“Neinsemnate opinii, pareri, reflectii si critici, ale unui novice, intr-ale culturii laice romanesti”.

Articol pregatit de catre Redactor Mihai Petrescu

[email protected]

Cu sarcasmul si spiritul critic recunoscut, D-ul prof.Gheorghe Piele, scaneaza profilul psihologic al “dramei poporului roman”, evidentind epigramistic si pamfletar, tarele ereditare, ce au constituit fundamentul fenotipu(-rilor)lui psihologice, ale cetatenilor Patriei Dacia.

Im ajutorul spiritului sarcastic-critic, al D-lui prof.Gheorghe Piele, se racordeaza genetico-filosofic, si spiritul justitiar, reflectat in dragostea de aproapele, aproapele  ce este calarit de situatiile grele si aparent fara iesire.

Originea obarsiei D-sale, precum si viata economico-sociala a taranului roman, i-a cronicizat coarda fina a spiritului patriotic, atunci cand vine vorba  (vorbele), de a-si apara confratii, loviti de soarta melodramatica ce-i napastuira precum un blestem insistent si greu de indepartat!.

Aceste calitati umane ale D-lui prof.Gheorghe Piele, pot fi evidentiate foarte usor, in celebrele-i de acum fabule si pamflete originale, slalomul parodic printre poetii reprezentativi, ai poporului roman, plesnele peste:

—obrazul gros al guvernantilor,

dar si a :

• indiferentei, lasitatii, trandaviei patriotice, fricii, si / sau imoralitatii compromisului cinic! (contrar nevoii urgente de revigorare nationalista!) al poporului roman).

Dand dovada de un fin simt, al psihologie dramei poporului roman (simt evidentiat foarte usor, datorita sinceritatii  debordante  in ceea ce priveste analiza critica a situatiei!), D-ul Prof.Gheorghe Piele, cu sufletul pe masa [(cum spunea odata, marele General patriot (nu patriotard), Nicolae Plesita)], scoate in evidenta , starea de fapt , a natiunii si poporului acesteia!.

Personal, consider a fi reprezentativa (pentru simtul psihologic al melodramei poporului roman), caricatura de dinaintea cartii a -II-a, cea care-l evidentiaza pe D-ul prof.Piele, in dubla ipostaza psihologica (asezat la aparatul muzical, rupand enervat si dezamagit, falangele pianului):

– tanjind dupa ce a fost (Tara mea de glorii / Tara mea, a ta, a lor?, si a strabunilor nostrii:

         –vitejii!

         –eroii!

         –martirii!

– deplangerea a ceea ce a mai ramas (Tara lor de huzureala, mahmureala, hoteala, trandaveala, pupincureala, batjocoreala, precum si alte derivate de vicii).

Scapand de racoreala pamfletaro-melodramatica, a psihologiei politichiei fara margaritar, a guvernantilor lor, intram (precum in dusul scotian, intr-o adevarata sauna glaciala, plesniti fiind de tafnele si sictirelele in stil pielistic, ale Domnului Prof.Piele).

Totusi, contrar uzantelor dramei intelectualilor romani, nu si-a abolit cenzura moralitatii, depanand amintiri demult apuse, in stilu-i caracteristic, fara jumatati pline, ale paharului plin, “pahar plin”, ce-l pretind pseudo-intelectualii mioritici, aciuati fortat!,  in arena cremei intelectualilor – martiri ai neamului romanesc, precum fructele si legumele modificate genetic, pe tarabele taranilor romani.

Placuti impresionati, de ritmul si tonul academic al pamfletelor tafnoase, sictiroase si plesnitiare, prefata cartii a-II-a, se racordeaza melodios scopului psiho-pedagogic, al plesnelor, tafnelor, si sictirului generalizat.

Intr-o aura de neo-apologet crestin (fara a zeifica spiritul apologetic al D-lui prof.Piele), ni se prezinta parodia “Messei catolice”, evidentiind blasfemierea momentelor liturgice (precum odinioara au realizat EVREII – SECURISTII, TORTIONARII POPORULUI ROMAN!, AI CREMEI INTELECTUALITATII ROMANE!), FARA NICI O URMA DE FRICA, TRANDAVEALA PATRIOTICA, SAU COMPROMIS CINIC, cu vreo beizadea politica, sau partid de guvernare.

Cartea a – III -a, releva (mai ales in cap.III “Romanii ca o turma”) patriotismul mostenit genetic de la haiducii justitiari ai neamului, patriotism, nestirbit de oportunitatile vietii comuniste (in schimbul pactului cu diavolul rosu), evidentiind cu spiritul sau critic, aspecte ale vietii simple de la tara, viata taraneasca (absoluta in ideologia crestina), nepatrunsa energic, de hidosenia ideologiei bolsevice jidovesti.

Ideologia comunista,  a plagiat (in toata dimensiunea principiilor sale ateiste), ideologia nationalist – ortodoxa, construita harniceste (precum  albinele lucratoare), de catre legionarii crestini – ortodoxi (nu sectanti! precum i-au denumit unii habarnisti, pseudo-intelectuali, necunoscatori ai Istoriei evenimentelor si ideologiei miscarii legionare).

Sunt descrise evenimentele simple (nu complicate, pline de huzururi, luxuri, si alte dracovenii  de nascociri lumesti, ale desfasurarii vietii umane) din viata taranului roman (a romanului absolut, cum l-a denumit filosoful “Petre Tutea, pe taranul roman).

Din tabloul aprecierilor critice, literare si istorice, nu trebuiesc ignorate motivele cromatic – apologetice, prezente atat in celebra povestioara “Copilul lui Stalin”, cat si in povestioara “Tocmeala de afaceri”, povestioare in care regasim talcuita pilda celor 10 talanti.

Parodierea “Messei catolice”, incununeaza apoteotic, caracterul apologetic al D-lui prof.Gheorghe Piele, ce pe drept cuvant, merita titulatura de scrib apologet al dreptei credinte.

Psihologic vorbind, un om isi apara dreapta credinta ortodoxa in care s-a nascut, a trait si a (va) muri(t), isi apara dreptul la viata personala si profesionala, corespunzator profilului sau psiho – socio – teologico-cultural si  economic, prin intermediul palosului, sau prin intermediul cuvantului, corespunzator devizei ce-l guverneaza:

“fortza ratiunii”, sau  “ratiunea fortzei”.

Si-ncalecai pe-o hartie din padurea fara uscaturi

Si-mi spusei asa opinia.

Si la anul ne-om vedea

Sanatosi, voiosi, vom vebea.

NOTA DE SUBSOL:

Se vrea a fi o cronica la volumul antologic al Prof.Gh.Piele, “Romanii calare pe situatie”.