a BC, ajung la concluzia ca arsenalul militar detinut de catre Djillali ar fi fost recuperat de catre acesta (probabil in zilele de 13-14 aprilie) din portbagajul vehiculului garat intr-o parcare la Aulnay-sous-Bois (Métropole de Grand Paris/Departamentul Seine Saint Denis) in Cartierul Europei (reputat pentru traficul de droguri dure, respectiv, de arme si echipament militar/de razboi), cheia caruia ar fi fost ascunsa pe roata din drepta-fata, iar teroristul urma sa actioneze la semnalul comanditarului sau din Siria unde ar fi incercat sa ajunga (fara succes !) in cadrul unui sejur in Turcia (timp de 10 zile), in 2014.

In timpul GAV/Garde à Vue la Spitalul ″Hotel de Dieu″ (oficial, la sediul PP/24h00, renuvlabil pana la maximum 144h00/in caz de terorism) unde Djillali a fost internat pentru ingrijiri medicale (si retinut oficial timp de 120h00), conform unuia dintre cei 3 avocati ai sai, Matthieu de Vallois (alaturi de Gilles-Jean Portejoie/fost decan la Baroul din Clermont Ferrand si Christian Benoit/fost decan la Baroul din Saint Dizier si actualmente decan la Baroul din Strabourg) recunoaste ca ar fi fost, intr-adevar, pe 19 aprilie 2015 la Villejuif (in compania unui alt individ, despre care nu declara absolut nimic!), insa contesta cu vehementa orice implicare a sa in moartea lui Aurélie Châtelain, afirmand ca este el cel care ar fi impiedicat comiterea unui atentat terorist in acea zi, ceea ce a creat o tensiune de proportii dintre acesta si avocatul familiei victimei, Antoine Casubolo Ferro, pentru ca conform acestuia, Primarul Guy Bricout, insista asupra faptului ca Aurélie Châtelain poate fi considerata ca o eroina, iar ″moartea ei ar fi permis salvarea de vieti umane″, motiv pentru care solicita decorarea ei cu ordinul Legiunii de Onoare, post-mortem, in calitate de ″Pupille de la Nation″, instaurata in Franta prin legea din 27 iulie 1917 pentru ″Copiii victimelor de razboi adoptate de catre Natiune″ (extinsa prin art.26 a Legii n°90-86/23 ianuarie 1990 si pentru victimele civile ale actelor teroriste sau ale razboaielor civile).

Atragem atentia aici asupra faptului ca nominalizarea lui Aurélie Châtelain nu a fost deloc evidenta pentru acesta decoratie suprema franceza, pentru ca pe 5 ianuarie 2016, cu ocazia ultimei decorari, ea nu figura pe lista celor distinsi cu Legiunea de Onoare. Insa, in urma unor polemici si in special la insistentele Primarului Guy Bricout (n-ar fi exclus, cu scop propagandist/electoral !), pe 18 martie 2016, Aurélie, face obiectul unei nominalizari exceptionale. Din punctul meu de vedere, acesta nominalizare pare a fi totusi ″precipitata″, avand in vedere faptul ca ancheta este inca in derulare, iar pana la finalizarea acestuia si condamnarea definitiva a lui Djillali, cel putin teoretic, acesta se bucura de prezumptia de nevinovatie!

In ceea ce il priveste pe Djillali(Sid Ahmed Ghlam), acesta ar fi intrat in Franta, impreuna cu mama sa (Aouali Ghlam), in 2001 (de maniera legala) la invitatia tatalui sau stabilit la Saint Dizier (Departamentul Haute Marne, regiunea administrativa Alsacia-Lorena-Champagne Ardenne), insa peste doi ani (in 2003), el se va intoarce in Algeria pentru ca tatal sau nu reuseste sa-i regularizeze situatia administrativa.

Insa, dupa obtinerea diplomei de Bac, Djillali (pseudonim pus de catre mama lui) revine din nou in Franta in anul universitar 2009/2010 (pentru a-si continua studiile in invatamantul superior francez), in cadrul procedurii de ″Reintregire a familiei″, avand in vedere faptul ca intre timp, tatal sau, Menouer Ghlam (in varsta de 50 de ani, cu o situatie financiara prospera in Algeria!) isi regularizeaza statutul familiei (Aouali Ghlam/48 de ani-sotia si cei 6 copii) pe solul (teritoriul) francez, in cartierul Vert Bois (din Saint Dizier), in sanul unei comunitati algeriene importante, ocupand mai intai o rezidenta de tip HLM (Locuinta sociala cu chirie moderata subventionata de catre Stat), iar ulterior o casuta, intr-un ansamblu (complex) rezidential nou, din apropierea acesteia.

Mentionam aici insa si faptul ca, asa cum am vazut mai sus, statutul social al familiei Ghlam (dupa imigrarea in Franta), se schimba radical (in rau), iar acesta face fata din ce in ce mai mult cu dificultati (serioase) vietii de imigrant (oarecum marginalizat, la periferia societatii), in timp ce la Tiaret, aceasta dispunea de un ansamblu important de proprietati (cu gospodarii, cladiri si afaceri familiale) intretinut de catre o echipa de angajati specializata in intretinerea domeniilor private.

In 2011 are loc prima drama in familie, cand cel mai mare dintre frati, Mokhtar (insarcinat de catre tatal sau cu gestionarea mai multor proprietati), moare intr-un accident la bordul unui Jet-Ski pe malul marii Mediteraniene, ceea ce traumatizeaza si divizeaza parintii in deciziile lor.

In sfarsit, Djillali, desi avea de gand sa devina Pilot de line (conform unei surori), datorita studiilor lungi pe care le-ar fi trebuit sa faca (via ENAC-Scoala Nationala a Aviatiei Civile/Scoala superioara de Inalte Studii Ingineresti in domeniul aviatiei civile, accesibila printr-un concurs de admitere foarte selectiv si dificil dupa un CPGE/Ciclu pregatitor post-bac de 2 ani, echivalenta cu doi ani universitari-MPSI-MP-PC-PSI-TSI/Matematica-Fizica-Stiinte Ingineresti; Matematica-Fizica; Fizica-Chimie; Fizica-Stiinte Ingineresti; Tehnologie-Stiinte Ingineresti; a se vedea pentru detalii si articolele autorului: http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/les-classes-preparatoires-scientifiques.html, respectiv, http://cufr-romania.blogspot.ro/2014/06/les-grands-concours-classiques.html; http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/thomas-csinta-cufr-consultanta.html), dar in special si cheltuielilor carora ar fi trebuit sa faca fata, renunta la studiile in domeniul aviatiei si se orienteaza catre IT. In anul universitar 2014-2015, acesta era inscris in L3 (Licenta anul III) la Universitatea Paris 6 (Marie et Pierre Curie). Exista si surse conform carora, acesta, ar fi urmat intre noiembrie 2011-iunie 2013 cursurile unei scoli private de inalte studii ingineresti in domeniul TIC (Technologii ale Informatiei si Comunicarii) Institute of Information Technology-IT School/Grande Ecole Info Sup (Ecole Supériuere d’Informatique de Paris/ESI, fondata in 1965, neabilitata de catre CTI/Comisia de Titluri de Ingineri din Franta, insa, recunoscuta de Stat si abilitata sa delivreze o diploma de Bac+5/nivel 1-Expert in Informatica si sisteme de informare, devenita INFOSUP/InfoSup International University, cu sediul social general/international la Bruxelles), care promoveaza un sistem de invatamant anglo-saxon structurat pe 3 nivele (si pe care o abandoneaza in anul II): Associate of Science 1&2-A.Sc/Clasa Pregatitoare Integrata-2 ani; Bachelor of Science-B.Sc/Licenta si Master of Science 1&2-M.Sc/M1 si M2, prezenta in 9 tari (cu cca 7.000 de studenti/an): Franta (la Paris si in alte 20 de orase metropolitane universitare franceze: Lyon, Marsilia, Lille, Bordeaux, Tyoulouse, Nice, Strasbourg, Nantes, Grenoble, Rennes, Montpellier, Clermont Ferrand, Oréleans, Tours, Metz, Caen, Reims, Valenciennes, Troyes si Mâcon; Guadeloupe, Martinica si Réunion din DOM/Departamente Outre Mer-Departamentele franceze peste Mari), Belgia (Bruxelles), Marea Britanie (Londra), Italia (Roma), SUA (San Francisco), Canada (Montreal), Maroc (Rabat, Casablanca), China (Beijung/Pekin, Tianjin si Zhenjiang) si Republica Mauritius (Insulele Mauritius).

Comparabil ca nivel de pregatire (si performanta) cu alte scoli de inalte studii ingineresti EPITA (specializata in Inteligenta Informatica) si EpiTech (specializata in Inovatie si Expertiza Informatica), costul unui an de studiu in cadrul scolii InfoSup, variaza intre 5.000-6.000€, echivalentul RSA/an (Ajutorul Social in Franta/Minima Sociala, alocat(a) de catre Stat unei persoane singure, fara loc de munca, fara indemnizatie de somaj, fara bunuri imobiliare/mobiliare de valoare si niciun fel de resurse materiale! A se vedea pentru detalii si articolele autorului: „Minima Sociaux en France”:http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2012/01/minima-sociaux-en-france.html; „Le RSA (ancien RMI) en France” http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/12/le-rsa.html).

O investigatie minutioasa facuta in anturajul lui Djillali cu ajutorul unor fosti studenti de-ai mei (atat la Universitatea Paris 6, respectiv, la InfoSup si CROUS cat si in orasul sau de rezidenta permanenta Saint Dizier/Haute Marne, unde acesta isi petrecea week-endurile alaturi de logodnica sa), pune in evidenta doua comportamente diferite si diametral opuse ale acestuia. La InfoSup, era clasat „normal” din toate punctele de vedere (tinuta europeana, rezultate scolare, sociabilitate, comportament in scoala si in exterior, etc.), etc.

Mult mai putin prezent la scoala in cel de-al doilea an de studii, acesta a motivat acest lucru prin dorinta sa de se reorienta (in alta directie) pe plan profesional. La CROUS, conform Dnei Constance Blanchard, Djillali era cu „plata chiriei la zi” (cca 200€ lunar/compensat prin APL-Alocatie Personalizata de Locuinta de catre CAF – Casa de Alocatii Familiale al Primariei Generale Paris), iar comportamentul acestuia nu ridica nicio suspiciune (sub nicio forma) in privinta unei posibile radicalizari.

In cazierul judiciar al acestuia (din aceasta perioada) nu figureaza decat o singura infractiune (pentru violenta voluntara, in 2013), care a fost clasata pentru ca persoana in cauza si-ar fi retras plangerea. In ceea ce priveste, Universitatea Paris –6 (UMPC), Consiliul Director al acesteia afirma ca in decembrie 2014 ar fi propus traducerea lui Djillali in fata Sectiei Disciplinare, pentru ca acesta si-ar fi falsificat documentele administrative oficiale (Buletinul scolar/Foile matricole) pentru a putea fi admis in septembrie 2014 in L3/Licenta anul III (Stiinta, Tehnologie si Sanatate), mentiunea Electronica-Energie Electricca-Automatica, dar incepand inca cu luna octombrie, acesta ar fi devenit un student „fantoma”, nefrecventand nici cursurile, respectiv, seminariile si nici n-a fost prezent la examenele din luna decembrie. In concluzie, nu este in masura sa poata formula o parerea fiabila despre acesta!

Pe de alta parte, acesta nepromovand anul II de studii la InfoSup, nu avea cum sa fie admis in invatamantul superior universiatar in anul III (in Licenta-L3) la UMPC (Paris 6) din lipsa de credite necesare (120/pentru anii I si II). In sfarsit, ar exista banuieli ca UNEF (Uniunea Nationala a Studentilor din Franta, fondata pe 4 mai 1907/Sindicat al Studentilor cu cca 20.000 de membri), CROUS si EMF (Asociatia Studentilor Musulmani din Franta, prezenta in cca 20 de orase universitare, cca 500 de membri) l-ar fi spijinit pe Djillali sa-si obtina camera la CROUS in regim prioritar. Ar fi fost vorba de acordarea unui sprijin (exprimat in voturi) de catre EMF, in favoarea sindicatului UNEF (ai caror membri faceau parte si din CROUS) contra unui sindicat concurent FAGE(Federatia Asociatiilor Generale Studentesti/”Organizatie educationala populara”, fondata pe 20 noiembrie 1989/Asociatie de drept local alsacian-mosellan de studenti din Franta prezenta in principalele 28 orase universitare franceze), prima organizatie studenteasca din punctul de vedere al numarului de alesi in CNOUS(Centre national des œuvres universitaires et scolaires, care regrupeaza CROUS-urile si le gireaza conform art.L.822-1 si R.822-1 pana la R.822-13 din Codul Educatiei) si in CNESER (Consiliul National al Invatamantulmui Superior si al Cercetarii, creat in 1968, reglementat prin art. L. 232-1 si pana la L. 232-7, respoectiv, de D. 232-1 pana la R. 232-48 din Codul Educatiei).

William Martinet, Presedintele UNEF, contesta (infirma) cu vehementa acest lucru si pare sa fie credibil pentru ca din informatiile noastre separe ca Sid Ahmed Ghlam ar fi beneficiat de o bursa de studii in valoare de 4.768€/an (esalonul 6/8, pentru familii cu situatie financiara deosebit de modeste), ceea ce ar justifica prioritatea cu care acesta ar fi primit camera la CROUS Paris, fara ca cineva (vreun student) sa fi contestat acest lucru.

In acest acest context par a fi justificate si ripostele lui Anas Saghrouni, Presedintele EMF care se simte jignit pentru faptul ca asociatia pe care o conduce ar putea fi considerata o organizatia salafist-jihadista, care din contra lupta contra derivei radicale si din care Djallili niciodatra n-ar fi facut parte, precum si lui Guillaume Houzel, Presedintele CNOUS care contesta lupta politica (presupusa) in care ar fi fost implicate UNEF si FAGE pentru suprematia sindicala studenteasca in Franta si in care CNOUS n-ar fi intervenit sub nicio forma.

Pe de alta parte, Louis-Marie Horeau, redactorul sef de la Le Canard enchaîné, sustine intr-un articol al sau ca el nu contesta faptul ca Sid Ahmed Ghlam ar fi avut dreptul la bursa sociala de esalon 6/8 si nici faptul ca acesta ar fi primit legal camera 310, insa el insista asupra faptului ca este in posesia unor informatii de la Ministerul Educatiei Nationale care ar confirma faptul ca interesatul ar fi avut sprijinul UNEF.

Exista si alte disconcordante (divergente) in acest dosar, care prezinta semne de intrebare. In primul rand, conform declaratiei surorii lui mai mari, Ahmed Ghlam ar fi vrut sa devina Pilot de line, dar ar fi renuntat la acest proiect pentru ca ar fi fost foarte costisitor si implica studii de lunga durata, ceea ce ar contrazice inscrierea lui la InfoSup.

Chiar daca acesta ar fi fost admis (cu diploma de bacalaureat) la InfoSup (ceea ce n-ar fi neaparat imposibil pentru ca accesul in aceasta institutie are la baza dosarul rezultatelor scolare obtinute in invatamantul secundar/inclusiv al Bacalaureatului, pe care acesta l-a urmat in Algeria), costul studiilor in aceasta institutie privata era in jur de 5-6.000€/an (ceva mai putin ca la EPITA/EpiTech, cca 7.000€/an), o suma pe care interesatul nu l-ar fi putut plati avand in vedere situatia sa financiara precara confirmata de obtinerea unei bursei de studii studentesti (de nivel 6/8) in invatamtul superior de stat (UMPC/Paris 6).

Din contra, la ENAC (Scoala Nationala a Aviatiei Civile), institutie de invatamant superior public, el ar fi putut beneficia si de aceasi bursa de studii ca si la UMPC/Paris 6, iar durata invatamantul ar fi fost tot de 5 ani (Diploma omologata nivel 1/Bac+5), ca si la InfoSup, in schimb admiterea in aceasta scoala de inalte studii ingineresti ar fi fost mult mai dificila sau poate, chiar imposibila pentru el!

Exista (din partea mea) si o indoiala asupra faptului ca Ahmed Ghlam de care pomeneste InfoSup in comunicatul sau, ar fi fost Djillali, avand in vedere faptul, ca din informatiile pe care le detin, studenti cu acest nume ar mai fi frecventat InfoSup, cu toate ca exista o sursa (Le Monde) care ramane ferm pe pozitie, afirmand faptul ca acesta ar fi fost admis la SupInfo in cadrul filialei sale franceze la Metz (cea mai apropiata de Saint Dizier, domiciliul sau), ocazie cu care ar fi si depus o cerere de bursa de studii si de locuinta la CROUS, la Academia Nancy-Metz (Circumscriptie administrativa a MEN/Ministerul Educatiei Nationale si al MESR/Ministerul Invatamantul Superior si al Cercetarii, una dintre cele 30 de Academii, apartinand celor 17 regiuni administrativ-teritoriale franceze) pentru anul universitar 2011-2012, in urma caruia ar fi obtinut bursa de studii (esalonul 6/8) si ar fi fost acceptat chiar in Campus-ul InfoSup parizian, in primul an de CPGE (Clasa Pregatitoare pentru Scolile de Inalte Studii/Associate of Science 1) incepand din noiembrie 2011, iar dosarul sau de la CROUS Nancy-Metz, ar fi fost si el transferat la CROUS Paris, care incepand din 11 octombrie i-ar fi inchiriat o camera de student intr-unul din rezidentele sale (Str. Myrha nr. 61, Sectorul 18-Paris), pana la sfarsitul anului doi de CPGE (Associate of Science 2).

Daca aceasta informatie ar fi exacta, trebuie sa ne punem din nou intrebarea daca Ahmed Ghlam, nu cumva ar fi beneficiat (sau nu) de un sprijin din partea celor 3 organizatii studentesti UNEF, EMF si CROUS si daca nu cumva acestea ar fi fost (sau nu !) la curent cu radicalizarea lui, cu atat mai mult cu cat autoritatile politienesti de ancheta (SDAT al BC) considera ca, camera sa cu nr. 310 al CROUS-ului parizian din Str. Julie-Victoire Daubié (o studeta/camera ultramoderna, complet utilata, inclusiv cu cabina de dus si toaleta), avand in vedere arsenalul militar/de razboi pe care il gazduia, putea fi considerata un QG (Cartier General) a unei serii de atacuri teroriste in regiunea pariziana. Cu atat mai mult cu cat Ghlam (Djillali) ar fi facut cunoscut (pe pagina a de Facebook) faptul ca ar fi interesat de (d)jihad si sa plece in Siria pentru a combate in cadrul misiunilor de lupta (teroriste) ale Daesh, iar mai multi membri al familiei sale ar fi aderat la islamism (islamul radical), far aca cineva din anturajul sau universitar sa fi sesizat acest lucru.

In sfarsit, exista neclaritati (ambiguitati) si legate de modul in care Ghlam ar fi ajuns la Paris, in QG al sau ″instalat″ in camera cu nr.310. Probabil mai putin dotat intelectualmente decat parea la prima vedere (conform rezultatelor sale scolare dobandite in Algeria), acesta ar fi hotarat sa dubleze (repete) cel de-al doilea an la InfoSup, inainte sa-si ia decizia de a se reorienta catre o Licenta (in anul II/L2) in Stiinta-Tehnologie-Sanatate din sistemul universitar public, in cadrul UFR (Unitate de Invatamant si Cercetare/Facultate in vechea denumire) de Stiinte Exacte si Naturale a Universitatii Reims, incepand cu anul universitar 2013-2014.

Conform unor informatii apartinand saptamanalului Le Canard enchaîné, Ghlam ar fi locuit in aceasta perioada in Cartierul Croix Rouge (Crucea Rosie), la numai cateva zeci de metri de domiciliul fratilor Kouachi (Chérif si Said), implicati in atacurile teroriste de la Paris din 7-9 ianuarie 2015. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului:″Allah(o)u Akbar. Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015″http://www.necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46750-allah-o-u-akbar-partea-ii.html).

Astfel, Ghlam ar fi revenit la Paris in septembrie 2014 (pentru anul universitar 2014-2015) pentru a-si continua studiile la Universitatea Paris 6 (Marie et Pierre Curie), ocazie cu care ar fi fi fost transferat si dosarul sau social de la Reims (inclusiv bursa de studii de nivel 6/8), ceea ce ar fi implicat, de maniera prioritara, obtinerea camerei cu nr. 310 in cadrul CROUS Paris din strada Julie-Daubié (sectorul 13).

Modul sinuos in care a descurs intregul proces de transferuri (nu neaparat in sensul firesc de la cauzalitate la efect), ne pune in situatia legitima de a nu exclude un ajutor din partea organizatiilor studentesti mentionate mai sus, chiar daca ar fi vorba doar de o simpla coincidenta.

Ramane dubios si faptul ca, Comisia de Admitere de UMPC (Universitatea Paris 6) nu ar fi sesizat frauda administratova comisa de catre Said Ahmed Ghlam, iar acest lucru ar fi fost decoperit ulterior!

Din contra, Ahmed Ghlam, are un comportament diametral opus, in cartierul sau rezidential Vert-Bois (in care locuieste impreuna cu parintii si logodnica sa Émilie Lechat-Boizumeau/Jennifer, o tanara de nationalitate franceza, de confesiune catolica, in varsta de 25 de ani, convertita la islam la varsta de 22-23 de ani) din Saint Dizier, unde este cunoscut (si apreciat) ca un musulman practicant (mai multe vizite/zi la Moschee), purtand in public semnele religioase ale islamului/integrismului (djellaba gri si jebba algeriana, tunica lunga pe pantaloni de bumbac, etc..) descoperite de catre anchetatori de la BRI/Brigada de Cautare si Interventie cu ocazia perchezitiei efectuate la el acasa/un mic pavilion, nu departe de parintii lui, unde locuia in week-enduri de cca 7 luni, cu logodnica sa si cei doi baieti al acesteia, cu varstele de 6 si 4 ani, rezultati dintr-o relatie anterioara).

Originara din Brest (Departamentul Finistère, regiunea administrativa Bretania, vestul Frantei), unde isi face si studiile primare si gimnaziale, Emilie ramane in regiune si obtine o diploma de BEP (Brevet de Studii Profesionale/Scoala profesionala-Diploma de nivel 4) in restauratie la Vannes (Departamentul Morbihan) si lucreaza ca vanzatoare la Quimper (Departamentul Finistère), dupa care se casatoreste cu un individ din Brest, originar din cartierul popular sensibil (defavorizat) Pontanézen, ″cunoscut serviciilor de Politie pentru infractiuni/delicte grave″ convertit la Islam in timpul unei dententii la Inchisoarea Hermitage din Brest (Centru Preventiv de Detentie Provizorie al Directiei Interregionale a Penitenciarelor Rennes, de pe langa TGI/Tribunalul de Inalta Instanta Brest si Curtea de Apel Rennes, dat in folosinta pe 15 noiembrie 1989, capacitate 255 de locuri). Emilie ar fi aderat la Islamul practicant (nu neaparat radical/islamism) sub influenta sotului ei, fiind una dintre cele cca 15 femei din cartierul Pontanézen (Brest) purtatoare de voile (voal) integral (burka/nikab), care frecventa Moscheea Sunna (CCIB/Centrul Cultural si Islamic din Brest) timp de doi ani si singura, ulterior, in Vert Bois din Saint Dizier (avand in permanenta si obloanele ferestrelor trase), insa conform surorii sale Angélique, ea era deosebit de discreta si n-ar fi fost sub nicio forma adepta a violentei si cu atat mai putin al terorismului islamist.

Ea ar fi dorit sa se casatoreasca cu Ghlam, dar parintii acestuia s-ar fi opus pentru ca ea era mai in varsta decat acesta din urma, si in plus, a fost si casatorita, avand si doi copii. Dupa despartirea de primul ei sot, Emile (Jennifer/numele cu care figura in contactul cu Djillali) se muta la Saint Dizier, unde fratele noului sau compagnon (companion/concubin), face parte dintr-un grup islamist (radicalizat) si este arestat in 2014 in Belgia, in posesia unor arme de razboi, motiv pentru care s-ar fi despartit de acesta. Pe Ghlam l-ar fi intalnit, ceva mai tarziu, la Moscheea El Fath (Deschiderea) din localitate, pe care o frecveenta cu regularitate.

Conform anchetatorilor ar fi existat suficiente motive pentru a o aresta si a o audia in dosar. Pe de o parte, pentru ca ea poseda codurile de criptare (scriere secretizata) ale mesajelor dintre Ghlam si corespondentii sai, iar Ghlam dispunea de un al doilea telefon mobil privat, rezervat in exclusivitate comunicarilor cu ea.

Iar pe de alta parte, pentru ca intr-unul dintre ultimele mesaje trimise de catre acesta sirianului, comanditar al atacurilor teroriste pe care urma sa le comita si care, probabil, l-ar fi si manipulat (dupa radicalizarea lui), Ghlam spunea: ″dupa eveniment(e)/lovitura, ma voi refugia la Jennifer″.

Arestata pe 22 aprile, dupa un GAV de aproape 48h00 ea a fost pusa in libertate fara sa fi fost inculpata in dosar. Imamul salafist Rachid Abou Houdeyfa, de la Sunna (Brest), a fost si el audiat iar Moscheea percezitionata, fara insa ca acesta sa fie urmarit penal, pentru ca parea convingator cand afirma ca ″cei indoctrinati cu islamul radical nu ne frecventeaza datorita unor pacate ale lor″.

In discursurile sale (care ar totaliza peste 1.000 ore de inregistrari video si peste 10.000 de adepti pe Twiter, respectiv, 170.000 pe Facebook), acesta afirma, printre altele si faptul ca ″(…) numai femeia fara onoare nu-si da seama ca ea este abuzata de catre barbati″ sau ca ″lui Allah nu-i place muzica pentru ca aceasta îi place Diavolului (…)…Cei care canta, spune Profetul, vor fi inghititi de Pamant. Ei fiind transformati in maimute sau in porci (…)″.

Mentionam aici si faptul ca in seara de samnbata, pe 27 aprilie, intre orele 20h30-21h00, locuinta lui Emilie Lechat-Boizumeau din Avenue Cornée-Renard, a fost sparta si devastata, dupa ce pe 24 aprilie, aceasta a fost perchezitionata de catre anchetatorii de la BRI (Brigada de Cautare si Interventie), cu putin timp inainte de punerea ei in libertate, dupa aproape 48h00 de GAV, iar ceva mai devreme, in noaptea de 23-24 aprilie, cu putin timp inainte de eliberare lui Emilie din GAV, un incendiu provocat de maniera voluntara va distruge sala musulmana de rugaciuni (cca 70m2) din Pagny sur Saulx (Departamentul Marne, regiunea administrativa Alsacia-Lorena-Chapagne Ardenne, estul Frantei), apartinand unei asociatii culturale fondate in 2010, unde sora cea mare a lui Sid Ahmed Ghlam si el insusi, organizau (dis)cursuri gratuite de limba araba (separat pentru barbati si femei), iar tovarasa de viata a acestuia (Emilie) a fost interpelata.

Pe 21 mai, 5 persoane (cu varstele de 17, 24 si 28 de ani, respectiv, un tata cu fiul sau cu varstele de 44 si 16 ani) vor compare in fata unui Judecator de Instructie si vor fi inculpati pentru provocare voluntara de incendiu si distrugere de bunuri materiale, insa Procurorul Republicii de Châlons-en-Champagne, Christian de Rocquigny, a mentionat in comunicatul sau de presa ca cei in cauza ar fi actionat sub influenta alcoolului, in urma unui reportaj televizat legat de Sid Ahmed Ghlam si sub nicio forma nu fac parte dintr-o organizatie terorista si nici macar dintr-una infractionala, structurata, cu toate ca unul dintre ei ar fi fost recidivist si ar fi comis infractiuni in banda organizata.

Ideea ar fi apartinut tatalui!

In sfarsit, ce mai stim astazi despre Sid Ahmed Ghlam (Djillali), dupa cca 1 an de la arestarea lui? Destul de multe, dar inca nu suficient de multe pentru ca instrumentarea dosarului acestuia sa fie terminata de catre Polul Antiterorist al Parchetului de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Paris, iar acesta sa fie trimis in fata Curtii cu Jurati (Juriului Popular).

Nu este exclus nici faptul ca ancheta (in derulare) sa ne dezvaluie si aspecte nebanuite ale comportamentului sau de musulman practicant, radicalizat (fidel lui Allah) sau cel de student pasionat de IT, de Electronica sau de Automatica. Cert este insa faptul ca in primavara anului 2014, pe vremea cand era student (in L3) la UMPC Paris 6, acesta ar fi fost convocat pentru prima oara la sediul DGSI (dupa sesiunea/vacanta din iarna de la care ar fi lipsit).

El ar fi fost denuntat de catre un ″prieten″ virtual (anumite surse il indica pe fratiorul sau mai mic, in varsta de 9 ani !), dupa ce pe Facebook ar fi facut cunoscut faptul ca isi doreste sa plece in Siria pentru a combate alaturi de jihadistii-mujahidini al Daesh (ISIS), dupa ce in cursul lunii februarie (in timpul sesiunii de examene) ar fi petrecut o saptamana in Turcia.

Cu aceasta ocazie este convocat la DGSI si este plasat in GAV (arest preventiv), insa va fi eliberat rapid pentru ca nu exista elemente incriminatorii contra lui in ceea ce priveste radicalizarea sau faptul ca ar putea apartine unei organizatii (intreprinderi, asociatii, etc.) de natura terorista.

Cu alte cuvinte, in urma auderii acestuia, nu s-a petrecut nimic important in viata lui, pentru ca autoritatile de ancheta au considerat ca el nu este ″suficient″ de periculos (posibil terorist) pentru societatea civila deci supravegherea lui in mod deosebit (sau punerea lui sub ascultare telefonica) nu era necesara!

Si totusi, pentru o a doua oara, Djillali revine in atentia DGSI, atunci cand pe 15 octombrie 2014, el va efectua o calatorie in Algeria (la Ager), ceea ce nu va alerta autoritatile de la DGSI pentru ca acesta are rude acolo (si unde merge cu regularitate !), de unde insa pe 29 octombre pleaca din nou in Turcia (la Istanbul), unde ramane timp de o luna, (ca″turist″, evident ?!) incercand sa ajunga in Siria (la ISIS), insa fara succes, motiv pentru care revine in Franta.

Se pare ca si de aceasta data, Djillali s-ar fi justificat credibil, pentru ca in afara de faptul ca a fost inregistrat in Fisierul S (Siguranta Statulului), din nou, autoritatile competente de la DGSI n-ar fi luat nicio masura restrictiva contra acestuia (nici de natura administrativa si nici de natura juridica)!

Mentionam aici faptul ca Fisierul S este unul dintre cele 21 de subcategorii, al celui mai vechi al Politiei Nationale FRP (Fisierul Persoanelor Cautate), creat in 1969, in care astazi ar fi inregistrate cca 400.000 de nume (cu coordonatelor lor), majoritatea dintre ele implicate in marele banditism/marea criminalitate-crima organizata, respectiv, in evadari din centre private de libertate. Fisierul S, un dispozitiv cu semnalmentele unei persoane fizice sau morale/juridice (cu 16 nivele de periculozitate de la 16 – > 1) contine nume de persoane sau persoane morale/juridice (cca 5.760, astazi) fara ca acestea sa poata fi, automat, puse sub ascultare telefonica sau arestate/retinute, care intr-o forma sau alta, direct sau indirect, ar putea pune in pericol Siguranta Nationala (posibili/aspiranti teroristi, miltanti antinuclearisti, anti G-20, membri al gruparilor teroriste de extrema dreapa sau stanga, separatisti, etc.), printre care se afla si Djillali (cu un nivel de periculozitate destul de scazut: 13).

Anumiti membri al familiei acestuia (printre care, cel putin, atat fratele cat si cumnata sa) faceau parte din miscarea Tabligh (Djamā’at al-tablīgh, o societate de predicatie musulmana, cosmopolitia, apolitica, literalista, despre renastere, dirijata de catre arabi, fondata in 1927 in India/Provincia Mewat, de catre Muhammad Ilyas Kandhlawi/1885-1944, musulman erudit, avand ca obiectiv, reislamizarea musulmanilor indieni).

Mentionez aici faptul ca unele suse media dar si politienesti sustin ca membri familiei lui Djillali ar fi fost convertiti la Islamul radical, dar acest lucru nu este exact, avand in vedere faptul ca Tabligh nu are absolut nimic de a face cu islamismul extremist (radical).

In timpul celor 120h de GAV (Garde à Vue)/intrnat la Hôtel Dieu, Djillali ar fi declarat politistilor de la PJ (Politia Judiciara) ca s-ar fi ranit singur la picior (descarcand unul dintre armele de foc din stangacie/gresala) in timp ce incerca sa se debaraseze de acestea gasite asupra lui (in masina sa), in Sena (de pe podurile Tolbiac/Bercy), ceea ce Procurorului Republicii de Paris, François Molins, parea mai mult decat ″fantezista″, avand in vedere faptul ca in perioada 2013-2014, acesta locuia in Cartierul Croix Rouge la Reims, la numai cca 45-50 m de locuinta lui Said Kouachi, care impreuna cu fratele sau Chérif vor comite pe 7 ianuarie 2015 atacul terorist de la Chralie Hebdo, in care 12 persoane vor fi ucise (dintre care 8 jurnalisti). In acest context, n-ar fi exclus, cel putin teoretic (asa cum sustin sursele politienesti !) ca Sid Ahmed Ghlam sa fi facut parte din gruparea (banda/gasca) tinerilor radicalizati din Buttes Chaumont (o filiera irakiana jihadista a Sectorului 19 Paris in jurul Moscheii Add’wa din strada Tanger, unul dintre cele mai mari lacasuri de cult musulman din Europa/cca 5.200 fideli in fiecare vineri, avandu-l ca predicator pe Farid Benyettou, apartinand gruparii salafiste algeriene pentru predicatie si lupta/GSPC- el-Jama’a es-Salafiyya li Da’wa wal Qital, devenind AQMI-Al Qaeda din Magrebul Islamic pe 25 ianuarie 2007) si ca scop recrutarea si trimiterea tinerilor francezi de origine magrebina (in special in perioada 2004-2005) sa combata (sa lupte) in Razboiul din Irak (20 martie 2003-18 decembrie 2011), in cadrul filierei irakiene a gruparii teroriste Al Qaeda, contra Coalitiei Multinationale condusa de catre SUA.

Tot aici activa si binecunoscutul terorist Boubaker El Hakim (Abou Mouqatel) membru al Daesh/ISIS care ar fi fugit in Siria si care a revendicat asasinarea a doi sefi al opozitiei in tunisia in 2013.

Avand locuinta mea pariziana in proximitatea Parcului Buttes-Chaumont (cca 25ha, conceput si realizat de catre inginerul Jean-Charles-Adolphe Alphand/1817-1891, dat in folosinta in 1867, in ultima perioada a domniei lui Napoleon III/1852-1870), in repetate randuri treceam pe la Moschee (deschisa in 1969 si demolata in 2006), unde ma intalneam cu tinerii din cartier (majoritatea studenti in invatamatul universitar tehnic si tehnologic de scurta durata/Bac+2) ajutandu-i la cursurile lor (matematica sau fizica), unii dintre ei fosti studenti de ai mei (fie in libertate, fie in mediul carceral) sau prieteni/colegi cu ei, altii cunoscuti din cartier, pe care îi stiam din vedere si cu care ne salutam reciproc. Nu toti cei care se intalneau la Moschee erau islamisti-radicalizati sau salafisti-jihadisti care aveau de gand sa lupte ca mujahidini si sa devina martiri in Razboiul Sfant.

Locul era mai mult un punct de intalnire unde se dezbateau tot felul de tematici/problematici de natura politica, nedreptatea careia sunt supusi musulmanii in lume, razboiul nedrept pe care l-a dus Franta in Algeria cu numarul mare de victime coletarele, masacrul populatiei civile (zeci de mii de barbati, mii de femei si copii nevinovati) in Irak (dupa invazia SUA in 2003), care n-aveau absolut nimic nici cu jihadul nici cu radicalizarea si cu atat mai putin cu interesele politico-economice ale SUA in Peninsula Arabica. Multi dintre ei erau naivi, vorbeau cu dificultate limba franceza si erau multumiti ca au reusit sa ajunga (legal sau ilegal) sa traiasca in Franta.

Conform surselor mele (fiabile!), Djillali nu era cunosct prin cartier, iar adresa pe care a trecut-o in cererea de naturalizare cu cca 3 saptamani in urma (inainte de arestarea lui pentru uciderea lui Aurélie Châtelain) era una de ″domiciliere pentru curier/corespondenta″ (necesara si utilizata in comunicarea cu autoritatile franceze administrative, inclusiv, cele de naturalizare) si nu una de rezsedinta (rezidenta).

In perioada respectiva (2004-2005) el era prea tanar si nu nici nu locuia la Paris (nici macar in Franta, de unde s-a intors in 2003 in Algeria, pana in anul scolar 2009/2010 cand sustine Bacalaureatul). In sfarsit, faptul ca acesta ar fi putut comunica cu imami din Buttes-Chaumont din Algeria si sa fi tinut legatura cu tineri radicalizati de la Moscheea Add’wa din strada Tanger, demolata de altfel in 2006, nu par a fi fondate!

In concluzie, este foarte putin probabil (aproape deloc !) ca Ghlam sa fi cunoscut fratii Kouachi (in special pe Said care locuia in acelasi cartier/Croix Rouge, in proximitatea domiciliului fictiv al acestuia).

Din contra, n-ar fi fost exclus ca aceasta adresa sa-i fi fost furnizata (de catre unii care sa fi avut contact direct sau indirect cu cei din Buttes Chaumont) in schimbul unor servicii pe care Djillali ar fi trebuit sa le faca acestora. Subiectul trebuie tratat cu multa precautie, pentru ca orice, eventuala, eroare, sa poata fi evitata.

Cu atat mai mult cu cat politistii de la DGSI, in ciuda unor investigatii minutioase facute in anturajul acestuia nu au gasit nimic suficient de compromitator pentru a putea lua masuri administrative sau judiciare contra lui, iar sora acestuia (Fatima), de altfel foarte apropiata de el, ca de altfel si sotul ei, K., nu aveau nicio informatie legata de o eventuala radicalizare a lui: ″Fratele meu nu s-a schimbat. Nu este vorba de radicalizare. Sunt socata de ceea ce aud. Noi nu credem in ceea ce se vorbeste si se scrie. (…) Fratele meu vorbeste deasemenea cu femeile si le respecta. (…). Niciodata nu a facut afirmatii extremiste. (…) Niciodata n-a fost un extremist al Islamului. (…) Nu credem ca armele au fost gasite la el acasa, in camera lui. Intotdeauna a fost un om cinstit. Dadea cursuri de limba araba barbatilor, iar eu femelor la Moscheea EL Fath din Saint Dizier. Intotdeauna era surazator si ajuta pe cei din jurul sau. Suntem foarte socati de ceea ce se intampla in acest moment. Nu ne-am asteptat la asa ceva….Am fost la el relativ recent si n-am vazut niciun fel de armme in camera lui. Sambata am vorbit cu el, m-a intrebat de copii si urma sa vina sa ne vada de week-end (…) El niciodata n-ar fi vrut sa plece in Siria. Era contra violentei. Spunea ca Islamul nu este nu este asta (violenta), sa ucizi oameni….El nu suporta deloc acest lucru… ″.

Chiar daca acesta parea a fi foarte activ in cadrul retelelor de socializare si atras de catre Teritoriile Jihadului, conform unor surse de la DGSI.

In ceea ce il priveste pe Djillali, in timpul arestului sau preventiv (dupa arestarea lui), legat de plecarea lui in Turcia pentru a doua oara, acesta spune ca ar fi facut calatoria in compania unui individ pe care l-ar fi cunoscut in Algeria care ar fi avut contacte cu ISIS. La Istanbul ei ar fi intrat in contact cu un jihadist francez (originar din Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris) care s-ar fi numit Abu Al-Mouthana (nume de mujahidin) si care i-ar fi explicat ca drumurile lor (celor doi) se vor separa, companionul sau urma sa plece in Siria, dar el trebuia sa se intoarca in Franta (pe cheltuiala acestuia din urma/cca 2000€!), urmand ca sa ramane in contact pentru diferite ″servicii″ care ȋi vor fi comunicate via Internet.

Astfel, pe 12 aprilie 2015 (cu o saptamana inainte de programarea comiterii atacurilor teroriste din 19 aprilie) Ghlam va repera cele doua biserici principale la Villejuif/oras cu nume simbolic (Saint Cyr si Sainte Julitte, respectiv, Sainte Thérèse), conform camerelor de luat vederi plasate in proximitatea lacasurile de cult, iar pe 18 aprilie, primeste mai multe mesaje care il impulsionau sa treaca la act.

In dimineata zilei de duminica (devreme, pe 19 aprilie), acesta tenteaza sa fure o masina pe care sa o foloseasca in atacurile sale, iar din nefericire, cea a lui Aurélie Châtelain, era garata intr-un loc retras (la ceteva sute de metri de Biserica Sainte Thérèse), unde presupusul terorist credea va putea actiona in siguranta.

Dupa ce o ucide (cu un glont in inima tras cu un pistolet Sphinx, care îi strabate corpul si se localizeaza in scaunul pasager), Ghlam îi da foc masinii pentru a distruge urmele, inainte de a reveni la domiciliul sau (camera nr.310/CROUS Paris) din sectorul 13.

Conform unor surse apropiate dosarului, numai in Biserica Saint Cyr si Sainte Julitte, la ora programata pentru atacul terorist s-ar fi aflat cca 300 de persoane. In sfarsit, in jurul orei 09h00, Ghlam suna la urgenta (SAMU/Service de Ajutor Medical de Urgenta) din fata rezidentei sale si anunta ca ar fi fost ranit la piciorul stang (la sold si la rotula, cu doua gloante) in urma unui jaf armat comis asupra lui. In realitate, anchetatorii cred ca el s-ar fi ranit in timpul furtului masinii (desi in declaratia lui spune ca ar fi fost vorba de o ″reglare de conturi″), pentru ca aceasi arma care ar fi ucis-o pe Aurélie l-ar fi ranit si pe el la picior.

Urmand traiectoria petelor de sange lasate pe sol de catre Ghlam, anchetatorii ajung la Renault-ul Mégane acestuia in care gasesc arsenalul militar (amintit mai sus) pe care urma sa-l foloseasca in atacurile sale teroriste la bisericile crestine (romano-catolice) din Vilejuif pe 19 aprilie 2015. In momentul arestarii lui, se pare ca acesta ar fi fost in contact cu un comanditar (al sau) din Siria, cu care comunica in privinta modalitatilor in care urmau sa fie comise atacurile teroriste.

Conform unor surse de la SDAT (Subdiviziunea Antiterorista) al PJ (Politiei Judiciare), s-ar parea ca Sid Admed Ghlam, n-ar fi fost un ″lup singuratic″, cum a fost cazul in atacurile teroriste ale lui Mohamed Merah in martie 2012 sau a lui Mehdi Nemmouche in mai 2014, respectiv, in atacrile teroriste ale fratilor Said si Chérif Kouachi si a lui Amedy Coulibaly in ianuarie 2015.

In plus, acestea vizeau tinte evreiesti sau simboluri judecate (considerate) ostile musulmanilor, in timp ce Sid Ahmed Ghlam urma sa comita atacurile sale teroriste contra unor lacasuri de cult crestine (romano-catolice), planificate, concepute si organizate in strainatate, de catre Daesh. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului: „Allah(o)u Akbar. Partea II. Atacurile teroriste din 7-9 ianuarie in Franta”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/02/allahou-akbar-partea-ii-investigatii.html; „Allah(o)u Akbar. Partea V. Atacurile teroriste in Franta si Uniunea Europeana in ultimul deceniu”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html).

Pe de alta parte, faptul ca Sid Ahmed Ghlam detinea un important arsenal militar/de razboi (in masina sa Renault Mégane, respectiv, la domiciliul sau de la CROUS/camera nr. 310) pe care l-ar fi recuperat din vehiculul garat la Aulnay sous Bois (Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris), ne face sa credem (presupunem) ca el ar fi trebuit sa actioneze in cadrul unui grup (organizat), adica, implicit, ar fi trebuit sa aiba niste complici. Iar daca acesta nu s-ar fi (auto)accidentat (cu o arma de foc) in timpul tentativei de furt a masinii lui Aurélie Châtelain, respectiv, a asainarii acesteia (care a avut nesansa ″sa-i iasa in cale″), este foarte probabil ca cele doua atacuri teroriste de cela cele doua biserici (Saint Cyr si Sainte Julitte, respectiv, Sainte Thérèse) din Villejuif (Val de Marne/Métropole de Grand Paris) ar fi fost comise cu siguranta, avand ca efect un carnagiu in randul crestinilor catolici. In acest context, alte persoane, despre care PJ (Politia Judiciara) si DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne) presupun ca ar fi putut participa la atacuri (sau ar fi putut avea legatura cu ele !) au fost interpelate si au fost plasate in GAV (Garde à Vue/Arest la sediul Politiei, autorizat conform legii maximum 6zile/144h00 in caz de atentat la Siguranta Nationala) in zilele care au urmat arestarii lui Ghlam.

Pe 25 aprilie, Abdelkader Jalal (in varsta de 33 de ani), la Colombes/Hauts de Seine-Métropole de Grand Paris (dupa unele surse la Les Mureaux/Yvelines-Regiunea pariziana, cu cca 80 de lacasuri de cult si peste 60.000 de catolici).

Cunoscut serviciilor de Politie pentru infractiuni de drept comun (furt/jaf cu circumstante agravante si trafic de droguri), acesta a fost condamnat la 3 ani de inchisoare pentru un furt cu violenta in 2009, dintr-un magazin Aldi (ALbrecht-Discount, lant de supermarketuri hard-discount german-o intreprindere familiala fondata in 1913 intr-un cartier popular din Essen de catre mama fratiilor Theo Albrecht/1922-2010 si Karl Albrecht/1020-2014, ulterior girata de catre acestia din urma/primii 2 cei mai bogati oameni din Germania, cu 8.078 de magazine/prezente in 15 tari si o cifra de afaceri de cca 60Md€).

ADN-ul sau (inscris in FNAEG/Fisierul National Automatizat al Amprentelor Genetice creat in 1998) este identificat pe vestele anti-glonti gasite in camera de student al lui Ghlam dar si in masina din care Ghlam ar fi recuperat armele la Aulnay sous Bois (inainte de posibilele atacuri teroriste de la Villejuif), gasit de catre politisti pe 22 aprilie.

Acesta ar fi afirmat in GAV ca el nu-l cunoaste personal pe Ghlam si nici nici n-ar fi avut informatii despre planurile acestuia (care ar fi fost elaborate de catre o alta persoana/un comanditar, de care vorbeste si Ghlam), recunoscand totusi faptul ca l-ar fi ajutat pe presupusul terorist pe plan logistic (ceea ce ar fi in acord ca amprentele genetice ale lui identificate pe materialul furnizat acestuia din urma), dar refuza cu vehementa complicitatea lui la eventualele atentate teroriste care urmau sa fie comise.

In orice caz, pe 29 aprilie, acesta este inculpat pentru ″asociere (asociatie) de raufacatori in vederea comiterii de crime in legatura cu o intreprindere (organizatie) terorista″ si este incarcerat in detentie provizorie la Maison d’Arrêt d’Osny (Centrul de Detentie Provizoriu Val d’Oise/Regiunea pariziana), spre deosebire de Sid Ahmed Ghlam (Djillali), care este incarcerat tot in detentie provizorie, insa in Centrul de Detentie Provizorie al Centrului Penitenciar Fresnes (Val de Marne/Métropole de Grand Paris), care cu Maison d’Arrêt/Centrul de Detentie Provizorie Fleury Mérogis (Esonne/Regiunea pariziana), respectiv, Centrul de Detentie Provizorie din Strada La Santé nr.42 (Paris/Sectorul 14), este unul dintre cele mai importante inchisori ale regiunii pariziene. Apartinand Directiei Interregionale a Administratiei Penitenciare Paris (de pe langa TGI-Tribunalul de Inalta Instanta Créteil si Curtea de Apel Paris), dintre cei cca 1.750 de detinuti/1.651 de locuri, incarcerati la Fresnes, 27 dispun de un regim de detentie special, conceput pentru cei detinuti periculosi, radicalizati, angajati in jihadul islamic, cercetati penal (in detentie provizorie): 1 detinut in celula (9m2) cu un confort sporit, izolati de ceilalti detinuti (dar si intre ei) cu activitati socio-educative specifice. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului : ″In umbra vietii/corespondenta din Mediul Carceral francez″ : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/08/in-umbra-vietii-mediul-carceral-francez.html)

Mentionam aici si faptul ca tot in Centrul Penitenciar Fresnes este incarcerat si Flavien Moreau (27 de ani, cu numele de razboinic Abdel Fattah supranumit “Kim”, “Adam”, “Chinezul” sau “Abou Souleyman”), primul jihadist francez revenit din Siria, care isi executa pedeapsa intr-un QI (Cartier de Izolare). Originar din Coreea de Sud (n.1986 la Ulsan) si adoptat la varsta de 2/3 ani de catre o familie de francezi din Nantes (Departamentul Loire Atlantique/Regiunea administrativa Pays de la Loire, vestul Frantei), acesta are inscrise in cazierul sau judiciar 13 condamnari de drept comun (in special pentru furt/jaf armat cu violenta) inainte de convertirea la Islam si radicalizarea sa. Ajutat de catre trecatori clandestini, ajunge din Turcia (2012/Antioche) in Siria via oraselul Atmé (controlat de catre katibas islamisti/grup armat), unde isi cumpara un pistol mitraliera kalasnikov AK-47 (si 3 incarcatoare cu cca 100 de cartuse) pentru suma de cca 1.250€, cu scopul de ″a se apara, normal…Siria fiind o tara periculoasa (in plin razboi civil). (…). Pana si jurnalistii umbla inarmati pe acolo…″

Acuzat ca ar fi combatut in Siria in contul organizatiei teroriste Daesh/ISIS si ca ar putea cimite atentate in Franta, acesta sustine ca n-ar fi sta decat cca 10 zile acolo (pentru ca nu putea sa se abtina de la fumat, strict interzis acolo !) si n-ar fi participat la nicio lupta si n-ar fi facut altceva decat sa supravegheze pe katibas din regiune, dupa care ar fi revenit de urgenta in Franta (dupa 15 zile de la plecarea lui).

Conform unor probe din dosarul lui, se pare insa ca ulterior, acesta ar fi tot incercat sa revina in Siria fara succes (fiind reperat in Tunisia si atat in Orientul Mijlociu/Turcia, Iordania, Israel, Liban, cat si in Europa/Elvetia, Austria, Germania, Anglia, Belgia, Luxemburg, Irlanda, Bulgaria, etc. si expluzat in Franta, cu interdictie de a reveni). Plasat sub ascultare telefonica de catre serviciile antiteroriste franceze (care afla ca incearca sa-si procure documente de identitate false pentru a se putea intoarce in Siria), in ciuda vigilentei acestuia (schimbari dese de hoteluri, de cartele telefonice, etc.), acesta este interpelat pe 28 ianuarie 2013 (in posesia a 2 lingouri si 8 monede de aur, respectiv, 5.080€ cash).

Tot in dosarul acestuia ar exista si probe materiale conform carora, inainte de a decida sa combata in Siria in cadrul Miscarii Islamiste Oamenii Liberi al Levantului Ahrar al-Cham, o miscare salafista a insurectiei), Moreau incerca sa faca acelasi lucru in Yemen si Mali (cautand sprijin in mediul islamist londonezi si la Palestinieni) nu inainte insa de a se converti la Islam (in 2008, prin intermediul unui colocatar) si sa se radicalizeze (ulterior, prin intermediul unor codetinuti in mediul carceral, unde ar fi petrecut cca 21 de luni, mai devreme), respectiv, sa studieze araba in Egipt.

Alaturi de el va compare in fata Curtii si  Jonathan Farid Djebbar (un francez in varsta de 26 de ani, cu 9 condamnari de drept comun in cazierul sau judiciar, convertit la Islam in septembrie 2012) cu care Moreau se intretinea regulat la telefon si de la care ar fi primi doua viramente bancare in valoare de 850€ (600€ si 250€).

La interpelarea acestuia in Departamentul Indre (la domiciliul mamei sale), anchetatorii gasesc in laptopul acestuia, o duzina de video (d)jihadiste, 870 de solicitari de informatii, relativ la fabricarea bombelor artizanale, 367 de solicitari concernand Al Qaeda si AQMI, 449 de cereri de informatii relativ la pregatirea fizica si militara si 2 cautari pe Internet sub forma : ″a-l intalni pe François Hollande″, respectiv, ″deplasari François Hollande″.

La proces, care a avut loc pe 17 octombrie 2014, el nici nu nega: ″Eu nu neg, eram totalmente ratacit, imatur, am avut o conceptie eronata (gresita) despre Islam. (…) M-am gandit in cele 18 luni de detentie provizorie (dintre arestarea lui, pana la proces) ca n-am comis nicio infractiune si astazi gandesc altfel″.

Cei doi, Flavien (considerat de catre AP/Administratia Penitenciarelor ″solitar, foarte introvertit, purtator djellaba in celula si cu un comportament dificil de gestionat″, care in timpul unui sejur in inchisoare pentru furt cu circumstante agravante in 2011 ar fi solicitat profesorului de fizica sa-l invete cum sa fabrice o bomba artizanala !) si Jontahan, in ciuda prostetelor avocatului Pierre Darkanian, sunt condamnati (pentru asociere de raufacatori in vederea pregatirii de atentate pe teritoriul national/francez) pe 13 noiembrie 2014, la 7 ani de detentie, respectiv 4 ani (dintre care 18 luni cu suspendare) de catre a 16-a Camera Corectionala (Tribunalul Corectional) Paris, care in felul acesta raspunde solicitarilor Ministerului Public (Parchetul de pe langa TGI-Tribunalul de Inalta Instata/Polul Antiterorist), reprezentat prin Procurorul Republicii.

In sfarsit, un al doilea individ (Pascal K., in varsta de 32 de ani) presupus implicat in atentatele pregatite de catre Sid Ahmed Ghlam (ADN-ul lui fiind identificat pe peria de par a lui Ghlam) a fost arestat pe 26 aprilie la Saint Ouen (Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris) a fost eliberat pe 29 aprilie fara sa fi fost inculpat (pentru ca n-ar fi avut nicio legatura cu atacurile planificate, fiind gazduit timp de 2 zile de catre presupusul terorist), ca de altfel si un altul (in aceasi zi, disculpat si el), girantul (in varsta de 33 de ani) unui garaj din Pierrefitte sur Seine (Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris), numele lui aparand in comunicatiile telefonice ale lui Ghlam si de la care acesta ar fi trebuit sa cumpere o masina, ceea ce interesatul n-ar fi facut.

Din contra, pe 7 iunie, alti doi indivizi (cu varstele de 35 si 39 de ani, respectiv, Vega/Macreme A. si Thomas M.) facand parte din anturajul lui Ghlam au fost interpelati de catre SDAT (Subdirectia Antiterorista) a PJ a PP Paris, la domiciliile lor din Limay si Mantes la Jolie, localitati vecine in Departamentul Yvelines (Regiunea pariziana).

Se pare ca cei doi ar fi furnizat lui Djillali, vestele anti-glont, gasite in vehiculul acestuia. Conform unor documente (probe fiabile) s-ar parea ca Djillali, dupa recuperarea armelor din vehiculul garat la Aulnay sous Bois, ar fi recuperat si un al doilea vehicul in care sa-si ascunda arsenalul (un BMW 318) dintr-un garaj aflat la Pierrefitte sur Seine (altul decat cel amintit mai sus) unde ar fi lucrat cei doi complici ai sai (care desi ar fi fost in Siria la inceputul anului 2015, niciodata n-ar fi fost anchetati pentru acte de terorism, decat pentru infractiuni de drept comun/banditism) si ar fi fost indoctrinati de catre Fabien Clain (n.1978 in Insula Réunion-DOM/Departament-Regiune francez(a) Outre Mer din Oceanul Indian, un jihadist francez, urmarit de catre serviciile antiteroiste franceze din 2001, supranumit Omar si condamnat in 2009 la 5 ani de inchisoare pentru ca ar fi animat o filiera de recrutare al jihadistilor francezi pentru a lupta Irak) stabilit la Toulouse in cartierul Mirail, fondator (cu fratele sau Michel) al gruplui salafist ″Clan des Belphégor″ (si casatoriti amandoi cu femei de origine franceza convertite la Islam si purtatoare de Burka), cel care a revendicat (in numele Daesh/ISIS) atentatele teroriste de la Paris (din 13 noiembrie 2015), un apropiat al lui Mohamed Merah (care pe 11, 15 si 19 martie 2012 ar fi ucis 7 persoane la Toulouse si in regiunea sa urbana), respectiv, al lui Olivier Corel (Abdel Ilat Al-Dandachi/Abdulilah Qorel/n.1946 la Homs/Siria supranumit si Émir blanc/Emirul alb ) un franco-sirian practicant si promotor al Islamului radical (la ferma sa din Artigat/Departamentul Ariége, Regiunea administrativa Languedoc Roussillon-Midi-Pyrénées, sudul Frantei), care ar fi indemnat si convins numerosi francezi (in special de origine musulmana) sa combata in Irak si Siria, in cadrul Daesh (ISIS). Un al 3-lea individ, Rabah B. (supranumit ″Le Kabyle″), presupus complice, care ar fi livrat lui Ghlam aresenalul militar din Renault Mégane, este cautat.

Conform dosarului de instructie, acestuia este explicat cum va ajunge la vehiculul acesta (furat) de pe Parking-ul din Aulnay sous Bois: ″Vei gasi pe aceasta strada o sandwicherie (l’Atmosphére) (…) iar printre masinile garate tu cauti un Renault Mégane (…). Pe roata din dreapta-fata vei gasi cheile acesteia. (…). Dupa ce o deschizi, vei gasi o sacosa (geanta) si o vei pune in masina ta (….). O lasi garata pe a ta ceva mai departe si vei reveni dupa ea maine dimineata. (…). Te intorci acasa cu mijloacele de transport in comun (…). Foloseste manusi cand umbli la masina. (…). Ai nevoie de pachet (din sacosa/geanta) pentru ca sa-ti faci treaba. Cand vei recupera geanta sa-mi trimiti un mesaj″. Alte instructiuni decriptate indica lui Ghlam locul unde va trebuie sa ajunga (un alt vehicul (BMW 318, aflat intr-un garaj la Pierrefitte-sur-Seine), in care sa-si ascunda arsenalul sau militar (si nu in camera sa de student la CROUS, cum a procedat !): ″Cand ajungi acolo tu spui ca vrei sa vorbesti cu Rabi si cum il vezi, spui ca vii din partea lui Vega si Thomas pentru a recupera BMW 318″.

Investigantii aprofundate ne conduc la ideea ca fratii Clain s-ar fi intalnit cu Abdelkader Merah et Sabri Essid (fratele si cumnatul lui Mohamed Merah) la reuniunile organizate de catre Emir la ferma sa din Artigat, care dupa eliberarea sa ar plecat in Siria si ar fi aderat la Daesh. Macreme A ar fi fost un apropiat al lui Moussa Coulibaly (cel care a agresat cu cutit 3 militari francezi la Nisa pe 3 februarie 2015), iar cel de-al doilea, Thomas K., frecventa un fost membru al GICM (Grupul Islamic Combatant Marocan), suspectat ca ar fi fost implicat in organizarea atentatelor de la Casablanca (5 atentate sinucigase pe 13 mai 2003, facand in total 45 de victime/33 de civili, respectiv, 12 teroristi-kamikaze si cca 100 de raniti, pentru care au fost condamnati in 2007, pentru complicitate la pedepse cuprinse intre 5-7 ani de inchisoare, franco-marocanii Redouane Aberbri, Rachid Aït El Haj, Fouad Charouali si Bachir Ghoumid, respectiv, Attila Turk un franco-turc, toti prieteni de copilarie, crescuti in Departamentul Yvelines/Regiunea pariziana, deposedati de nationalitatea lor franceza pe 7 octombrie 2015, conform art.25 din Codul Civil sunt) si la Madrid (10 explozii aproape simultane pe 11 martie 2004 intre orele 07h32-07h39: 3 la gara-terminus Atocha/34 de victime, 2 bombe la statia El Pozo del Tío Raimundo/67 de victime, 1 bomba la statia Santa Eugenia/16 victime si 4 bombe in afara garii Atocha la statia Calle Téllez/64 de victime, facand in 191 de morti si 1.858 de raniti). Procesul a avut loc intre 15 februarie-2 iulie 2007 intr-o anexa a Audientei Nationale (spaniole), in care au comparut 29 de inculpati (15 marocani, 2 sirieni, 1 libanez, 1 algerian, 1 egiptean si 9 spanioli)/116 suspectati initial, ca ar fi contribuit la atentate, furnizand dinamita teroristilor.

Alti noua suspecti nu vor compare: 7 dintre ei sunt morti intr-un incendiu (al apartamentului in care se ascundeau) pe 3 aprilie 2004, unul ar fi murit in Irak, iar unul ar fi astazi in cavala (fugitiv).

Conform verdictului din 31 octombrie 2007, cei 3 principali condamnati: José Emilio Suárez Trashorras, Jamal Zougam si Othman El Gnaoui au totalizat mii de ani de inchisoare ca sanctiune penala, 18 condamnati pentru complicitate la pedepse cuprinse intre 15 luni-3 ani: Hassan El Haski, Basel Ghalyoun, Fouad El Morabit Anghar, Mouhannad Almallah Dabas, Sael El Harrak, Mohamed Bouharrat, Youssef Belhadj, Mohamed Larbi Ben Sellam, Rachid Aglif, Abdelmajid Bouchar, Hamid Ahmidan, Rafá Zouhier, Abdelilah El Fadoual El Akil, Nasreddine Bousbaa, Mahmoud Sleiman Aoun, Raúl González Peláez, Antonio Iván Reis Palicio si Sergio Álvarez Sánchez, iar 7 au fost achitati: Carmen Toro Castro, Emilio Llano Álvarez, Mohamed si Brahim Moussaten, Rabei Osman El Sayed Ahmed (″Egipteanul″), Javier González Díaz si Iván Granados Peña.

In sfarsit, desi Pascal K. a fost pus in libertate (AND-ul lui fiind identificat pe peria de par a lui Ghlam, acesta petrecand doua nopti la Ghlam in camera sa de student), anchetatorii au descoperit, ulterior, ca fratele sau Franck (care ar fi participat la o misiune in exteriorul Libanului) a fost un dezertor al Armatei Franceze si acesta ar fi fost elevul lui Farid Benyettou, fostul mentor al lui Chérif Kouachi, unul dintre teroristul de la Charlie Habdo din 7 ianuarie 20015. Alte investigatii legate de posibila activitate terorista a lui Ghlam pun in evidenta faptul ca acesta ar fi schimbat mesaje criptate (o parte dintre ele decriptate/descifrate) cu un individ din zona siriano-irakiana, fiind vorba de mai multe actiuni simultane pe 19 aprilie (atacul unui tren pentru a ucide 150 de ″necredinciosi″ fata de Islam sau la Bazilica Sacré Cœur, etc.).

Informatiile din regiunea Saint Dizier (si Moscheea El Fatah) sunt destul de dificil de cules, pentru ca in aceasta zona, in sanul unei comunitati (originara din Tunisia, Maroc, Algeria, Siria, etc.), care traieste in saracie (majoritatea dintre ei numai din prestatiile sociale), exista o solidaritate si intrajutorare, iar Moscheea ca lacas de cult, pentru coeziunea sociala.

Se pare ca Ghlam care este bilingv (franco-arab) cunoaste bine gramatica franceza si araba (ceea ce este rar in sanul comunitatilor musulmane), motiv pentru care ar fi fost acceptat sa predea araba literara si copiilor in perioada 2013-2014, dar ulterior, ar fi renuntat.

NOTA
Legat de acest dosar criminal, putem mentiona faptul ca, comiterea unor atacuri teroriste in lacasuri de cult crestine (romano-catolice) in Franta ar fi fost un premierat. Ramane totusi de neinteles faptul ca in asemenea actiuni jihadistii-salafisti cu experienta criminala de la Daesh sa fi facut apel la un student novice (diletant) in materie de lupta armata (militara), chiar daca ar fi fost usor  manipulabil si  inteligent, care ar fi avut sanse minime sa-si poate duce proiectul sau pana la capat, avand in vedere stangacia lui in manuirea armelor, precum si distantele la care se aflau cele doua obiective bisericesti crestine, Saint Cyr si Sainte Julitte, respectiv, Sainte Thérèse.
Cu atat mai putin ar fi fost probabil ca acesta sa fi putut scapa cu viata si sa se fi putut ascunde in casuta logodnicei sale Emilie (asa cum mentiona in mesjaul sau  catre comanditar), fara sa mai adaugam faptul ca el nici n-ar fi purtat cagula (pentru ca politistii n-au gasit asa ceva nici asupra lui in masina si nici in camera lui de student), deci ar fi fost usor de identificat.
Pare incredibil si faptul ca un individ sa fie atat de introvertit incat nimeni din anturajul sau (nici macar persoanele cele mai apropriate cu care comunica excellent si carora se destainuia, Fatima, Emilie, etc.) sa nu banuiasca nimic despre posibila sa radicalizare si dorinta acestuia de a deveni martir intr-un ″razboi sfant″, incompatibile cu proiectele sale de viata si care nu-si aveau sensul, fiind convins, din ceea ce stiu, ca nu suntem in cazul patologic a lui Doctor Jekyll si Mister Hyde !
Personal, eu cred ca, ca si in Dosarele X  Files, adevarul, care trebuie descoperit este in alta parte….

Investigatiile noastre continua…..

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2016/04/atacurile-teroriste-esuate-de-la.html

Atacurile teroriste esuate de la Villejuif (Métropole de Grand Paris)

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


In cadrul atentatelor recente din Franta, putem mentiona si presupusul asasinat comis cu un an in urma (
pe 19 aprilie 2015), de catre studentul algerian Sid Ahmed Ghlam (Djillali, n.1991),un islamist radicalizat, originar din Tiaret (capitala provinciei cu acelasi nume, aflat in regiunea orasului-port Oran, pe Marea Maditerana, al doilea oras ca importanta in Algeria si unul dintre cele importante din Magreb), care ar fi contribuit, de maniera indirecta, la evitarea unor atacuri teroriste cu consecinte dramatice pentru populatia crestina din Métropole de Grand Paris (Regiunea pariziana), cel putin aparent. Timpul ramane insa tanar!

In acest dosar criminal (in care ancheta este in curs/derulare si in care am fost si eu consultat intr-o serie de probleme), este vorba de uciderea voluntara (asasinarea) unei femei de nationalitate franceza, Aurélie Châtelain

(Lily, casatorita cu Jean-Luc Châtelain dar separata de acesta, in varsta de 32 de ani, mama unei fetite de 5 ani, Juliette), fosta salariata municipala la Caudry (intre 2007-2014, in cadrul cresei comunale ″La Maison Enchantée″/Casa Incantata si in paralel intre 2008-2014, consiliera al Primarului de dreapta Guy Bricout) de unde era si originara (Departamentul Nord, regiunea administrativa Nord-Pas de Calais-Picardie), ulterior, instructoare de fitness (specializata in metoda Pilates, conceputa si elaborata de catre Joseph Hubertus Pilates/1880-1967,https://en.wikipedia.org/wiki/Pilates), cadavrul careia (cu 3 gloante de 9mm trase cu un pistolet Sphinx) este descoperit in jurul orei 08h30, in vehiculul sau incendiat (un Renault Clio/inmatriculat CS 563 AG) la Villejuif (Métropole de Grand Paris), intr-un cartier rezidential (linistit), in proximitatea Institutului Gustave-Roussy si a Primariei.

Desi initial parea sa fi fost vorba de o banala tentativa de furt (de masina), investigatiile ulterioare ne-au permis sa ajungem la concluzia (oficiala, care dupa parerea mea nu este o certitudine !), conform careia, Aurélie ar fi fost ucisa de catre Djillali pentru ca ar fi suspectat-o pe aceasta ca ar fi o agenta de informatii in contul serviciilor secrete franceze.

Conform declaratiilor inculpatului (care este banuit de catre organele de ancheta ca ar fi planificat un atentat terorist !), el ar fi fost intrigat de faptul ca femeia ar fi redactat niste note informative pe laptopul sau in masina sa (garata intr-un loc nepermis/curba, intr-un loc retras, ceea ce i-ar fi atras atentia), asezata in fata pe scaunul pasager (din dreapta).

Din informatiile pe care detinem din anturajul ei, Aurélie fiind la somaj, ar fi ajuns in regiunea pariziana, noaptea precedenta (dinaintea dramei) cu scopul de a participa la un stagiu (de perfectionare) la Villejuif (cu o durata de o saptamana) in Metoda Pilates si ar fi fost cazata la hotelul Clamart.

Din contra, arestarea lui Djillali ar fi fost o intamplatoare si s-ar fi datorat faptului ca acesta, in jurul orei 08h55-09h00, ar fi facut apel la SAMU (Serviciul de Ajutor Medical de Urgenta) din arondismentul (sectorul) 13 (Paris), sub pretextul ca ar fi fost agresat (si ranit grav la piciorul stang !) cu un pistol cu aer comprimat (in vanzare libera/fara permis de port-arma in magazinele specializate franceze, persoanelor cu varsta peste 18 ani cu scopul de a se antrena, fie individual, fie organizat, in cadrul unui club de tragere, pentru o competitie sportiva, in variantele: Pistolet CO2 Umarex Beretta PX4 Storm/4,5mm; Pistolet CO2 Umarex Walther CP99 Compact; Pistolet CO2 Gamo PT80; Pistolet CO2 Umarex Beretta M92FS/84FS negru/4,5mm; Pistolet CO2 Umarex Colt Government 1911; Pistolet Colt Special Combat Classic/4,5mm; Pistolet CZ 75 P-07 Duty Blowback; Pistolet co2 CZ 75 D Compact Bronzé/4,5mm; Revolver CO2 Dan Wesson 8″ negru/4,5mm Revolver Dan Wesson 6″ cromaz/4,5mm; Revolver Smith & Wesson 586 negru 4″/6″; Pistolet CO2 ASG CZ 75D Compact bicolor/4,5mm si Pistolet Co2 Walther Nighthawk/4,5mm).

Acesta a declarat personalului de urgenta ca ar fi facut obiectul unui furt (jaf armat), iar persoana care l-ar fi jefuit (sustragandu-i, inclusiv, rucsacul), ar fi fost cea care l-ar fi ranit.

La scurt timp dupa internarea sa la Urgenta, ajung si anchetatorii (politistii) de la PJ (Politia Judiciara) la fata locului, care urmarind traiectoria sangelui (pierdut de catre acesta), descopera masina lui un Renault Mégane. Conform Procurorului Republicii de Paris, François Molins, in urma perchezitionarii vehiculului garat in proximitatea CROUS-Paris (Centre Régional des Ouvres Universitaires et Scolaires), nu departe de BNF-Biblioteca Nationala a Frantei ″François Mitterrand″) din strada Julie-Daubié (sectorul 13) in porbagajul acestuia, anchetatorii descopera un important arsenal de razboi: pîstoletul Sphinx/arma utilizata in asasinarea lui Aurélie, o pusca-mitraliera Kalasnikov, 2 pistoale automate/un pistol si un revolver Sig Sauer, munitie, 3 telefoane mobile, un laptop si un girofar iar la domiciliul (resedinta) acestuia (dupa identificarea lui), la CROUS-Paris (unde locuia in Camera 310), alte 3 arme automate Kalasnikov, 4 veste antiglont si 2 girofaruri, respectiv, legitimatii (cu insigne) de Politie, un aparat de fotografiat si unul de filmat, un portabil dar si material de informatica, bani cash (2.000€), respectiv, documente propagandiste in favoarea organisatiilor teroriste Al Qaeda si ISIS/Daesh in limba araba si nu in ultimul rand, o lista cu Comisariatele de Politie din vecinatate, respectiv, timpul necesar interventiei fiecaruia in caz de atac terorist si una cu niste coduri utilizate in mesajele SMS, respectiv, cu coordonatele GPS ale doua biserici din Villejuif, motiv pentru care in cursul zilei (duminica, 19 aprile), Djillali este prezentat Parchetului Antiterorist Paris, fiind inculpat si incarcerat (in detentie provizorie) pentru asasinat (ADN-ul acestuia fiind identificat in vehiculul lui Aurélie) si tentativa de asasinat, respectiv, pentru asociere de raufacatori in vederea pregatirii unui atac terorist (sau a mai multor atacuri teroriste) in (stransa) legatura cu o intreprindere (organizatie) terorista, contra a doua Biserici romano-catolice din Villejuif/Saint Cyr si Sainte Julitte–fiu si mama, martiri crestini al secolului IV (fondata in secolul XIII, renovat complet in 1535/cu inscriptia ″Memento mori 1549″ pe clopotul ei) in centrul orasului si Sainte-Thérèse (dedicata lui Thérèse de l’Enfant-Jésus/Marie-Françoise Thérèse Martin, construita in 1934 la insistentele lui Vladimir Ghika/1873-1954,  print, diplomat, scriitor, om de caritate si preot catolic român de origine ortodoxa), iar cu ancheta a fost (si este) insarcinata BC (Brigada Criminala) a PP (Prefectura de Politie)-Paris si DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne).

Cunoscut agentilor antiteroristi de la DGSI ca un ″ismlamist radicalizat si periculos″, acesta, desi figura pe Lista S (Siguranta Statului) a acestora (fiind deci supravegheat !), nu a fost pus sub ascultare telefonica, pentru ca n-ar fi existat ″motive intemeiate″ (de ingrijorare) necesare deschiderii unei informatii judiciare in cadrul unei anchete preliminare. In sfarsit, in laptopul sau ar fi existat indicii suficiente care sa peremita sa credem ca Djillali ar fi programat un atentat si la celebraBazilica Sacré-Coeur (un edificiu religios major, cel de-al doilea monument religios cel mai vizitat dupa Catedrala Notre Dame de Paris) din Piata Saint Pierre/Monmartre (Paris, sectorul 18), construita in 1875 (in stil romano-bizantin) sub conducerea Arhitectului Paul Abadie.

Conform unor investigatii aprofundate, anchetatorii de la SDAT (Sectia Antiterorista) a BC, ajung la concluzia ca arsenalul militar detinut de catre Djillali ar fi fost recuperat de catre acesta (probabil in zilele de 13-14 aprilie) din portbagajul vehiculului garat intr-o parcare la Aulnay-sous-Bois (Métropole de Grand Paris/Departamentul Seine Saint Denis) in Cartierul Europei (reputat pentru traficul de droguri dure, respectiv, de arme si echipament militar/de razboi), cheia caruia ar fi fost ascunsa pe roata din drepta-fata, iar teroristul urma sa actioneze la semnalul comanditarului sau din Siria unde ar fi incercat sa ajunga (fara succes !) in cadrul unui sejur in Turcia (timp de 10 zile), in 2014.

In timpul GAV/Garde à Vue la Spitalul ″Hotel de Dieu″ (oficial, la sediul PP/24h00, renuvlabil pana la maximum 144h00/in caz de terorism) unde Djillali a fost internat pentru ingrijiri medicale (si retinut oficial timp de 120h00), conform unuia dintre cei 3 avocati ai sai, Matthieu de Vallois (alaturi de Gilles-Jean Portejoie/fost decan la Baroul din Clermont Ferrand si Christian Benoit/fost decan la Baroul din Saint Dizier si actualmente decan la Baroul din Strabourg) recunoaste ca ar fi fost, intr-adevar, pe 19 aprilie 2015 la Villejuif (in compania unui alt individ, despre care nu declara absolut nimic!), insa contesta cu vehementa orice implicare a sa in moartea lui Aurélie Châtelain, afirmand ca este el cel care ar fi impiedicat comiterea unui atentat terorist in acea zi, ceea ce a creat o tensiune de proportii dintre acesta si avocatul familiei victimei, Antoine Casubolo Ferro, pentru ca conform acestuia, Primarul Guy Bricout, insista asupra faptului ca Aurélie Châtelain poate fi considerata ca o eroina, iar ″moartea ei ar fi permis salvarea de vieti umane″, motiv pentru care solicita decorarea ei cu ordinul Legiunii de Onoare, post-mortem, in calitate de ″Pupille de la Nation″, instaurata in Franta prin legea din 27 iulie 1917 pentru ″Copiii victimelor de razboi adoptate de catre Natiune″ (extinsa prin art.26 a Legii n°90-86/23 ianuarie 1990 si pentru victimele civile ale actelor teroriste sau ale razboaielor civile).

Atragem atentia aici asupra faptului ca nominalizarea lui Aurélie Châtelain nu a fost deloc evidenta pentru acesta decoratie suprema franceza, pentru ca pe 5 ianuarie 2016, cu ocazia ultimei decorari, ea nu figura pe lista celor distinsi cu Legiunea de Onoare. Insa, in urma unor polemici si in special la insistentele Primarului Guy Bricout (n-ar fi exclus, cu scop propagandist/electoral !), pe 18 martie 2016, Aurélie, face obiectul unei nominalizari exceptionale. Din punctul meu de vedere, acesta nominalizare pare a fi totusi ″precipitata″, avand in vedere faptul ca ancheta este inca in derulare, iar pana la finalizarea acestuia si condamnarea definitiva a lui Djillali, cel putin teoretic, acesta se bucura de prezumptia de nevinovatie!

In ceea ce il priveste pe Djillali(Sid Ahmed Ghlam), acesta ar fi intrat in Franta, impreuna cu mama sa (Aouali Ghlam), in 2001 (de maniera legala) la invitatia tatalui sau stabilit la Saint Dizier (Departamentul Haute Marne, regiunea administrativa Alsacia-Lorena-Champagne Ardenne), insa peste doi ani (in 2003), el se va intoarce in Algeria pentru ca tatal sau nu reuseste sa-i regularizeze situatia administrativa.

Insa, dupa obtinerea diplomei de Bac, Djillali (pseudonim pus de catre mama lui) revine din nou in Franta in anul universitar 2009/2010 (pentru a-si continua studiile in invatamantul superior francez), in cadrul procedurii de ″Reintregire a familiei″, avand in vedere faptul ca intre timp, tatal sau, Menouer Ghlam (in varsta de 50 de ani, cu o situatie financiara prospera in Algeria!) isi regularizeaza statutul familiei (Aouali Ghlam/48 de ani-sotia si cei 6 copii) pe solul (teritoriul) francez, in cartierul Vert Bois (din Saint Dizier), in sanul unei comunitati algeriene importante, ocupand mai intai o rezidenta de tip HLM (Locuinta sociala cu chirie moderata subventionata de catre Stat), iar ulterior o casuta, intr-un ansamblu (complex) rezidential nou, din apropierea acesteia.

Mentionam aici insa si faptul ca, asa cum am vazut mai sus, statutul social al familiei Ghlam (dupa imigrarea in Franta), se schimba radical (in rau), iar acesta face fata din ce in ce mai mult cu dificultati (serioase) vietii de imigrant (oarecum marginalizat, la periferia societatii), in timp ce la Tiaret, aceasta dispunea de un ansamblu important de proprietati (cu gospodarii, cladiri si afaceri familiale) intretinut de catre o echipa de angajati specializata in intretinerea domeniilor private.

In 2011 are loc prima drama in familie, cand cel mai mare dintre frati, Mokhtar (insarcinat de catre tatal sau cu gestionarea mai multor proprietati), moare intr-un accident la bordul unui Jet-Ski pe malul marii Mediteraniene, ceea ce traumatizeaza si divizeaza parintii in deciziile lor.

In sfarsit, Djillali, desi avea de gand sa devina Pilot de line (conform unei surori), datorita studiilor lungi pe care le-ar fi trebuit sa faca (via ENAC-Scoala Nationala a Aviatiei Civile/Scoala superioara de Inalte Studii Ingineresti in domeniul aviatiei civile, accesibila printr-un concurs de admitere foarte selectiv si dificil dupa un CPGE/Ciclu pregatitor post-bac de 2 ani, echivalenta cu doi ani universitari-MPSI-MP-PC-PSI-TSI/Matematica-Fizica-Stiinte Ingineresti; Matematica-Fizica; Fizica-Chimie; Fizica-Stiinte Ingineresti; Tehnologie-Stiinte Ingineresti; a se vedea pentru detalii si articolele autorului: http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/les-classes-preparatoires-scientifiques.html, respectiv, http://cufr-romania.blogspot.ro/2014/06/les-grands-concours-classiques.html; http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/thomas-csinta-cufr-consultanta.html), dar in special si cheltuielilor carora ar fi trebuit sa faca fata, renunta la studiile in domeniul aviatiei si se orienteaza catre IT. In anul universitar 2014-2015, acesta era inscris in L3 (Licenta anul III) la Universitatea Paris 6 (Marie et Pierre Curie). Exista si surse conform carora, acesta, ar fi urmat intre noiembrie 2011-iunie 2013 cursurile unei scoli private de inalte studii ingineresti in domeniul TIC (Technologii ale Informatiei si Comunicarii) Institute of Information Technology-IT School/Grande Ecole Info Sup (Ecole Supériuere d’Informatique de Paris/ESI, fondata in 1965, neabilitata de catre CTI/Comisia de Titluri de Ingineri din Franta, insa, recunoscuta de Stat si abilitata sa delivreze o diploma de Bac+5/nivel 1-Expert in Informatica si sisteme de informare, devenita INFOSUP/InfoSup International University, cu sediul social general/international la Bruxelles), care promoveaza un sistem de invatamant anglo-saxon structurat pe 3 nivele (si pe care o abandoneaza in anul II): Associate of Science 1&2-A.Sc/Clasa Pregatitoare Integrata-2 ani; Bachelor of Science-B.Sc/Licenta si Master of Science 1&2-M.Sc/M1 si M2, prezenta in 9 tari (cu cca 7.000 de studenti/an): Franta (la Paris si in alte 20 de orase metropolitane universitare franceze: Lyon, Marsilia, Lille, Bordeaux, Tyoulouse, Nice, Strasbourg, Nantes, Grenoble, Rennes, Montpellier, Clermont Ferrand, Oréleans, Tours, Metz, Caen, Reims, Valenciennes, Troyes si Mâcon; Guadeloupe, Martinica si Réunion din DOM/Departamente Outre Mer-Departamentele franceze peste Mari), Belgia (Bruxelles), Marea Britanie (Londra), Italia (Roma), SUA (San Francisco), Canada (Montreal), Maroc (Rabat, Casablanca), China (Beijung/Pekin, Tianjin si Zhenjiang) si Republica Mauritius (Insulele Mauritius).

Comparabil ca nivel de pregatire (si performanta) cu alte scoli de inalte studii ingineresti EPITA (specializata in Inteligenta Informatica) si EpiTech (specializata in Inovatie si Expertiza Informatica), costul unui an de studiu in cadrul scolii InfoSup, variaza intre 5.000-6.000€, echivalentul RSA/an (Ajutorul Social in Franta/Minima Sociala, alocat(a) de catre Stat unei persoane singure, fara loc de munca, fara indemnizatie de somaj, fara bunuri imobiliare/mobiliare de valoare si niciun fel de resurse materiale! A se vedea pentru detalii si articolele autorului: „Minima Sociaux en France”:http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2012/01/minima-sociaux-en-france.html; „Le RSA (ancien RMI) en France” http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/12/le-rsa.html).

O investigatie minutioasa facuta in anturajul lui Djillali cu ajutorul unor fosti studenti de-ai mei (atat la Universitatea Paris 6, respectiv, la InfoSup si CROUS cat si in orasul sau de rezidenta permanenta Saint Dizier/Haute Marne, unde acesta isi petrecea week-endurile alaturi de logodnica sa), pune in evidenta doua comportamente diferite si diametral opuse ale acestuia. La InfoSup, era clasat „normal” din toate punctele de vedere (tinuta europeana, rezultate scolare, sociabilitate, comportament in scoala si in exterior, etc.), etc.

Mult mai putin prezent la scoala in cel de-al doilea an de studii, acesta a motivat acest lucru prin dorinta sa de se reorienta (in alta directie) pe plan profesional. La CROUS, conform Dnei Constance Blanchard, Djillali era cu „plata chiriei la zi” (cca 200€ lunar/compensat prin APL-Alocatie Personalizata de Locuinta de catre CAF – Casa de Alocatii Familiale al Primariei Generale Paris), iar comportamentul acestuia nu ridica nicio suspiciune (sub nicio forma) in privinta unei posibile radicalizari.

In cazierul judiciar al acestuia (din aceasta perioada) nu figureaza decat o singura infractiune (pentru violenta voluntara, in 2013), care a fost clasata pentru ca persoana in cauza si-ar fi retras plangerea. In ceea ce priveste, Universitatea Paris –6 (UMPC), Consiliul Director al acesteia afirma ca in decembrie 2014 ar fi propus traducerea lui Djillali in fata Sectiei Disciplinare, pentru ca acesta si-ar fi falsificat documentele administrative oficiale (Buletinul scolar/Foile matricole) pentru a putea fi admis in septembrie 2014 in L3/Licenta anul III (Stiinta, Tehnologie si Sanatate), mentiunea Electronica-Energie Electricca-Automatica, dar incepand inca cu luna octombrie, acesta ar fi devenit un student „fantoma”, nefrecventand nici cursurile, respectiv, seminariile si nici n-a fost prezent la examenele din luna decembrie. In concluzie, nu este in masura sa poata formula o parerea fiabila despre acesta!

Pe de alta parte, acesta nepromovand anul II de studii la InfoSup, nu avea cum sa fie admis in invatamantul superior universiatar in anul III (in Licenta-L3) la UMPC (Paris 6) din lipsa de credite necesare (120/pentru anii I si II). In sfarsit, ar exista banuieli ca UNEF (Uniunea Nationala a Studentilor din Franta, fondata pe 4 mai 1907/Sindicat al Studentilor cu cca 20.000 de membri), CROUS si EMF (Asociatia Studentilor Musulmani din Franta, prezenta in cca 20 de orase universitare, cca 500 de membri) l-ar fi spijinit pe Djillali sa-si obtina camera la CROUS in regim prioritar. Ar fi fost vorba de acordarea unui sprijin (exprimat in voturi) de catre EMF, in favoarea sindicatului UNEF (ai caror membri faceau parte si din CROUS) contra unui sindicat concurent FAGE(Federatia Asociatiilor Generale Studentesti/”Organizatie educationala populara”, fondata pe 20 noiembrie 1989/Asociatie de drept local alsacian-mosellan de studenti din Franta prezenta in principalele 28 orase universitare franceze), prima organizatie studenteasca din punctul de vedere al numarului de alesi in CNOUS(Centre national des œuvres universitaires et scolaires, care regrupeaza CROUS-urile si le gireaza conform art.L.822-1 si R.822-1 pana la R.822-13 din Codul Educatiei) si in CNESER (Consiliul National al Invatamantulmui Superior si al Cercetarii, creat in 1968, reglementat prin art. L. 232-1 si pana la L. 232-7, respoectiv, de D. 232-1 pana la R. 232-48 din Codul Educatiei).

William Martinet, Presedintele UNEF, contesta (infirma) cu vehementa acest lucru si pare sa fie credibil pentru ca din informatiile noastre separe ca Sid Ahmed Ghlam ar fi beneficiat de o bursa de studii in valoare de 4.768€/an (esalonul 6/8, pentru familii cu situatie financiara deosebit de modeste), ceea ce ar justifica prioritatea cu care acesta ar fi primit camera la CROUS Paris, fara ca cineva (vreun student) sa fi contestat acest lucru.

In acest acest context par a fi justificate si ripostele lui Anas Saghrouni, Presedintele EMF care se simte jignit pentru faptul ca asociatia pe care o conduce ar putea fi considerata o organizatia salafist-jihadista, care din contra lupta contra derivei radicale si din care Djallili niciodatra n-ar fi facut parte, precum si lui Guillaume Houzel, Presedintele CNOUS care contesta lupta politica (presupusa) in care ar fi fost implicate UNEF si FAGE pentru suprematia sindicala studenteasca in Franta si in care CNOUS n-ar fi intervenit sub nicio forma.

Pe de alta parte, Louis-Marie Horeau, redactorul sef de la Le Canard enchaîné, sustine intr-un articol al sau ca el nu contesta faptul ca Sid Ahmed Ghlam ar fi avut dreptul la bursa sociala de esalon 6/8 si nici faptul ca acesta ar fi primit legal camera 310, insa el insista asupra faptului ca este in posesia unor informatii de la Ministerul Educatiei Nationale care ar confirma faptul ca interesatul ar fi avut sprijinul UNEF.

Exista si alte disconcordante (divergente) in acest dosar, care prezinta semne de intrebare. In primul rand, conform declaratiei surorii lui mai mari, Ahmed Ghlam ar fi vrut sa devina Pilot de line, dar ar fi renuntat la acest proiect pentru ca ar fi fost foarte costisitor si implica studii de lunga durata, ceea ce ar contrazice inscrierea lui la InfoSup.

Chiar daca acesta ar fi fost admis (cu diploma de bacalaureat) la InfoSup (ceea ce n-ar fi neaparat imposibil pentru ca accesul in aceasta institutie are la baza dosarul rezultatelor scolare obtinute in invatamantul secundar/inclusiv al Bacalaureatului, pe care acesta l-a urmat in Algeria), costul studiilor in aceasta institutie privata era in jur de 5-6.000€/an (ceva mai putin ca la EPITA/EpiTech, cca 7.000€/an), o suma pe care interesatul nu l-ar fi putut plati avand in vedere situatia sa financiara precara confirmata de obtinerea unei bursei de studii studentesti (de nivel 6/8) in invatamtul superior de stat (UMPC/Paris 6).

Din contra, la ENAC (Scoala Nationala a Aviatiei Civile), institutie de invatamant superior public, el ar fi putut beneficia si de aceasi bursa de studii ca si la UMPC/Paris 6, iar durata invatamantul ar fi fost tot de 5 ani (Diploma omologata nivel 1/Bac+5), ca si la InfoSup, in schimb admiterea in aceasta scoala de inalte studii ingineresti ar fi fost mult mai dificila sau poate, chiar imposibila pentru el!

Exista (din partea mea) si o indoiala asupra faptului ca Ahmed Ghlam de care pomeneste InfoSup in comunicatul sau, ar fi fost Djillali, avand in vedere faptul, ca din informatiile pe care le detin, studenti cu acest nume ar mai fi frecventat InfoSup, cu toate ca exista o sursa (Le Monde) care ramane ferm pe pozitie, afirmand faptul ca acesta ar fi fost admis la SupInfo in cadrul filialei sale franceze la Metz (cea mai apropiata de Saint Dizier, domiciliul sau), ocazie cu care ar fi si depus o cerere de bursa de studii si de locuinta la CROUS, la Academia Nancy-Metz (Circumscriptie administrativa a MEN/Ministerul Educatiei Nationale si al MESR/Ministerul Invatamantul Superior si al Cercetarii, una dintre cele 30 de Academii, apartinand celor 17 regiuni administrativ-teritoriale franceze) pentru anul universitar 2011-2012, in urma caruia ar fi obtinut bursa de studii (esalonul 6/8) si ar fi fost acceptat chiar in Campus-ul InfoSup parizian, in primul an de CPGE (Clasa Pregatitoare pentru Scolile de Inalte Studii/Associate of Science 1) incepand din noiembrie 2011, iar dosarul sau de la CROUS Nancy-Metz, ar fi fost si el transferat la CROUS Paris, care incepand din 11 octombrie i-ar fi inchiriat o camera de student intr-unul din rezidentele sale (Str. Myrha nr. 61, Sectorul 18-Paris), pana la sfarsitul anului doi de CPGE (Associate of Science 2).

Daca aceasta informatie ar fi exacta, trebuie sa ne punem din nou intrebarea daca Ahmed Ghlam, nu cumva ar fi beneficiat (sau nu) de un sprijin din partea celor 3 organizatii studentesti UNEF, EMF si CROUS si daca nu cumva acestea ar fi fost (sau nu !) la curent cu radicalizarea lui, cu atat mai mult cu cat autoritatile politienesti de ancheta (SDAT al BC) considera ca, camera sa cu nr. 310 al CROUS-ului parizian din Str. Julie-Victoire Daubié (o studeta/camera ultramoderna, complet utilata, inclusiv cu cabina de dus si toaleta), avand in vedere arsenalul militar/de razboi pe care il gazduia, putea fi considerata un QG (Cartier General) a unei serii de atacuri teroriste in regiunea pariziana. Cu atat mai mult cu cat Ghlam (Djillali) ar fi facut cunoscut (pe pagina a de Facebook) faptul ca ar fi interesat de (d)jihad si sa plece in Siria pentru a combate in cadrul misiunilor de lupta (teroriste) ale Daesh, iar mai multi membri al familiei sale ar fi aderat la islamism (islamul radical), far aca cineva din anturajul sau universitar sa fi sesizat acest lucru.

In sfarsit, exista neclaritati (ambiguitati) si legate de modul in care Ghlam ar fi ajuns la Paris, in QG al sau ″instalat″ in camera cu nr.310. Probabil mai putin dotat intelectualmente decat parea la prima vedere (conform rezultatelor sale scolare dobandite in Algeria), acesta ar fi hotarat sa dubleze (repete) cel de-al doilea an la InfoSup, inainte sa-si ia decizia de a se reorienta catre o Licenta (in anul II/L2) in Stiinta-Tehnologie-Sanatate din sistemul universitar public, in cadrul UFR (Unitate de Invatamant si Cercetare/Facultate in vechea denumire) de Stiinte Exacte si Naturale a Universitatii Reims, incepand cu anul universitar 2013-2014.

Conform unor informatii apartinand saptamanalului Le Canard enchaîné, Ghlam ar fi locuit in aceasta perioada in Cartierul Croix Rouge (Crucea Rosie), la numai cateva zeci de metri de domiciliul fratilor Kouachi (Chérif si Said), implicati in atacurile teroriste de la Paris din 7-9 ianuarie 2015. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului:″Allah(o)u Akbar. Partea II. Investigatii aprofundate privind atacurile teroriste de la Paris in perioada 7-9 ianuarie 2015″http://www.necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/46750-allah-o-u-akbar-partea-ii.html).

Astfel, Ghlam ar fi revenit la Paris in septembrie 2014 (pentru anul universitar 2014-2015) pentru a-si continua studiile la Universitatea Paris 6 (Marie et Pierre Curie), ocazie cu care ar fi fi fost transferat si dosarul sau social de la Reims (inclusiv bursa de studii de nivel 6/8), ceea ce ar fi implicat, de maniera prioritara, obtinerea camerei cu nr. 310 in cadrul CROUS Paris din strada Julie-Daubié (sectorul 13).

Modul sinuos in care a descurs intregul proces de transferuri (nu neaparat in sensul firesc de la cauzalitate la efect), ne pune in situatia legitima de a nu exclude un ajutor din partea organizatiilor studentesti mentionate mai sus, chiar daca ar fi vorba doar de o simpla coincidenta.

Ramane dubios si faptul ca, Comisia de Admitere de UMPC (Universitatea Paris 6) nu ar fi sesizat frauda administratova comisa de catre Said Ahmed Ghlam, iar acest lucru ar fi fost decoperit ulterior!

Din contra, Ahmed Ghlam, are un comportament diametral opus, in cartierul sau rezidential Vert-Bois (in care locuieste impreuna cu parintii si logodnica sa Émilie Lechat-Boizumeau/Jennifer, o tanara de nationalitate franceza, de confesiune catolica, in varsta de 25 de ani, convertita la islam la varsta de 22-23 de ani) din Saint Dizier, unde este cunoscut (si apreciat) ca un musulman practicant (mai multe vizite/zi la Moschee), purtand in public semnele religioase ale islamului/integrismului (djellaba gri si jebba algeriana, tunica lunga pe pantaloni de bumbac, etc..) descoperite de catre anchetatori de la BRI/Brigada de Cautare si Interventie cu ocazia perchezitiei efectuate la el acasa/un mic pavilion, nu departe de parintii lui, unde locuia in week-enduri de cca 7 luni, cu logodnica sa si cei doi baieti al acesteia, cu varstele de 6 si 4 ani, rezultati dintr-o relatie anterioara).

Originara din Brest (Departamentul Finistère, regiunea administrativa Bretania, vestul Frantei), unde isi face si studiile primare si gimnaziale, Emilie ramane in regiune si obtine o diploma de BEP (Brevet de Studii Profesionale/Scoala profesionala-Diploma de nivel 4) in restauratie la Vannes (Departamentul Morbihan) si lucreaza ca vanzatoare la Quimper (Departamentul Finistère), dupa care se casatoreste cu un individ din Brest, originar din cartierul popular sensibil (defavorizat) Pontanézen, ″cunoscut serviciilor de Politie pentru infractiuni/delicte grave″ convertit la Islam in timpul unei dententii la Inchisoarea Hermitage din Brest (Centru Preventiv de Detentie Provizorie al Directiei Interregionale a Penitenciarelor Rennes, de pe langa TGI/Tribunalul de Inalta Instanta Brest si Curtea de Apel Rennes, dat in folosinta pe 15 noiembrie 1989, capacitate 255 de locuri). Emilie ar fi aderat la Islamul practicant (nu neaparat radical/islamism) sub influenta sotului ei, fiind una dintre cele cca 15 femei din cartierul Pontanézen (Brest) purtatoare de voile (voal) integral (burka/nikab), care frecventa Moscheea Sunna (CCIB/Centrul Cultural si Islamic din Brest) timp de doi ani si singura, ulterior, in Vert Bois din Saint Dizier (avand in permanenta si obloanele ferestrelor trase), insa conform surorii sale Angélique, ea era deosebit de discreta si n-ar fi fost sub nicio forma adepta a violentei si cu atat mai putin al terorismului islamist.

Ea ar fi dorit sa se casatoreasca cu Ghlam, dar parintii acestuia s-ar fi opus pentru ca ea era mai in varsta decat acesta din urma, si in plus, a fost si casatorita, avand si doi copii. Dupa despartirea de primul ei sot, Emile (Jennifer/numele cu care figura in contactul cu Djillali) se muta la Saint Dizier, unde fratele noului sau compagnon (companion/concubin), face parte dintr-un grup islamist (radicalizat) si este arestat in 2014 in Belgia, in posesia unor arme de razboi, motiv pentru care s-ar fi despartit de acesta. Pe Ghlam l-ar fi intalnit, ceva mai tarziu, la Moscheea El Fath (Deschiderea) din localitate, pe care o frecveenta cu regularitate.

Conform anchetatorilor ar fi existat suficiente motive pentru a o aresta si a o audia in dosar. Pe de o parte, pentru ca ea poseda codurile de criptare (scriere secretizata) ale mesajelor dintre Ghlam si corespondentii sai, iar Ghlam dispunea de un al doilea telefon mobil privat, rezervat in exclusivitate comunicarilor cu ea.

Iar pe de alta parte, pentru ca intr-unul dintre ultimele mesaje trimise de catre acesta sirianului, comanditar al atacurilor teroriste pe care urma sa le comita si care, probabil, l-ar fi si manipulat (dupa radicalizarea lui), Ghlam spunea: ″dupa eveniment(e)/lovitura, ma voi refugia la Jennifer″.

Arestata pe 22 aprile, dupa un GAV de aproape 48h00 ea a fost pusa in libertate fara sa fi fost inculpata in dosar. Imamul salafist Rachid Abou Houdeyfa, de la Sunna (Brest), a fost si el audiat iar Moscheea percezitionata, fara insa ca acesta sa fie urmarit penal, pentru ca parea convingator cand afirma ca ″cei indoctrinati cu islamul radical nu ne frecventeaza datorita unor pacate ale lor″.

In discursurile sale (care ar totaliza peste 1.000 ore de inregistrari video si peste 10.000 de adepti pe Twiter, respectiv, 170.000 pe Facebook), acesta afirma, printre altele si faptul ca ″(…) numai femeia fara onoare nu-si da seama ca ea este abuzata de catre barbati″ sau ca ″lui Allah nu-i place muzica pentru ca aceasta îi place Diavolului (…)…Cei care canta, spune Profetul, vor fi inghititi de Pamant. Ei fiind transformati in maimute sau in porci (…)″.

Mentionam aici si faptul ca in seara de samnbata, pe 27 aprilie, intre orele 20h30-21h00, locuinta lui Emilie Lechat-Boizumeau din Avenue Cornée-Renard, a fost sparta si devastata, dupa ce pe 24 aprilie, aceasta a fost perchezitionata de catre anchetatorii de la BRI (Brigada de Cautare si Interventie), cu putin timp inainte de punerea ei in libertate, dupa aproape 48h00 de GAV, iar ceva mai devreme, in noaptea de 23-24 aprilie, cu putin timp inainte de eliberare lui Emilie din GAV, un incendiu provocat de maniera voluntara va distruge sala musulmana de rugaciuni (cca 70m2) din Pagny sur Saulx (Departamentul Marne, regiunea administrativa Alsacia-Lorena-Chapagne Ardenne, estul Frantei), apartinand unei asociatii culturale fondate in 2010, unde sora cea mare a lui Sid Ahmed Ghlam si el insusi, organizau (dis)cursuri gratuite de limba araba (separat pentru barbati si femei), iar tovarasa de viata a acestuia (Emilie) a fost interpelata.

Pe 21 mai, 5 persoane (cu varstele de 17, 24 si 28 de ani, respectiv, un tata cu fiul sau cu varstele de 44 si 16 ani) vor compare in fata unui Judecator de Instructie si vor fi inculpati pentru provocare voluntara de incendiu si distrugere de bunuri materiale, insa Procurorul Republicii de Châlons-en-Champagne, Christian de Rocquigny, a mentionat in comunicatul sau de presa ca cei in cauza ar fi actionat sub influenta alcoolului, in urma unui reportaj televizat legat de Sid Ahmed Ghlam si sub nicio forma nu fac parte dintr-o organizatie terorista si nici macar dintr-una infractionala, structurata, cu toate ca unul dintre ei ar fi fost recidivist si ar fi comis infractiuni in banda organizata.

Ideea ar fi apartinut tatalui!

In sfarsit, ce mai stim astazi despre Sid Ahmed Ghlam (Djillali), dupa cca 1 an de la arestarea lui? Destul de multe, dar inca nu suficient de multe pentru ca instrumentarea dosarului acestuia sa fie terminata de catre Polul Antiterorist al Parchetului de pe langa TGI (Tribunalul de Inalta Instanta) de la Paris, iar acesta sa fie trimis in fata Curtii cu Jurati (Juriului Popular).

Nu este exclus nici faptul ca ancheta (in derulare) sa ne dezvaluie si aspecte nebanuite ale comportamentului sau de musulman practicant, radicalizat (fidel lui Allah) sau cel de student pasionat de IT, de Electronica sau de Automatica. Cert este insa faptul ca in primavara anului 2014, pe vremea cand era student (in L3) la UMPC Paris 6, acesta ar fi fost convocat pentru prima oara la sediul DGSI (dupa sesiunea/vacanta din iarna de la care ar fi lipsit).

El ar fi fost denuntat de catre un ″prieten″ virtual (anumite surse il indica pe fratiorul sau mai mic, in varsta de 9 ani !), dupa ce pe Facebook ar fi facut cunoscut faptul ca isi doreste sa plece in Siria pentru a combate alaturi de jihadistii-mujahidini al Daesh (ISIS), dupa ce in cursul lunii februarie (in timpul sesiunii de examene) ar fi petrecut o saptamana in Turcia.

Cu aceasta ocazie este convocat la DGSI si este plasat in GAV (arest preventiv), insa va fi eliberat rapid pentru ca nu exista elemente incriminatorii contra lui in ceea ce priveste radicalizarea sau faptul ca ar putea apartine unei organizatii (intreprinderi, asociatii, etc.) de natura terorista.

Cu alte cuvinte, in urma auderii acestuia, nu s-a petrecut nimic important in viata lui, pentru ca autoritatile de ancheta au considerat ca el nu este ″suficient″ de periculos (posibil terorist) pentru societatea civila deci supravegherea lui in mod deosebit (sau punerea lui sub ascultare telefonica) nu era necesara!

Si totusi, pentru o a doua oara, Djillali revine in atentia DGSI, atunci cand pe 15 octombrie 2014, el va efectua o calatorie in Algeria (la Ager), ceea ce nu va alerta autoritatile de la DGSI pentru ca acesta are rude acolo (si unde merge cu regularitate !), de unde insa pe 29 octombre pleaca din nou in Turcia (la Istanbul), unde ramane timp de o luna, (ca″turist″, evident ?!) incercand sa ajunga in Siria (la ISIS), insa fara succes, motiv pentru care revine in Franta.

Se pare ca si de aceasta data, Djillali s-ar fi justificat credibil, pentru ca in afara de faptul ca a fost inregistrat in Fisierul S (Siguranta Statulului), din nou, autoritatile competente de la DGSI n-ar fi luat nicio masura restrictiva contra acestuia (nici de natura administrativa si nici de natura juridica)!

Mentionam aici faptul ca Fisierul S este unul dintre cele 21 de subcategorii, al celui mai vechi al Politiei Nationale FRP (Fisierul Persoanelor Cautate), creat in 1969, in care astazi ar fi inregistrate cca 400.000 de nume (cu coordonatelor lor), majoritatea dintre ele implicate in marele banditism/marea criminalitate-crima organizata, respectiv, in evadari din centre private de libertate. Fisierul S, un dispozitiv cu semnalmentele unei persoane fizice sau morale/juridice (cu 16 nivele de periculozitate de la 16 – > 1) contine nume de persoane sau persoane morale/juridice (cca 5.760, astazi) fara ca acestea sa poata fi, automat, puse sub ascultare telefonica sau arestate/retinute, care intr-o forma sau alta, direct sau indirect, ar putea pune in pericol Siguranta Nationala (posibili/aspiranti teroristi, miltanti antinuclearisti, anti G-20, membri al gruparilor teroriste de extrema dreapa sau stanga, separatisti, etc.), printre care se afla si Djillali (cu un nivel de periculozitate destul de scazut: 13).

Anumiti membri al familiei acestuia (printre care, cel putin, atat fratele cat si cumnata sa) faceau parte din miscarea Tabligh (Djamā’at al-tablīgh, o societate de predicatie musulmana, cosmopolitia, apolitica, literalista, despre renastere, dirijata de catre arabi, fondata in 1927 in India/Provincia Mewat, de catre Muhammad Ilyas Kandhlawi/1885-1944, musulman erudit, avand ca obiectiv, reislamizarea musulmanilor indieni).

Mentionez aici faptul ca unele suse media dar si politienesti sustin ca membri familiei lui Djillali ar fi fost convertiti la Islamul radical, dar acest lucru nu este exact, avand in vedere faptul ca Tabligh nu are absolut nimic de a face cu islamismul extremist (radical).

In timpul celor 120h de GAV (Garde à Vue)/intrnat la Hôtel Dieu, Djillali ar fi declarat politistilor de la PJ (Politia Judiciara) ca s-ar fi ranit singur la picior (descarcand unul dintre armele de foc din stangacie/gresala) in timp ce incerca sa se debaraseze de acestea gasite asupra lui (in masina sa), in Sena (de pe podurile Tolbiac/Bercy), ceea ce Procurorului Republicii de Paris, François Molins, parea mai mult decat ″fantezista″, avand in vedere faptul ca in perioada 2013-2014, acesta locuia in Cartierul Croix Rouge la Reims, la numai cca 45-50 m de locuinta lui Said Kouachi, care impreuna cu fratele sau Chérif vor comite pe 7 ianuarie 2015 atacul terorist de la Chralie Hebdo, in care 12 persoane vor fi ucise (dintre care 8 jurnalisti). In acest context, n-ar fi exclus, cel putin teoretic (asa cum sustin sursele politienesti !) ca Sid Ahmed Ghlam sa fi facut parte din gruparea (banda/gasca) tinerilor radicalizati din Buttes Chaumont (o filiera irakiana jihadista a Sectorului 19 Paris in jurul Moscheii Add’wa din strada Tanger, unul dintre cele mai mari lacasuri de cult musulman din Europa/cca 5.200 fideli in fiecare vineri, avandu-l ca predicator pe Farid Benyettou, apartinand gruparii salafiste algeriene pentru predicatie si lupta/GSPC- el-Jama’a es-Salafiyya li Da’wa wal Qital, devenind AQMI-Al Qaeda din Magrebul Islamic pe 25 ianuarie 2007) si ca scop recrutarea si trimiterea tinerilor francezi de origine magrebina (in special in perioada 2004-2005) sa combata (sa lupte) in Razboiul din Irak (20 martie 2003-18 decembrie 2011), in cadrul filierei irakiene a gruparii teroriste Al Qaeda, contra Coalitiei Multinationale condusa de catre SUA.

Tot aici activa si binecunoscutul terorist Boubaker El Hakim (Abou Mouqatel) membru al Daesh/ISIS care ar fi fugit in Siria si care a revendicat asasinarea a doi sefi al opozitiei in tunisia in 2013.

Avand locuinta mea pariziana in proximitatea Parcului Buttes-Chaumont (cca 25ha, conceput si realizat de catre inginerul Jean-Charles-Adolphe Alphand/1817-1891, dat in folosinta in 1867, in ultima perioada a domniei lui Napoleon III/1852-1870), in repetate randuri treceam pe la Moschee (deschisa in 1969 si demolata in 2006), unde ma intalneam cu tinerii din cartier (majoritatea studenti in invatamatul universitar tehnic si tehnologic de scurta durata/Bac+2) ajutandu-i la cursurile lor (matematica sau fizica), unii dintre ei fosti studenti de ai mei (fie in libertate, fie in mediul carceral) sau prieteni/colegi cu ei, altii cunoscuti din cartier, pe care îi stiam din vedere si cu care ne salutam reciproc. Nu toti cei care se intalneau la Moschee erau islamisti-radicalizati sau salafisti-jihadisti care aveau de gand sa lupte ca mujahidini si sa devina martiri in Razboiul Sfant.

Locul era mai mult un punct de intalnire unde se dezbateau tot felul de tematici/problematici de natura politica, nedreptatea careia sunt supusi musulmanii in lume, razboiul nedrept pe care l-a dus Franta in Algeria cu numarul mare de victime coletarele, masacrul populatiei civile (zeci de mii de barbati, mii de femei si copii nevinovati) in Irak (dupa invazia SUA in 2003), care n-aveau absolut nimic nici cu jihadul nici cu radicalizarea si cu atat mai putin cu interesele politico-economice ale SUA in Peninsula Arabica. Multi dintre ei erau naivi, vorbeau cu dificultate limba franceza si erau multumiti ca au reusit sa ajunga (legal sau ilegal) sa traiasca in Franta.

Conform surselor mele (fiabile!), Djillali nu era cunosct prin cartier, iar adresa pe care a trecut-o in cererea de naturalizare cu cca 3 saptamani in urma (inainte de arestarea lui pentru uciderea lui Aurélie Châtelain) era una de ″domiciliere pentru curier/corespondenta″ (necesara si utilizata in comunicarea cu autoritatile franceze administrative, inclusiv, cele de naturalizare) si nu una de rezsedinta (rezidenta).

In perioada respectiva (2004-2005) el era prea tanar si nu nici nu locuia la Paris (nici macar in Franta, de unde s-a intors in 2003 in Algeria, pana in anul scolar 2009/2010 cand sustine Bacalaureatul). In sfarsit, faptul ca acesta ar fi putut comunica cu imami din Buttes-Chaumont din Algeria si sa fi tinut legatura cu tineri radicalizati de la Moscheea Add’wa din strada Tanger, demolata de altfel in 2006, nu par a fi fondate!

In concluzie, este foarte putin probabil (aproape deloc !) ca Ghlam sa fi cunoscut fratii Kouachi (in special pe Said care locuia in acelasi cartier/Croix Rouge, in proximitatea domiciliului fictiv al acestuia).

Din contra, n-ar fi fost exclus ca aceasta adresa sa-i fi fost furnizata (de catre unii care sa fi avut contact direct sau indirect cu cei din Buttes Chaumont) in schimbul unor servicii pe care Djillali ar fi trebuit sa le faca acestora. Subiectul trebuie tratat cu multa precautie, pentru ca orice, eventuala, eroare, sa poata fi evitata.

Cu atat mai mult cu cat politistii de la DGSI, in ciuda unor investigatii minutioase facute in anturajul acestuia nu au gasit nimic suficient de compromitator pentru a putea lua masuri administrative sau judiciare contra lui, iar sora acestuia (Fatima), de altfel foarte apropiata de el, ca de altfel si sotul ei, K., nu aveau nicio informatie legata de o eventuala radicalizare a lui: ″Fratele meu nu s-a schimbat. Nu este vorba de radicalizare. Sunt socata de ceea ce aud. Noi nu credem in ceea ce se vorbeste si se scrie. (…) Fratele meu vorbeste deasemenea cu femeile si le respecta. (…). Niciodata nu a facut afirmatii extremiste. (…) Niciodata n-a fost un extremist al Islamului. (…) Nu credem ca armele au fost gasite la el acasa, in camera lui. Intotdeauna a fost un om cinstit. Dadea cursuri de limba araba barbatilor, iar eu femelor la Moscheea EL Fath din Saint Dizier. Intotdeauna era surazator si ajuta pe cei din jurul sau. Suntem foarte socati de ceea ce se intampla in acest moment. Nu ne-am asteptat la asa ceva….Am fost la el relativ recent si n-am vazut niciun fel de armme in camera lui. Sambata am vorbit cu el, m-a intrebat de copii si urma sa vina sa ne vada de week-end (…) El niciodata n-ar fi vrut sa plece in Siria. Era contra violentei. Spunea ca Islamul nu este nu este asta (violenta), sa ucizi oameni….El nu suporta deloc acest lucru… ″.

Chiar daca acesta parea a fi foarte activ in cadrul retelelor de socializare si atras de catre Teritoriile Jihadului, conform unor surse de la DGSI.

In ceea ce il priveste pe Djillali, in timpul arestului sau preventiv (dupa arestarea lui), legat de plecarea lui in Turcia pentru a doua oara, acesta spune ca ar fi facut calatoria in compania unui individ pe care l-ar fi cunoscut in Algeria care ar fi avut contacte cu ISIS. La Istanbul ei ar fi intrat in contact cu un jihadist francez (originar din Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris) care s-ar fi numit Abu Al-Mouthana (nume de mujahidin) si care i-ar fi explicat ca drumurile lor (celor doi) se vor separa, companionul sau urma sa plece in Siria, dar el trebuia sa se intoarca in Franta (pe cheltuiala acestuia din urma/cca 2000€!), urmand ca sa ramane in contact pentru diferite ″servicii″ care ȋi vor fi comunicate via Internet.

Astfel, pe 12 aprilie 2015 (cu o saptamana inainte de programarea comiterii atacurilor teroriste din 19 aprilie) Ghlam va repera cele doua biserici principale la Villejuif/oras cu nume simbolic (Saint Cyr si Sainte Julitte, respectiv, Sainte Thérèse), conform camerelor de luat vederi plasate in proximitatea lacasurile de cult, iar pe 18 aprilie, primeste mai multe mesaje care il impulsionau sa treaca la act.

In dimineata zilei de duminica (devreme, pe 19 aprilie), acesta tenteaza sa fure o masina pe care sa o foloseasca in atacurile sale, iar din nefericire, cea a lui Aurélie Châtelain, era garata intr-un loc retras (la ceteva sute de metri de Biserica Sainte Thérèse), unde presupusul terorist credea va putea actiona in siguranta.

Dupa ce o ucide (cu un glont in inima tras cu un pistolet Sphinx, care îi strabate corpul si se localizeaza in scaunul pasager), Ghlam îi da foc masinii pentru a distruge urmele, inainte de a reveni la domiciliul sau (camera nr.310/CROUS Paris) din sectorul 13.

Conform unor surse apropiate dosarului, numai in Biserica Saint Cyr si Sainte Julitte, la ora programata pentru atacul terorist s-ar fi aflat cca 300 de persoane. In sfarsit, in jurul orei 09h00, Ghlam suna la urgenta (SAMU/Service de Ajutor Medical de Urgenta) din fata rezidentei sale si anunta ca ar fi fost ranit la piciorul stang (la sold si la rotula, cu doua gloante) in urma unui jaf armat comis asupra lui. In realitate, anchetatorii cred ca el s-ar fi ranit in timpul furtului masinii (desi in declaratia lui spune ca ar fi fost vorba de o ″reglare de conturi″), pentru ca aceasi arma care ar fi ucis-o pe Aurélie l-ar fi ranit si pe el la picior.

Urmand traiectoria petelor de sange lasate pe sol de catre Ghlam, anchetatorii ajung la Renault-ul Mégane acestuia in care gasesc arsenalul militar (amintit mai sus) pe care urma sa-l foloseasca in atacurile sale teroriste la bisericile crestine (romano-catolice) din Vilejuif pe 19 aprilie 2015. In momentul arestarii lui, se pare ca acesta ar fi fost in contact cu un comanditar (al sau) din Siria, cu care comunica in privinta modalitatilor in care urmau sa fie comise atacurile teroriste.

Conform unor surse de la SDAT (Subdiviziunea Antiterorista) al PJ (Politiei Judiciare), s-ar parea ca Sid Admed Ghlam, n-ar fi fost un ″lup singuratic″, cum a fost cazul in atacurile teroriste ale lui Mohamed Merah in martie 2012 sau a lui Mehdi Nemmouche in mai 2014, respectiv, in atacrile teroriste ale fratilor Said si Chérif Kouachi si a lui Amedy Coulibaly in ianuarie 2015.

In plus, acestea vizeau tinte evreiesti sau simboluri judecate (considerate) ostile musulmanilor, in timp ce Sid Ahmed Ghlam urma sa comita atacurile sale teroriste contra unor lacasuri de cult crestine (romano-catolice), planificate, concepute si organizate in strainatate, de catre Daesh. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului: „Allah(o)u Akbar. Partea II. Atacurile teroriste din 7-9 ianuarie in Franta”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2015/02/allahou-akbar-partea-ii-investigatii.html; „Allah(o)u Akbar. Partea V. Atacurile teroriste in Franta si Uniunea Europeana in ultimul deceniu”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/47350-allah-o-u-akbar-partea-v-comentariul-autorului-atacurile-teroriste-din-franta-si-uniunea-europeana-in-ultimul-deceniu.html).

Pe de alta parte, faptul ca Sid Ahmed Ghlam detinea un important arsenal militar/de razboi (in masina sa Renault Mégane, respectiv, la domiciliul sau de la CROUS/camera nr. 310) pe care l-ar fi recuperat din vehiculul garat la Aulnay sous Bois (Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris), ne face sa credem (presupunem) ca el ar fi trebuit sa actioneze in cadrul unui grup (organizat), adica, implicit, ar fi trebuit sa aiba niste complici. Iar daca acesta nu s-ar fi (auto)accidentat (cu o arma de foc) in timpul tentativei de furt a masinii lui Aurélie Châtelain, respectiv, a asainarii acesteia (care a avut nesansa ″sa-i iasa in cale″), este foarte probabil ca cele doua atacuri teroriste de cela cele doua biserici (Saint Cyr si Sainte Julitte, respectiv, Sainte Thérèse) din Villejuif (Val de Marne/Métropole de Grand Paris) ar fi fost comise cu siguranta, avand ca efect un carnagiu in randul crestinilor catolici. In acest context, alte persoane, despre care PJ (Politia Judiciara) si DGSI (Directia Generala a Securitatii Interne) presupun ca ar fi putut participa la atacuri (sau ar fi putut avea legatura cu ele !) au fost interpelate si au fost plasate in GAV (Garde à Vue/Arest la sediul Politiei, autorizat conform legii maximum 6zile/144h00 in caz de atentat la Siguranta Nationala) in zilele care au urmat arestarii lui Ghlam.

Pe 25 aprilie, Abdelkader Jalal (in varsta de 33 de ani), la Colombes/Hauts de Seine-Métropole de Grand Paris (dupa unele surse la Les Mureaux/Yvelines-Regiunea pariziana, cu cca 80 de lacasuri de cult si peste 60.000 de catolici).

Cunoscut serviciilor de Politie pentru infractiuni de drept comun (furt/jaf cu circumstante agravante si trafic de droguri), acesta a fost condamnat la 3 ani de inchisoare pentru un furt cu violenta in 2009, dintr-un magazin Aldi (ALbrecht-Discount, lant de supermarketuri hard-discount german-o intreprindere familiala fondata in 1913 intr-un cartier popular din Essen de catre mama fratiilor Theo Albrecht/1922-2010 si Karl Albrecht/1020-2014, ulterior girata de catre acestia din urma/primii 2 cei mai bogati oameni din Germania, cu 8.078 de magazine/prezente in 15 tari si o cifra de afaceri de cca 60Md€).

ADN-ul sau (inscris in FNAEG/Fisierul National Automatizat al Amprentelor Genetice creat in 1998) este identificat pe vestele anti-glonti gasite in camera de student al lui Ghlam dar si in masina din care Ghlam ar fi recuperat armele la Aulnay sous Bois (inainte de posibilele atacuri teroriste de la Villejuif), gasit de catre politisti pe 22 aprilie.

Acesta ar fi afirmat in GAV ca el nu-l cunoaste personal pe Ghlam si nici nici n-ar fi avut informatii despre planurile acestuia (care ar fi fost elaborate de catre o alta persoana/un comanditar, de care vorbeste si Ghlam), recunoscand totusi faptul ca l-ar fi ajutat pe presupusul terorist pe plan logistic (ceea ce ar fi in acord ca amprentele genetice ale lui identificate pe materialul furnizat acestuia din urma), dar refuza cu vehementa complicitatea lui la eventualele atentate teroriste care urmau sa fie comise.

In orice caz, pe 29 aprilie, acesta este inculpat pentru ″asociere (asociatie) de raufacatori in vederea comiterii de crime in legatura cu o intreprindere (organizatie) terorista″ si este incarcerat in detentie provizorie la Maison d’Arrêt d’Osny (Centrul de Detentie Provizoriu Val d’Oise/Regiunea pariziana), spre deosebire de Sid Ahmed Ghlam (Djillali), care este incarcerat tot in detentie provizorie, insa in Centrul de Detentie Provizorie al Centrului Penitenciar Fresnes (Val de Marne/Métropole de Grand Paris), care cu Maison d’Arrêt/Centrul de Detentie Provizorie Fleury Mérogis (Esonne/Regiunea pariziana), respectiv, Centrul de Detentie Provizorie din Strada La Santé nr.42 (Paris/Sectorul 14), este unul dintre cele mai importante inchisori ale regiunii pariziene. Apartinand Directiei Interregionale a Administratiei Penitenciare Paris (de pe langa TGI-Tribunalul de Inalta Instanta Créteil si Curtea de Apel Paris), dintre cei cca 1.750 de detinuti/1.651 de locuri, incarcerati la Fresnes, 27 dispun de un regim de detentie special, conceput pentru cei detinuti periculosi, radicalizati, angajati in jihadul islamic, cercetati penal (in detentie provizorie): 1 detinut in celula (9m2) cu un confort sporit, izolati de ceilalti detinuti (dar si intre ei) cu activitati socio-educative specifice. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului : ″In umbra vietii/corespondenta din Mediul Carceral francez″ : http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/08/in-umbra-vietii-mediul-carceral-francez.html)

Mentionam aici si faptul ca tot in Centrul Penitenciar Fresnes este incarcerat si Flavien Moreau (27 de ani, cu numele de razboinic Abdel Fattah supranumit “Kim”, “Adam”, “Chinezul” sau “Abou Souleyman”), primul jihadist francez revenit din Siria, care isi executa pedeapsa intr-un QI (Cartier de Izolare). Originar din Coreea de Sud (n.1986 la Ulsan) si adoptat la varsta de 2/3 ani de catre o familie de francezi din Nantes (Departamentul Loire Atlantique/Regiunea administrativa Pays de la Loire, vestul Frantei), acesta are inscrise in cazierul sau judiciar 13 condamnari de drept comun (in special pentru furt/jaf armat cu violenta) inainte de convertirea la Islam si radicalizarea sa. Ajutat de catre trecatori clandestini, ajunge din Turcia (2012/Antioche) in Siria via oraselul Atmé (controlat de catre katibas islamisti/grup armat), unde isi cumpara un pistol mitraliera kalasnikov AK-47 (si 3 incarcatoare cu cca 100 de cartuse) pentru suma de cca 1.250€, cu scopul de ″a se apara, normal…Siria fiind o tara periculoasa (in plin razboi civil). (…). Pana si jurnalistii umbla inarmati pe acolo…″

Acuzat ca ar fi combatut in Siria in contul organizatiei teroriste Daesh/ISIS si ca ar putea cimite atentate in Franta, acesta sustine ca n-ar fi sta decat cca 10 zile acolo (pentru ca nu putea sa se abtina de la fumat, strict interzis acolo !) si n-ar fi participat la nicio lupta si n-ar fi facut altceva decat sa supravegheze pe katibas din regiune, dupa care ar fi revenit de urgenta in Franta (dupa 15 zile de la plecarea lui).

Conform unor probe din dosarul lui, se pare insa ca ulterior, acesta ar fi tot incercat sa revina in Siria fara succes (fiind reperat in Tunisia si atat in Orientul Mijlociu/Turcia, Iordania, Israel, Liban, cat si in Europa/Elvetia, Austria, Germania, Anglia, Belgia, Luxemburg, Irlanda, Bulgaria, etc. si expluzat in Franta, cu interdictie de a reveni). Plasat sub ascultare telefonica de catre serviciile antiteroriste franceze (care afla ca incearca sa-si procure documente de identitate false pentru a se putea intoarce in Siria), in ciuda vigilentei acestuia (schimbari dese de hoteluri, de cartele telefonice, etc.), acesta este interpelat pe 28 ianuarie 2013 (in posesia a 2 lingouri si 8 monede de aur, respectiv, 5.080€ cash).

Tot in dosarul acestuia ar exista si probe materiale conform carora, inainte de a decida sa combata in Siria in cadrul Miscarii Islamiste Oamenii Liberi al Levantului Ahrar al-Cham, o miscare salafista a insurectiei), Moreau incerca sa faca acelasi lucru in Yemen si Mali (cautand sprijin in mediul islamist londonezi si la Palestinieni) nu inainte insa de a se converti la Islam (in 2008, prin intermediul unui colocatar) si sa se radicalizeze (ulterior, prin intermediul unor codetinuti in mediul carceral, unde ar fi petrecut cca 21 de luni, mai devreme), respectiv, sa studieze araba in Egipt.

Alaturi de el va compare in fata Curtii si  Jonathan Farid Djebbar (un francez in varsta de 26 de ani, cu 9 condamnari de drept comun in cazierul sau judiciar, convertit la Islam in septembrie 2012) cu care Moreau se intretinea regulat la telefon si de la care ar fi primi doua viramente bancare in valoare de 850€ (600€ si 250€).

La interpelarea acestuia in Departamentul Indre (la domiciliul mamei sale), anchetatorii gasesc in laptopul acestuia, o duzina de video (d)jihadiste, 870 de solicitari de informatii, relativ la fabricarea bombelor artizanale, 367 de solicitari concernand Al Qaeda si AQMI, 449 de cereri de informatii relativ la pregatirea fizica si militara si 2 cautari pe Internet sub forma : ″a-l intalni pe François Hollande″, respectiv, ″deplasari François Hollande″.

La proces, care a avut loc pe 17 octombrie 2014, el nici nu nega: ″Eu nu neg, eram totalmente ratacit, imatur, am avut o conceptie eronata (gresita) despre Islam. (…) M-am gandit in cele 18 luni de detentie provizorie (dintre arestarea lui, pana la proces) ca n-am comis nicio infractiune si astazi gandesc altfel″.

Cei doi, Flavien (considerat de catre AP/Administratia Penitenciarelor ″solitar, foarte introvertit, purtator djellaba in celula si cu un comportament dificil de gestionat″, care in timpul unui sejur in inchisoare pentru furt cu circumstante agravante in 2011 ar fi solicitat profesorului de fizica sa-l invete cum sa fabrice o bomba artizanala !) si Jontahan, in ciuda prostetelor avocatului Pierre Darkanian, sunt condamnati (pentru asociere de raufacatori in vederea pregatirii de atentate pe teritoriul national/francez) pe 13 noiembrie 2014, la 7 ani de detentie, respectiv 4 ani (dintre care 18 luni cu suspendare) de catre a 16-a Camera Corectionala (Tribunalul Corectional) Paris, care in felul acesta raspunde solicitarilor Ministerului Public (Parchetul de pe langa TGI-Tribunalul de Inalta Instata/Polul Antiterorist), reprezentat prin Procurorul Republicii.

In sfarsit, un al doilea individ (Pascal K., in varsta de 32 de ani) presupus implicat in atentatele pregatite de catre Sid Ahmed Ghlam (ADN-ul lui fiind identificat pe peria de par a lui Ghlam) a fost arestat pe 26 aprilie la Saint Ouen (Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris) a fost eliberat pe 29 aprilie fara sa fi fost inculpat (pentru ca n-ar fi avut nicio legatura cu atacurile planificate, fiind gazduit timp de 2 zile de catre presupusul terorist), ca de altfel si un altul (in aceasi zi, disculpat si el), girantul (in varsta de 33 de ani) unui garaj din Pierrefitte sur Seine (Seine-Saint Denis/Métropole de Grand Paris), numele lui aparand in comunicatiile telefonice ale lui Ghlam si de la care acesta ar fi trebuit sa cumpere o masina, ceea ce interesatul n-ar fi facut.

Din contra, pe 7 iunie, alti doi indivizi (cu varstele de 35 si 39 de ani, respectiv, Vega/Macreme A. si Thomas M.) facand parte din anturajul lui Ghlam au fost interpelati de catre SDAT (Subdirectia Antiterorista) a PJ a PP Paris, la domiciliile lor din Limay si Mantes la Jolie, localitati vecine in Departamentul Yvelines (Regiunea pariziana).

Se pare ca cei doi ar fi furnizat lui Djillali, vestele anti-glont, gasite in vehiculul acestuia. Conform unor documente (probe fiabile) s-ar parea ca Djillali, dupa recuperarea armelor din vehiculul garat la Aulnay sous Bois, ar fi recuperat si un al doilea vehicul in care sa-si ascunda arsenalul (un BMW 318) dintr-un garaj aflat la Pierrefitte sur Seine (altul decat cel amintit mai sus) unde ar fi lucrat cei doi complici ai sai (care desi ar fi fost in Siria la inceputul anului 2015, niciodata n-ar fi fost anchetati pentru acte de terorism, decat pentru infractiuni de drept comun/banditism) si ar fi fost indoctrinati de catre Fabien Clain (n.1978 in Insula Réunion-DOM/Departament-Regiune francez(a) Outre Mer din Oceanul Indian, un jihadist francez, urmarit de catre serviciile antiteroiste franceze din 2001, supranumit Omar si condamnat in 2009 la 5 ani de inchisoare pentru ca ar fi animat o filiera de recrutare al jihadistilor francezi pentru a lupta Irak) stabilit la Toulouse in cartierul Mirail, fondator (cu fratele sau Michel) al gruplui salafist ″Clan des Belphégor″ (si casatoriti amandoi cu femei de origine franceza convertite la Islam si purtatoare de Burka), cel care a revendicat (in numele Daesh/ISIS) atentatele teroriste de la Paris (din 13 noiembrie 2015), un apropiat al lui Mohamed Merah (care pe 11, 15 si 19 martie 2012 ar fi ucis 7 persoane la Toulouse si in regiunea sa urbana), respectiv, al lui Olivier Corel (Abdel Ilat Al-Dandachi/Abdulilah Qorel/n.1946 la Homs/Siria supranumit si Émir blanc/Emirul alb ) un franco-sirian practicant si promotor al Islamului radical (la ferma sa din Artigat/Departamentul Ariége, Regiunea administrativa Languedoc Roussillon-Midi-Pyrénées, sudul Frantei), care ar fi indemnat si convins numerosi francezi (in special de origine musulmana) sa combata in Irak si Siria, in cadrul Daesh (ISIS). Un al 3-lea individ, Rabah B. (supranumit ″Le Kabyle″), presupus complice, care ar fi livrat lui Ghlam aresenalul militar din Renault Mégane, este cautat.

Conform dosarului de instructie, acestuia este explicat cum va ajunge la vehiculul acesta (furat) de pe Parking-ul din Aulnay sous Bois: ″Vei gasi pe aceasta strada o sandwicherie (l’Atmosphére) (…) iar printre masinile garate tu cauti un Renault Mégane (…). Pe roata din dreapta-fata vei gasi cheile acesteia. (…). Dupa ce o deschizi, vei gasi o sacosa (geanta) si o vei pune in masina ta (….). O lasi garata pe a ta ceva mai departe si vei reveni dupa ea maine dimineata. (…). Te intorci acasa cu mijloacele de transport in comun (…). Foloseste manusi cand umbli la masina. (…). Ai nevoie de pachet (din sacosa/geanta) pentru ca sa-ti faci treaba. Cand vei recupera geanta sa-mi trimiti un mesaj″. Alte instructiuni decriptate indica lui Ghlam locul unde va trebuie sa ajunga (un alt vehicul (BMW 318, aflat intr-un garaj la Pierrefitte-sur-Seine), in care sa-si ascunda arsenalul sau militar (si nu in camera sa de student la CROUS, cum a procedat !): ″Cand ajungi acolo tu spui ca vrei sa vorbesti cu Rabi si cum il vezi, spui ca vii din partea lui Vega si Thomas pentru a recupera BMW 318″.

Investigantii aprofundate ne conduc la ideea ca fratii Clain s-ar fi intalnit cu Abdelkader Merah et Sabri Essid (fratele si cumnatul lui Mohamed Merah) la reuniunile organizate de catre Emir la ferma sa din Artigat, care dupa eliberarea sa ar plecat in Siria si ar fi aderat la Daesh. Macreme A ar fi fost un apropiat al lui Moussa Coulibaly (cel care a agresat cu cutit 3 militari francezi la Nisa pe 3 februarie 2015), iar cel de-al doilea, Thomas K., frecventa un fost membru al GICM (Grupul Islamic Combatant Marocan), suspectat ca ar fi fost implicat in organizarea atentatelor de la Casablanca (5 atentate sinucigase pe 13 mai 2003, facand in total 45 de victime/33 de civili, respectiv, 12 teroristi-kamikaze si cca 100 de raniti, pentru care au fost condamnati in 2007, pentru complicitate la pedepse cuprinse intre 5-7 ani de inchisoare, franco-marocanii Redouane Aberbri, Rachid Aït El Haj, Fouad Charouali si Bachir Ghoumid, respectiv, Attila Turk un franco-turc, toti prieteni de copilarie, crescuti in Departamentul Yvelines/Regiunea pariziana, deposedati de nationalitatea lor franceza pe 7 octombrie 2015, conform art.25 din Codul Civil sunt) si la Madrid (10 explozii aproape simultane pe 11 martie 2004 intre orele 07h32-07h39: 3 la gara-terminus Atocha/34 de victime, 2 bombe la statia El Pozo del Tío Raimundo/67 de victime, 1 bomba la statia Santa Eugenia/16 victime si 4 bombe in afara garii Atocha la statia Calle Téllez/64 de victime, facand in 191 de morti si 1.858 de raniti). Procesul a avut loc intre 15 februarie-2 iulie 2007 intr-o anexa a Audientei Nationale (spaniole), in care au comparut 29 de inculpati (15 marocani, 2 sirieni, 1 libanez, 1 algerian, 1 egiptean si 9 spanioli)/116 suspectati initial, ca ar fi contribuit la atentate, furnizand dinamita teroristilor.

Alti noua suspecti nu vor compare: 7 dintre ei sunt morti intr-un incendiu (al apartamentului in care se ascundeau) pe 3 aprilie 2004, unul ar fi murit in Irak, iar unul ar fi astazi in cavala (fugitiv).

Conform verdictului din 31 octombrie 2007, cei 3 principali condamnati: José Emilio Suárez Trashorras, Jamal Zougam si Othman El Gnaoui au totalizat mii de ani de inchisoare ca sanctiune penala, 18 condamnati pentru complicitate la pedepse cuprinse intre 15 luni-3 ani: Hassan El Haski, Basel Ghalyoun, Fouad El Morabit Anghar, Mouhannad Almallah Dabas, Sael El Harrak, Mohamed Bouharrat, Youssef Belhadj, Mohamed Larbi Ben Sellam, Rachid Aglif, Abdelmajid Bouchar, Hamid Ahmidan, Rafá Zouhier, Abdelilah El Fadoual El Akil, Nasreddine Bousbaa, Mahmoud Sleiman Aoun, Raúl González Peláez, Antonio Iván Reis Palicio si Sergio Álvarez Sánchez, iar 7 au fost achitati: Carmen Toro Castro, Emilio Llano Álvarez, Mohamed si Brahim Moussaten, Rabei Osman El Sayed Ahmed (″Egipteanul″), Javier González Díaz si Iván Granados Peña.

In sfarsit, desi Pascal K. a fost pus in libertate (AND-ul lui fiind identificat pe peria de par a lui Ghlam, acesta petrecand doua nopti la Ghlam in camera sa de student), anchetatorii au descoperit, ulterior, ca fratele sau Franck (care ar fi participat la o misiune in exteriorul Libanului) a fost un dezertor al Armatei Franceze si acesta ar fi fost elevul lui Farid Benyettou, fostul mentor al lui Chérif Kouachi, unul dintre teroristul de la Charlie Habdo din 7 ianuarie 20015. Alte investigatii legate de posibila activitate terorista a lui Ghlam pun in evidenta faptul ca acesta ar fi schimbat mesaje criptate (o parte dintre ele decriptate/descifrate) cu un individ din zona siriano-irakiana, fiind vorba de mai multe actiuni simultane pe 19 aprilie (atacul unui tren pentru a ucide 150 de ″necredinciosi″ fata de Islam sau la Bazilica Sacré Cœur, etc.).

Informatiile din regiunea Saint Dizier (si Moscheea El Fatah) sunt destul de dificil de cules, pentru ca in aceasta zona, in sanul unei comunitati (originara din Tunisia, Maroc, Algeria, Siria, etc.), care traieste in saracie (majoritatea dintre ei numai din prestatiile sociale), exista o solidaritate si intrajutorare, iar Moscheea ca lacas de cult, pentru coeziunea sociala.

Se pare ca Ghlam care este bilingv (franco-arab) cunoaste bine gramatica franceza si araba (ceea ce este rar in sanul comunitatilor musulmane), motiv pentru care ar fi fost acceptat sa predea araba literara si copiilor in perioada 2013-2014, dar ulterior, ar fi renuntat.

NOTA
Legat de acest dosar criminal, putem mentiona faptul ca, comiterea unor atacuri teroriste in lacasuri de cult crestine (romano-catolice) in Franta ar fi fost un premierat. Ramane totusi de neinteles faptul ca in asemenea actiuni jihadistii-salafisti cu experienta criminala de la Daesh sa fi facut apel la un student novice (diletant) in materie de lupta armata (militara), chiar daca ar fi fost usor  manipulabil si  inteligent, care ar fi avut sanse minime sa-si poate duce proiectul sau pana la capat, avand in vedere stangacia lui in manuirea armelor, precum si distantele la care se aflau cele doua obiective bisericesti crestine, Saint Cyr si Sainte Julitte, respectiv, Sainte Thérèse.
Cu atat mai putin ar fi fost probabil ca acesta sa fi putut scapa cu viata si sa se fi putut ascunde in casuta logodnicei sale Emilie (asa cum mentiona in mesjaul sau  catre comanditar), fara sa mai adaugam faptul ca el nici n-ar fi purtat cagula (pentru ca politistii n-au gasit asa ceva nici asupra lui in masina si nici in camera lui de student), deci ar fi fost usor de identificat.
Pare incredibil si faptul ca un individ sa fie atat de introvertit incat nimeni din anturajul sau (nici macar persoanele cele mai apropriate cu care comunica excellent si carora se destainuia, Fatima, Emilie, etc.) sa nu banuiasca nimic despre posibila sa radicalizare si dorinta acestuia de a deveni martir intr-un ″razboi sfant″, incompatibile cu proiectele sale de viata si care nu-si aveau sensul, fiind convins, din ceea ce stiu, ca nu suntem in cazul patologic a lui Doctor Jekyll si Mister Hyde !
Personal, eu cred ca, ca si in Dosarele X  Files, adevarul, care trebuie descoperit este in alta parte….

Investigatiile noastre continua…..

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2016/04/atacurile-teroriste-esuate-de-la.html


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here