NecenZuratmm.ro : Legi nescrise ale Republicii Franceze. Cele sapte “pacate” capitale ale unui (fost) Presedinte de stat francez

0
57
Raspandeste cu incredere
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    2
    Shares

Sondajul nostru

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


In memoriam, Tijnus (Bernard Verhlac, 1957-2015), Charlie Hebdo

A se vedea si Editorialul  autorului : “Adio Charlie” ! (http://necenzuratmm.ro/editorial/46378-adio-charlie.html)

Descendent al unei famlii nobile instarite (Mihály Sarközy de Nagy Bócsa, aristocrat maghiar din secolul XVII cu intinse tinuturi de pamant in satul Alattyán aproape de Szolnok), Nicolas-Paul-Stéphane Sarközy de Nagy Bócsa (Judetul Bács-Kiskun, Ungaria), fostul Presedinte al Republicii Franceze a fost si este fara nicio indoiala unul dintre marile figuri ale lumii politice franceze si internationale, contemporane.

Un adevarat nonconformist, un “reformator, normalizator si simplificator” (Luca Niculescu, Red. Sef RFI Romania), Nicolas Sarkozy (de Nagy Bócsa) este primul Presedinte al celei de-a V-a Republici Franceze (2007-2012, UMP-Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala/Miscarea Populara, partid de centru dreapta-dreapta, cu ideologie de: liberalism, conservatorism, liberal-conservatorism, democratie crestina) care a “sfidat” legile nescrise ale acesteia (“codul” nescris de deontologie prezidentiala/traditional !), respectat cu strictete de catre toti predecesorii acestuia: Charles de Gaulle (1958-1969, “fondatorul” celei de a V-a Republici franceze, precum si al partidelor politice de dreapta, cu idelogie gaulle-ista,  RPF-Adunarea Poporului Francez, fondat in 1947 si UNR-Uniunea pentru Noua Republica, fondata in 1958, devenita din 1967, UDR-Uniunea Democratilor pentru Republica); Georges Pompidou (1969-1974, UNR, UDR); Valéry Giscard d’EstaingVGE (1974-1981, Membru al Academiei Franceze, fotoliul nr.16, reprezentant al partidelor politice de centru dreapta, cu ideologie de centru-dreapta: conservatorism, social-liberalism, democratie crestina, patriotism, traditionalism: CNIP-Centrul National al Independentilor si al Taranilor, 1952-1962; RI-Republicani Independenti, 1962-1966 partid devenit FNRI-Federatia Nationala a Republicanilor Independenti intre 1966-1977; PR-Partidul Republican, 1977-1978; UDF-PR-Uniunea pentru Democratia Franceza-Partidul Republican, 1978-1995, devenit UDF intre 1995-2002, cand a fost integrat in UMP); François Mitterrand (1981-1995, reprezentant al partidelor politice de stanga: UDSR-Uniunea Democratica si Socialista a Rezistentei, 1946-1965; CIR-Conventia Institutiilor Republicane, 1965-1971; PS-Partidul Socialist, 1971-1995) si Jacques Chirac (1995-2007, reprezentant al partidelor politice gaulle-iste UNR, 1968-1971; UDR, 1971-1976; RPR-Adunarea pentru Republica, 1976-1995, scindat din UDF, integrat in 2002, in UMP).

Dar si de catre succesorul acestuia, François Hollande (2012-2017, PS), cel mai “titrat” Presedinte (cel putin pana in prezent!), intr-o oarecare masura, fiind titular a 3 diplome celebre de „Grande Ecole” (Sciences Po-Stiinte Politice, HEC-Inalte Studii Comerciale si ENA-Scoala Nationala de Administratie).

In primul rand, spre deosebire de el, toti inaintasii sai erau francezi “pur sange”, el fiind primul Presedinte, “imigrant” si “amestec” (combinatie liniara sau nu !) de nationalitati europene, descendent al unei familii maghiare evreiesti din partea tatalui (Pal Sarközy de Nagy Bócsa nascut pe 5 mai 1928 la Budapesta, apartinand unei mici familii burgheze inobilata pe 10 septembrie 1628 de catre Imparatul Ferdinand II, Regele Boemiei si Ungariei) si a unei familii grecesti evreiesti din partea mamei (Andrée Mallah nascuta pe 12 octombrie 1925 la Paris, fiica lu Bénédict Mallah, nascut: Aaron “Beniko” Mallah in 1890 la Salonic, chirurg la Paris si a lui Adèle Bouvier, infirmiera de confesiune catolica, nascuta la Lyon in 1891, originara dintr-o familie savoyarda, regiune, actualmente franceza, frontaliera cu nordul Italiei).

Familia Mallah, de religie mozaica (confesiune iudaism liturgic spaniol), din secolul al XVII se stabileste in Grecia, la Salonic.

Astfel, Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy (“Copilul minune al secolului XXI”, a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestuia: http://www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=1092) este  la a doua generatie de imigranti dupa tata si a treia dupa mama.

In al doilea rand, Presedintele Frantei este singurul dintre presedintii Republicii a V-a care nu este absolvent a unei sau a mai multor Scoli Superioare de Inalte Studii ultra-elitiste (“Grandes Ecoles”, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: “CUFR”-Consultana Universitara, Studii si Cercetari de pe langa Scolile Superioare Franceze de Inalte Studii”: http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/cufr-consultanta-universitara-studii-si.html), deosebit de selective (in care sunt scolarizati cu putin peste 6-7% dintre studentii francezi si ale caror absolventi, in mod “obligatoriu”, sunt toti intelectualii francezi de inalta clasa, cu rare exceptii!), considerata ca “filiera regala” de acces, in toate domeniile de activitate ale vietii sociale, la functia de inalt functionar al statului. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: “Sistemul elitist francez de inalte sudii “Grandes Ecoles”, un sistem educativ de mare complexitate si prestigiu, unic in lume”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43996-sistemul-elitist-francez-de-inalte-studii-grandes-ecoles-un-sistem-educativ-de-mare-complexitate-si-prestigiu-unic-in-lume.html).

Spre deosebire de De Gaulle (22 noiembrie 1890-9 noiembrie 1970, ESM-SC/Scoala Speciala de Inalte Studii Militare Saint Cyr-1912, al 13-lea din promotie), de Pompidou (5 iulie 1911-2 aprilie 1974, ENS-Normale Sup’/Scoala Normala Superioara, respectiv, Scoala Libera de Stiinte Politice, mai tarziu, IEP-Sciences Po/Institutul de Studii Politice-1934), de Giscard d’Estaing (2 februarie 1926, X-Polytechnique/Scoala Politehnica-1948, ENA/Scoala Nationala de Administratie-1951, al 6-lea, Promotia Europe), Mitterrand (26 octombrie 1916-8 ianuarie 1996, Sciences Po-1937) si de Chirac (29 noiembrie 1932, Sciences Po-1954, ENA-1959, Prpmotia Vauban), respectiv, de actualul Presedinte, Hollande (12 august 1954, Sciences Po-1974, HEC/Inalte Studii Comerciale-1975, sectia Serviciul Public si ENA-1980, al 7-lea, Promotia Voltaire).
Nicolas Sarkozy (28 ianuarie 1955-), fostul (si probabil viitorul Presedinte!), al Frantei, este “doar” licentiat in drept privat a Universitatii Paris 10 (Nanterre) in 1978.

Adevarat, dupa o tentativa reusita, in 1979 este admis la Sciences Po ca si Mitterrand, respectiv, Chirac, insa o abandoneaza, trecand in 1980 examenul CAPA (Certificat de Aptitudini pentru Profesia de Avocat), pentru a deveni avocat de afaceri.

In al treilea rand, Nicolas Sarkozy este primul Presedinte al Republicii a V-a care divorteaza in timpul mandatului sau prezidential si se recasatoreste, fiind Presedintele cu cele mai multe contracte de mariaj.

Ales presedinte pe 16 mai 2007, divorteaza pe 18 octombrie de ceea de-a doua sa sotieCécilia Ciganer-Albéniz (Cécilia Attias, 12 noiembrie 1957, nascuta Cécile María Sara Isabel Ciganer si devenita Cécilia Sarkozy), cu care s-a casatorit pe 23 octombrie 1996, dupa ce in 1989 a despartit-o pe aceasta de celebrul animator francez de televiziune Jacques Martin, cel care a lansat artisti francezi de mare valoare ca:Laurent Gerra, Virginie Lemoine, Laurent Ruquier, Julien Courbet, Laurent Baffie, etc.

De fapt pe Cécilia Ciganer-Albéniz o cunoaste atunci cand pe aceasta o casatoreste cu acesta din urma la Neully sur Seine (regiunea urbana pariziana, Departamentul Hauts de Seine) in 1984, pe cand era primar al acestei localitati, considerat cel mai “chic” (luxos) cartier periferic al conglomeratului parisian.

Cu ocazia sfintelor sarbatori de sfarsit de an, la numai doua luni de la divortul de Cécilia Sarkozy, Presedintele Frantei o cunoaste “intamplator” pe Carla Gilberta Bruni-Tedeschi (23 decembrie 1967-), cantareata si fosta manechina, la “cina cea de taina”, a la Jacques Séguéla (promotor de publicitate, co-fondator in 1970 a RSCG-o retea de 200 de agentii de publicitate, incorporata din 1996 in Grupul HAVAS), un apropiat al Presedintelui, cu care se casatoreste pe 8 februarie 2008.

Merita sa semnalam aici si faptul ca toate sotiile Presedintelui Sarkozy erau de origine straina, ceea ce nu a fost cazul la niciun alt predecesor al acestuia.

Marie-Dominique Culioli, fiica unui farmacist din Vico (Corsica de Sud, la cca 30 km Nord-Est de Ajaccio), prima sotie, cu care s-a casatorit pe 23 septembrie in 1982, ca de-altfel si cea de-a treia sa sotie, Carla Bruni (din Torino), erau de origine italiana.

Cea din urma, fata compozitorului de opera si industrias Alberto Bruni Tedeschi, respectiv, a actritei si pianistei Marisa Borin, s-a instalat in Franta la varsta de sapte ani si timp de un deceniu (intre 1987-1997) a lucrat ca manechin, ulterior (din 2000), consacrandu-se muzicii (autor-compozitor-interpret).

Ea afla pe 9 ianuarie 2008, ca un om de afaceri italian, Maurizio Remmert, nascut in 1947, stabilit in Brazilia la São Paulo din 1976 este tatal ei natural si nu Alberto Bruni Tedeschi, cel care a crescut-o.

In ceea ce o priveste pe Cécilia, nici  “carcaletele” ei de nationalitati nu este de neglijat.

Tatal ei André Ciganer, nascut Aron Chouganov in localitatea Bălţi (Republica Moldova) in 1898, pe de o parte descendent al unei familii de proprietari de terenuri evreiesti din Basarabia, iar pe de alta parte, din romi (tigani) moldoveni, parasandu-si tara in timpul adolescentei cu un pasaport “apatrid” (fara cetatenie), va parcurge Europa, ajungand in Spania, unde o “seduce” pe mama Céciliei, Diane Teresita Albeniz de Swert, Presedinta Fundatiei Albéniz, fiica ambasadorului spaniol si nepoata compozitorului Isaac Albéniz.

Imprientenandu-se cu Joseph Kessel (10 februarie 1898, Clara, Entre Ríos, Argentina – 23 iulie 1979 Avernes, Val-d’Oise, regiunea pariziana), un aventurier, jurnalist si romancier francez, fiul lui Samuel Kessel, medic de origine evreu lituanian, (Rusia Imperiala), care si-a facut studiile la Montpellier (Departamentul Hérault, Regiunea administrativa Languedoc-Roussillon, sudul Frantei), el se expatriaza in America de Sud, iar ulterior, in anii 1940, se instaleaza la Paris, ca blanar.

La acest “capitol” putem adauga aici si faptul ca nici succesorul lui Sarkozy, actualul Presedinte al Frantei, Hollande, nu se “incadreaza” in schema generala a presedintilor Republicii a V-a.

Pentru ca acesta, devine presedinte al Frantei dupa alegerile din 2012, cu starea civila de celibatar (“flacau”!) aflandu-se in “uniune libera” (din 2005) cu Valérie Massonneau (Trierweiler), un jurnalist politic  la Paris Match si animatoare de televiziune pe Canalul Direct 8, fosta sotie a lui Denis Trierweiler (intre 1995-2010), filzof si jurnalist la Paris Match (cu are are 3 copii), dupa ce se desparte de sotul ei din tinerete, Frank Thurieau.

Asa cum bine stim insa, Hollande, nu se afla la prima sa legatura “libera” de tip matrimonial, cu Valérie Massonneau (Trierweiler), pentru in urma unei relatii care dateaza inca din anii studentiei la ENA (din 1978), acesta va avea 4 cpoii cu Ségolène Royal (ENA-1980, Promotia Voltaire): Thomas (n.1984, Avocat), Clémence (n.1986, medic gastroenterolog), Julien (1987, cineast) si Flora (1992, psiholog).
Invinsa de catre Nicolas Sarkozy la alegerile prezidentiale din 2007 (cu 46,94% din totalul de voturi), separarea ei de Hollande o va anunta chiar ea, in ziua celui de-al doilea tur al alegrilor legislative din 17 iunie 2007.

Tot ea este si cea care va dezminte, in public, faptul ca ar fi trait alaturi de actualul presedinte, in cadrul unei legaturi matrimoniale de tip PACS (Pact Civil de Solidarite, a se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: “Pactul Civil de Solidarite, un angajament cu obligatii minime, dar eficace in viata de cuplu”: http://necenzuratmm.ro/social/42401-pactul-civil-de-solidaritate-pacs-un-angajament-cu-obligatii-minime-dar-eficace-in-viata-de-cuplu.html).

 In sfarsit, celibatarul-presedinte de la Palatul Elysée[1], este fortat de catre mijloacele mass-media sa anunte oficial pe 25 ianuarie 2014, intreruperea legaturii matromoniale (de tip concubinaj!) si cu  Valérie Massonneau (Trierweiler), pentru ca pe 10 ianuarie 2014, Magazinul Closer (saptamanal de scandal, fondat in 2005, cca 0,5 milioane de exemplare) dezvaluie legatura amoroasa a acestuia cu actrita si producatoarea de filme, Julie Gayet (n.1972).

In concluzie, fostul Presedinte Nicolas Sarkozy, are tot patru copii, ca si actualul Presedinte, Hollande, dar din 3 casatorii diferite: pe Pierre (n.1985) si Jean (n.1986) cu Marie Dominique Culioli (1982-1996), pe Luois (n.1997) cu Cécilia Ciganer-Albéniz (1996-2007) si pe Giulia (n.2011) cu Carla Bruni-Tedeschi (2008-).

In al patrulea rand, cu toate ca toti presedintii Frantei celei de-a V-a Republici si-au atras in politica mai mult sau mai putin si unii membri ai familiilor lor (Pierre de Gaulle, fratele Generalului Charles de Gaulle, Philippe de Gaulle, nepotul, precum si stranepotii Charles de Gaulle Jr. si Pierre de Gaulle Jr., Alain Pompidou fiul adoptiv a lui Georges Pompidou, Henri si Louis Giscard d’Estaing fii lui VGE, Gilbert Mitterrand, fiul lui François Mitterrand), Jean Sarkozy, fiul Presedintelui Nicolas Sarkozy este si cel mai tanar si singurul care nu a facut studii superioare (stralucite !) intr-o scoala elitista (Grande Ecole), in ciuda faptului ca pare a fi un om politic “consacrat”, fiind membru UMP (Union pour la Majorité Présidentielle/Mouvement Populaire) si din 16 martie 2008, Consilier General al Departamentului (Judetului) Hauts de Seine pentru Cantonul Neully sur Seine Sud!

In urma unor tentative soldate cu esec in “filiera regala” de acces in politica, in Prépa Littéraire (Hypokhâgne=anul I, Liceul Henri IV-Paris, 2004) si anul I in Prépa ENS (Normale Sup’-Cachan, filiera D1:Economie-Drept, 2005), in 2006, acesta se inscrie la Universitatea Paris I (Panthéon-Sorbonne) in “filiera populara” de stiinte juridice. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici: http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2009/11/jaful-secolului-fara-violenta.html).

Pe 10 septembrie 2008, atunci in varsta de 22 de ani, el se casatoreste la Neully sur Seine cu Jessica Sarah Fanny Sebaoun, fiica fondatorului retelei de magazine Darty (IT, Electronice, Electrocasnice, Hi-FI, etc.), avandu-l nas pe Brice Hortofeux, fostul Ministru al Imigratiei, un dusman de moarte prin “vocatie” al imigratiei clandestine si un adept prin “convingere” al modelului de “imigratie aleasa” al Presedintelui Sarkozy.

In septembrie 2009 reuseste prin corespondenta, la a treia incercare (derogare ministeriala !) sa promoveze anul II, pentru ca  sa fie admis in anul L3 (Licenta, anul III).

Acest lucru nu a impiedicat Consiliul de Administratie sa-l numeasca pe 23 octombrie 2009, Administrator al EPAD (Institutie Publica pariziana de Amenajare al celui mai mare Cartier de Afaceri european, cu caracter industrial si comercial, “La Défense”, cu o suprafata de 160 ha, creata pe 9 septembrie 1958) in locul lui Patrick Devedjian (Consilier general al Departamentului Hauts de Seine si el, prieten intim al Presedintelui), datorita atingerii limitei de varsta (65 de ani) in aceasta functie.

In urma fuziunii ei cu EPASA (Institutie Publica de Amenajare teritoriala Seine-Arche) pe 2 iulie 2010, printr-un decret prezidential, ia nastere EPADESA (Institutie Publica de Amenajare al cartierului Défense-Seine-Arche) si Jean Sarkozy este inlocuit (in urma demisiei acestuia!) de catre Jöelle Ceccaldi-Raynaud ca Presedinta a Consiliului de Administratie si Philippe Chaix, Director General.

Datorita “reusitei” candidaturii lui Jean, Nicolas Sarkozy, a fost considerat atat de catre presa franceza cat si de catre cea straina (The Guardian, The Times, Corriere della Sera, New York Post, The Australian, La Tribune de Genève, The Independent, Die Welt, Il Giornale, El País, The Washington Times, etc.), respectiv de catre et CCTV-1 (Televiziunea Centrala Chineza), cel mai mare promotor prezidential al nepotismului Republicii a V-a !

El insusi, a fost Presedintele EPAD intre aprilie 2005 si ianuarie 2007.

In ciuda “trecutului” sau, nu foarte “regal” si nici foarte “glorios” astazi, Jean Sarkozy, tatal a doi copii: Solal (n.2010) siLola (n.2012), pare a fi un om politic, dar si un “intelectual” confirmat.

In 2013, obtine la Universitatea Paris 1, un Master in Drept privat, insa cu mult timp inainte, inca din 9 martie 2008 este deja Consilier General al Departamentului Hauts de Seine (regiunea pariziana), iar din 31 martie 2011, Vicepresedintele (al 7-lea) al Consiliului General.

Pentru ca incepand din ianuarie 2013, sa lucreze deja in cadrul Universitatii Paris 1 (Panthéon-Sorbonne) in calitate de cadru didactic suplinitor (seminarist) la Disciplina de Drept privat.

Ceea ce i-a permis ca astazi, sa-si reia si functia de Administrator la EPADESA, avandu-l ca Presedinte al Consiliului de Administratie pe Patrick Jarry si ca Director General pe Hughes Parant.

In al cincilea rand, Nicolas Sarkozy este primul presedinte al Republicii a V-a care a propus o reforma de fond a Codului de Instructie Criminala francez din 1808 mostenita de la Inchizitie si adoptata de catre Napoleon, care nu este decat o reactualizare a Ordonantei de Procedura Criminala din 1670.

In cadrul acestei reforme el propune suspendarea Judecatorului de Instructie, un magistrat independent, insarcinat de catre Procurorul General al Republicii in instruirea (instrumentarea) dosarelor penale corectionale si criminale, precum si inlocuirea Juriului Popular in Procedura Juridica Penala Criminala (PJPCRI), cu un Complet de Judecata, ca si in Procedura Juridica Penala Corectionala (PJPCOR), format din 5 magistrati (3 in PJPCOR).

Aceasta reforma de fond el justifica prin faptul ca Judecatorul de Instructie (considerat cel mai puternic om al Republicii inca de catre Napoleon !) are puteri, practic “nelimitate” (ceea ce nu se mai justifica in mileniul III !) si instruirea (instrumentarea) dosarelor dureaza prea mult in timp (cca 1 an in PJPCOR si in medie 3-4 ani in PJPCRI), iar in PJPCRI, Juriul Popular (compus din 3 Magistrati si 6 Jurati alesi de pe listele electorale, arbitrar, in prima instanta si 9 in Apel), este deseori influentat de catre mass-media (si sensibilizat de catre aparare !), ceea ce conduce in nenumarate cazuri la un verdicat necorespunzator, nefavorabil partii vatamate, respectiv, civile.

In repetate randuri, intr-o serie de articole, am aratat ca aceasta reforma nu este neconditionat, una buna (“O reforma fara forma si fara fond”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html; “Sacalii”:  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html; “Procesul Outreau. Capitularea sistemului juridic francez.”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2009/03/procesul-outreau-capitularea-sistemului.html?q=Outreau; “Revizuirea condamnarilor in PJP: http://necenzuratmm.ro/justitie/42444-revizuirea-condamnarilor-penale-in-jurisdictia-franceza.html, etc.), un punct de vedere sustinut si de catre inalti magistrati, membri ai SNM (Sindicatulului National ai Magistratilor) precum si de catre avocati penalisti reputati.

In al saselea rand, Nicolas Sarkozy, este singurul dintre cei sase Presedinti ai Frantei, (Republica a V-a) care a propus o reforma (tot de fond!) in invatamantul superior francez.

Este vorba de autonomia universitara.

Scopul acestei reforme ar fi reducerea decalajului urias care exista intre cele doua mari sisteme educative in invatamantul superior francez de lunga durata: Scolile Superioare de Inalte studii (Les Grandes Ecoles), deosebit de selective, destinate unui public elitist, pe de o parte, precum si Universitatile (cu noul sistem: LMD/Licenta-Masterat-Docrorat), consacrate invatamantului de masa, pe de alta parte.

Conform legii LRU (Legea n°2007-1199 din 10 august 2007 relativ la Libertatile si Responsabilitatile Universitatilor), printre altele, pana la 1 ianuarie 2013 toate cele 83 universitati publice franceze trebuie sa devina autonome din punct de vedere bugetar.

Incepand cu 1 ianuarie 2009, 18 universitati si-au dobandit autonomia si inca 33 la 1 ianuarie 2010.

La 1  ianuarie 2011 vor deveni autonome inca 25, adica un total de 76 de universitati din 83. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat tematicii : “Autonomie universitaire”:  http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.ro/2010/07/liste-des-universites-francaises.html)

Desi, daca teoretic aceasta lege ar putea conduce la falimentarea universitatilor neperformante si intarirea celor reputate pentru a intra in competitie cu Scolile CGE (Conférence des Grandes Ecoles), practic, eu sunt convins ca acest tip de autonomie, poate fi obiectul unor derapaje judiciare pentru supravietuire,  dand nastere unei coruptii de mare anvergura din sistem. (A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica : “Principiul excluziunii in educatie. Un vast trafic de diplome universitare. Filiera franco-chineza”http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42319-principiul-excluziunii-in-educatie-coruptie-de-anvergura-in-invatamantul-universitar-francez.html).

In cel de-al saptelea rand, Nicolas Sarkozy este primul Presedinte al Frantei care “rupe brutal” cu trectul, cu traditionalismul francez, privind imigratia legala in Franta, propunand schimbarea sloganului “France terre d’asil” inca din Evul Mediu (pe atunci sub forma de “imunitate” politica), cu cel de “l’Imigration choisi pour la France” (Imigratie aleasa pentru Franta).

Cu alte cuvinte, in loc sa-si deschida portile larg solicitantilor de azil politic (ca in trecut), care in majoritatea cazurilor sunt solicitanti de azil economic deghizat in azil politic, Franta, ca tarile traditionale de imigratie (SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda) sau ca alte state europene, mai putin (Marea Britanie, Germania, Italia, Spania, Portugalia, Danemarca, etc.), trebuie sa-si reformeze legislatia privind acordarea azilului politic prin intermediul OFPRA (Oficiul Francez pentru Refugiati si Apatrizi, creat prin legea n°52-893 din 23 iulie 1952), in favoarea unei “imigrari alese”, in favoarea celor “care au vocatia de a se integra in Franta, profesional si social”, in favoarea celor, de care Franta are nevoie pentru dezvoltarea sa spirituala si economica, in special al strainilor scolarizati in Franta in Scolile Superioare de Inalte Studii (Les Grandes Ecoles) de toate tipurile, in toate filierele.

Art.120 al Constitutiei Franceze din 1793 mentiona (privind Declaratia Drepturilor Omului din 1789): “Poporul francez acorda azilul politic strainilor persecutati in tara lor pentru cauza libertatii si il refuza tiranilor”!

Acest principiu este “reactualizat” pe 15 decembrie 1946, cand ONU creaza OIR (Organizatia Internationala a Refugiatilor), inlocuita in 1949 prin HCR (Inaltul Comisariat ai Refugiatilor).

Insa, este Conventia de la Geneva din 28 iulie 1951 (pe care Franta semneaza in 1952) care reglementeaza acordarea azilului politic (de catre OFPRA) conform principiului:“Orice persoana persecutata pentru demersurile sale in favoarea libertatii si democratiei are drept la azil politic pe teritoriul Republicii Franceze”!

In ciuda faptului ca in mai 1991, Michel Rocard, pe atunci Primul Ministru (10 mai 1988-15 mai 1991) sub mandatul al doilea a lui François Mitterrand (1988-1995), intr-o declaratie de presa afirmand ca: “Franta nu poate gazdui pe solul (teritoriul) sau toata mizeria lumii“(adica, sa acorde azil politic tuturor celor care traiesc in mizerie in tarile lor), motiv pentru care a fost obligat sa demisioneze din functie, conform Presedintelui Frantei, in timpul celei de a V-a Republici, din pacate, Conventia de la Geneva (putin explicita, putand da nastere la o serie de interpretari si confuzii) a fost aplicata pe teritoriul francez cu multa toleranta si prea multa “indulgenta”, inclusiv est-europenilor, ceea ce ulterior, a condus in randul populatiei azilante la aparitia unor “focare” de imigratie clandestina prin diverse canale tentaculare, controlate de catre crima organizata. (A se vedea si articolele autorului: “Modelul imigratiei selective al lui Sarko”: http://www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=1018; “Lolek si Bolek”: http://www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=1052Bruxelles pe urmele lui Lolek si Bolek”: http://www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=1140“Oameni cu sange rece”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43276-cu-sange-rece-in-slujba-republicii-franceze.html;  “Lupta impotriva crimei organizate care exploateaza mizeria umana”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/01/combaterea-crimei-organizate-care.html; “Fara sentimente”:  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/fara-sentimente.html; “No mercy”:   http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/11/no-mercy.html; “Democratia in pericol”http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/democratia-in-pericol.html,  etc.)

Din aceasta categorie face parte si populatia nomada “euro-roma”, inclusiv rromii (romii romani), care au sarbatorit ziua lor nationala pentru prima oara pe 8 aprilie 2005.

Cel putin teoretic, conform Rezolutiei Parlamentului European din 28 aprilie 2005, majoritatea dintre ei (adevarat cu “indulgenta” !) au “satisfacut” si “satisfac” inca, articolelor Conventiei de la Geneva din 28 iulie 1951, cu atat mai mult cu cat CE a “impus” aceasta conventie marilor natiuni ale UE (Germania, Franta, Italia, Spania) ca un procedeu de  “integrare” a romilor, in spatiului european. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici: “Satra”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/06/satra.html; “Eurosatra. Algebra eu(ro)milor!”:http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42085-eu-ro-satra-algebra-eu-ro-milor.html; “Nesedentarii lui Ion Iliescu”:  http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42086-nesedentarii-lui-ion-iliescu-rromii-nostri.html“Nu ne videm tara, dar ne vindem copii”:  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/nu-ne-vindem-tara-dar-ne-vindem-copiii.html; etc.)

In sfarsit, pe langa cele sapte „ pacate” capitale ale fostului Presedinte Nicolas Sarkozy, acesta ar avea  si un “pacat” fatal, care, violeaza legile nescrise ale Republicii franceze si care, practic, nu i-ar fi fost pardonat, motiv pentru care “boyfriend”-ul, lui Ségolène Royal, actualul Presedinte al Frantei, François Hollande, l-ar fi invins pe acesta la alegerile prezidentiale din 2012.

Este vorba de luarea de doua masuri “radicale” in cadrul Ministrului de Interne.

In primul rand radierea pe 25 martie 2010, printr-un decret prezidential datat din 12 martie (nepublicat in JO !) devenit insa irevocabil la sfarsitul anului), a lui Jean–Hugues Mattely, in varsta de 49 de ani (nascut pe 10 decembrie 1965 la Montpellier, Departamentul Hérault, Regiunea administrativa Languedoc-Roussillon, sudul Frantei), Sef de Esadron (unitata militara terestra de cavalerie cu 70 de oameni, corespunzand unei Companii) in cadrul Jandarmeriei Nationale (GN)[1]  franceze, cercetator politolog-sociolog asociat la CNRS (Centrul National de Cercetare Stiintifica), autor de esseuri si romane, pentru ca a avut curajul sa critice public, fuziunea incepand cu 1 ianuarie 2009, a Jandarmeriei Nationale (GN) (apartinand Ministerului Apararii Nationale) cu Politia Nationala (PN) (aparinand Ministerului de Interne), in cadrul Ministerului de Interne, al Colectivitatilor teritoriale si al Imigratiei, aflat pe atunci sub “comanda” lui Brice Hortefeux (Guvernul Fillon III), un apropiat intim si fidel lui Nicolas Sarkozy. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei problematici: “Legi nescrise ale Republicii Franceze. Un pacat fatal al unui Presedinte de stat francez.”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44749-legi-nescrise-ale-republicii-franceze-un-pacat-fatal-al-unui-fost-presedinte-de-stat-francez.html; “Legi nescrise ale Republicii Franceze. Conjectura lui Matelly. Epure io credo”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44805-legi-nescrise-ale-republicii-franceze-conjectura-lui-matelly-eppure-io-credo.html).

Prezentat in sedinta Consiliul de Ministri din 21 august 2008, la propunerea Presedintelui Sarkozy, proiectul de lege, prin care GN urma sa treaca de sub tutela Ministrului Apararii sub a celei de Interne, a fost adoptat de catre Senat in“prima lectura”,  in urma unei ordonante de urgenta,  din data de 17 decembrie 2008.

Este pentru prima oara din istoria celei de-a V-a Republici Franceze ca o asemenea fuziune are loc si ca o asemenea masura disciplinara este luata de catre un Presedinte de stat contra unui jandarm (de mare valoare militara si intelectuala).

Din fericire pentru el, unele “efecte distructive” ale acestei masuri disciplinare au fost suspendate de catre Consiliul de Stat pe 29 aprilie 2010 ! (Jandarmeria i-a platit in continuare salariul si il caza in localurile sale, in ciuda faptului ca el era “radiat pe viata” din acest Corp militar, conform decretului din 25 martie 2010).

In al doilea rand, reorganizarea Serviciul francez de Informatii Generale conform decretului din 1 iulie 2008, prin fuziunea dintre RG (Renseignements Generaux) si DST (Directia de Supraveghere a Teritoriului), care va da nastere laDCRI (Directia Centrala de Informatii Interne) cu cele doua fisiere ale sale “Edvige” si “Cristina”. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului consacrat acestei problematici”: “Edvige si Cristina noile fisiere ale Directiei Centrale de Informatii Interne”:http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html)

 

COMENTARIUL AUTORULUI

Cu o situatie asemanatoare cu cea din Franta (privind integrarea romilor) se confrunta si Italia, respectiv, Spania. [(A se vedea pentru detalii si articolele autorului consacrate acestei teme: “Abatoarele umane ale Uniunii Europene”http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/abatoarele-umane-ale-uniunii-europene.html; “Drumul oaselor in Uniunea Europeana”:  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.com/2013/10/drumul-oaselor-in-uniunea-europeana.html; “Dreptul de a muri liber la Portile raiului”: Error! Hyperlink reference not valid. “Spania in pragul disperarii”: http://www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=1435].

In alte articole publicate anterior („Modelul de prevenire al Delincventei al lui Sarko”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/modelul-de-prevenire-delincventei-lui.html; “Recidiva criminala de natura sexuala”: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/10/recidiva-criminala-de-natura-sexuala.html) am atras atentia  si asupra altor “pacate” (“mai putin semnificative”) pe care le-ar avea Presedintele Sarkozy !

Desi unele dintre ele par de “neiertat” (in functie de culoarea politica si convingerile criticului), majoritatea constituie un progres considerabil si fac un pas “inainte” pe plan social-politic si economic, cel putin teoretic.

Depinde de interpretarea lor, precum si de contextul si referentialul social-istoric in care ne plasam.

In sfarsit, daca primele trei dintre cele sapte “pacate capitale” ale celui de-al saselea Presedinte al Republicii a V-a, Nicolas Sarkozy sunt de “forma” (remunerat cu 84.789€ brut/an, mult mai putin decat Primul Ministru: 248.318€ brut/an, decat un Ministru : 165.545€ brut/an si decat un Secretar de Stat: 157.266€ brut/an) convins de faptul ca “adevarata condamnare a omului este neputinta sa”, in fond timid si pudic dupa parerea lui Hugues Gall, fost Director al Operei din Paris, despre care mama lui, Andrée Sarkozy, spune ca in tinerete era “foarte coleric”, impresionat de epoca renasterii, un fan al PSG (Paris Saint Germain), sportiv (jogging, velo, respectiv tenis de camp), mare consumator de cicolata si colectionar de timbre, fost vanzator de inghetata si de flori in studentie, la sfarsitul anilor ’70, avand ca adept pe De Gaulle, un mare admirator a lui Georges Mandel, emotionat de filmul “The last show” de Robert Altman, preferand cartile “Voyage au bout de la nuit” de Louis Ferdinand Céline, “Belle du seigneur” de Albert Cohen, “Les Bienveillantes” de Jonathan Littell si melodia “On ira tous au paradis” de Michel Polnareff, aflat la comanda mai multor ministere importante inaintea alegerii sale in functia suprema al Statului (Ministrul Bugetului intre 30 martie 1993-11 mai 1995; Ministrul Comunicarii intre 19 iulie 1994-11 mai 1995; Ministru de Interne intre 7 mai 2002-30 martie 2004 si 2 iunie 2005-26 martie 2007; Ministru al Econmiei si Finantelor intre 31 martie-29 noiembrie 2004), ultimele patru sunt de  “fond” (de reforma “dura”, inclusiv pacatul sau “fatal”!) si ele incearca sa puna in evidenta “ruptura” definitiva cu trecutul traditional gaulle-ist (considerat “uzat” usor moral !) si sa compenseze intr-un fel sau altul pe primele trei, fara a face “apel” (cel putin pentru moment !) la Republica a VI-a !

In incheiere, avand in vedere faptul ca marile “reforme” social-economice, intreprinse de catre actualul Presedinte al Republicii Franceze (un mare intelectual si technocrat, insa fara experienta politica si lipsit de pragmatism!), au esuat, iar cota acestuia de populariate au atins in sondaje cele mai mici procente, exista toate sansele, ca actualul Presedinte UMP (Union pour le Mouvement Populaire) Nicolas Sarkozy (reales in aceasta functie pe 29 noiembrie 2014, cu o majoritate de 64,6%),  sa-si ia revansa cu ocazia alegerilor prezidentiale din 2017, dovedind rivalului sau ca, cert, o tara fara fiscalitate este o tara muritoare de foame, dar si una in care fiscalitatea atinge cote care depasesc limitele functionarii economiei de piata, “implodeaza” si va avea ca efect (sub incidenta unei convergente in sens tare!), acelasi rezultat. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: “Romania te iubesc”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/44664-romania-te-iubesc.html).
NOTA AUTORULUI

Intr-o scrisoare adresata actualului Presedinte al Republicii Franceze, François Hollande, in preajma alegerilor prezidentiale din 2012, am solicitat gratierea unui condamnat la inchisoare pe viata (cu o perioada de siguranta de 22 de ani), Dany Leprince, inculpat pentru o cvadrupla crima, pe care acesta ar fi comis-o, in noaptea de 4 catre 5 septembrie in 1994 la Thorigné sur Dué (Departamentul Sarthe, Regiunea administrativa Pays de la Loire, vestul Frantei), avand in vedere faptul ca o serie de investigatii (in care am fost personal implicat), au  pus in evidenta, nevinovatia acestuia! (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole consacrat acestui dosar de exceptie: „Dosarul criminal Dany Leprince”:  http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/10/thomas-csinta-dosarul-criminal-dany.html ).

Negratiat de catre fostul Presedinte Nicolas Sarkozy, pe 5 octombrie 2011, acesta nu a fost gratiat nici de catre actualul Presedinte, insa, dupa alegerea acestuia in functia suprema al Statului, condamnatului i-a fost anulata perioada de siguranta de 22 de ani, avand ca efect punerea lui in libertate conditionata sub control judiciar („sub sechestru electronic”!), pe 10 octombrie 2012, cand acesta a efectuat cei 18 ani de recluziune criminala, pedeapsa minima necesara de executat in inchisoare, in asemenea situatii.

Profit de aceasta ocazie sa-i multumesc si pe aceasta cale, Domnului Presedinte François Hollande,  pentru intelegerea si bunavointa de care a dat dovada, de generozitatea domniei sale in gestionarea acestui dosar,  in care Justitia franceza are serioase dificultati (in special, „administrative”) in recunoasterea uneia dintre cele mai grave erori judiciare din intreaga istorie criminala a Frantei!

__________________________________

[1]Palatul Elysée in cateva cifre : 11.179  m2, cu 300 m2 de apartamente private (birouri, saloane, etc.) si 365 de incaperi, din care 90 la subsol;  parc automobil cu 75 de autovehicule;  6.500 de obiecte de vesela, 6.000 de pahare si carafe din cristal; o gradina de 1,5 hectare ; 957 angajati, din care 378 militari, 102 persoane afectate trierii scrisorilor adresate Presedintelui; 320 de de ceasuri cu Pendule; 90 de fete de masa brodate; 2.000 de piese de mobilier; 6.000 de piese de argintarie;  350 de cearceafuri; 1 birou Louis XIV, opera lui Charles Cressent, cel mai pretios obiect, utilizat de catre toti Presedintii celei de-a V-a Republici Franceze, mai putin de catre VGE (Valéry Giscard d’Estaing); o pivnita cu 12.000 butelii de vin „très grands crus„. Anual, angajatii Palatului Elysée consuma peste 2.000 de butelii de vin (deosebit de scumpe). Cei cinci Presedinti ai republicii a V-a (inaintea lui Sarkozy) au organizat la Palatul Elysée: De Gaulle, 47 de dineuri; Georges Pompidou, 22; VGE, 48; François Mitterrand, 37 si Jacques Chirac, 55.

 

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/09/cele-sapte-pacate-capitale-ale-unui.html


Raspandeste cu incredere
  • 2
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    2
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here