Acasă Jurnalul Bucurestiului Anchete „Octombrii” roşii separate printr-un interval spaţio – temporal secular!

„Octombrii” roşii separate printr-un interval spaţio – temporal secular!

407
1
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 4
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares

Thomas CSINTA

Cu un secol în urma, în 1917 are loc la Petrograd (Sankt Petersburg), în noaptea de 25 octombrie – dupa Calendarul Iulian (7 noiembrie dupa Calendarul Gregorian) cea de-a 2 faza a Revoluţiei Ruse (8 martie 1917, dupa Calendarul Iulian si 23 februarie dupa Calendarul Gregorian – 21 martie 1921), Marea Revoluţie din Octombrie (Revolutia Bolsevica), dupa cea din Februarie (23 februarie–3 martie, dupa Calendarul Iulian/8 martie–6 martie, dupa Calendarul Gregorian), soldata cu victoria revolutionarilor si abdicarea „tarului tuturor rusilor” (1894-1917), Împaratul Nicolae II (Nikolaï Aleksandrovitch Romanov (1868-19017), care va pune capat Impreiului Rus si a Dinastiei Romanov, prin crerea Republicii Ruse cu un Guvern Provizoriu condus de catre Cneazul (Prințul) Gheorghi Evgenievici Lvov (1861-1925), înlocuit în urma onor vaste miscari populare în timpul verii ( între 3-7 iulie 2017) cu Alexandre Fiodorovitch Kerenski (1881-1970). Aceasta a 2-a faza a Revolutiei Ruse, „Marea Revoluţie (socialista) din Octombrie” (favorizata cu precadere si de catre Primul Razboi Mondial/1914-19187) va aduce la putere bolsevicii (cu Dictatura proletariatulu si va „genera” pana la urma, marele URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, începând din 30 decembrie 1922), care ulterior (din 25 decembrie 1991) va (re)deveni Federatia Rusa (Rusia).

Pe 25 octombrie 1917, Lenin (Vladimir Ilitch Oulianov/1870-1924, revolutionar comunist, teoretician politic, continuator al operelor marxiste elaborate de catre Karl Marx/1818-1883 si Friedrich Engels/1820-1895, Presedintele Consiliului Comisarilor Poporului al Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse/1917-1924) si Lev Davidovici Troțki (Lev Davidovitch Bronstein/Leib Bronștéin/1879-1940, revolutionar comunist si om politic ruso-sovietic, Comisar al Poporului în Afaceri Externe al Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse/1917-1918) sunt cei care vor organiza rasturnarea Guvernului Provizoriu (condus de catre Kerenski) cu ajutorul Garzilor Rosii (detasamente muncitoresti armate, create in timpul Revolutiei), al Bolsevicilor (membri  al PMSR/Partidul Muncitoresc – Social – Democrat din Rusia, fondat în 1898-1917) si al Sovietului din Petrograd (sovietul deputatilor, muncitorilor si al delegatiilor soldatilor din Petrograd, creat in timpul Revolutiei din Februarie, pe 27 februarie 1917 dupa Calendarul Iulian/12 martie dupa Calendarul Gregorian).

Controversata si considerata (de catre unii o lovitura de stat), Marea Revoluţie din Octombrie dupa Calendarul Iulian  (din Noiembrie, dupa Calendarul Gregorian), pune capat Rusiei (tariste) si instaureaza în aceasta tara, începand din 1918, devenita RSFSR (Republica Socialista Federativa Sovietica Rusa, una dintre cele 15 republici a URSS), primul regim comunist (în sens marxist) din istorie, dar simultan va genera si un Razboi civil (7 Noiembrie 1917 – 17 juin 1923), de proportii uriase pe întregul teritoriu al fostului Impreiu Rus (Rusia de astazi, Ucraina, Georgia, Finlande, Polonia, Kazahstan, Belarus, Azerbaidjan, Estonia, Letonia, Lituania), dar in Mongolia de Nord (Mongolia Khalkha), respectiv, Imperiul Persan (Republica Islamica Iran de astazi dar care în timpul apogeului sau cuprindea pe langa acesta si Afganistanul, Irakul, Turcia, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul și porțiuni din România, Bulgaria, Grecia, Arabia Saudită, Libia, Sudanul de Nord, Caucaz, India, Asia Centrală și chiar din China).

Teroarea rosie” (prin analogie cu „teroarea” din perioada Revolutiei Franceze/5 mai 1789–9 noiembrie 1799) instaurata în Rusia post-revolutionara ca urmare a înfrângerii „Armatei Albe” (armate rusesti antibolsevice create în timpul Revolutiei din Octombrie/Noiembrie sustinute de catre puterile straine (Franta, Marea Britanie, SUA, Imperiul  Japonez, etc.) de catre „Armata rosie” (armata  muncitorilor si taranilor bolsevici revolutionari, sprijinita de catre PMSR, RSFSR, RSSU/Republica Socialista Sovietica Ucrainiana, RSSB/Republica Socialista Sovietica Belarus, PSRG/Partidul Socialist revolutionar de Stanga, PPM/Partidul Poporului Mongol, etc.), sub „coordonarea” CEKA (Comisia extraordinară în întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluției, speculei și abuzului de putere, una dintre multele organizații ale poliției secrete sovietice, creată prin decret pe 20 decembrie 1917 de către Lenin și condusă de catre Felix Edmundovici Dzerjinski/1877-1926) in care vor pierii între 4,5-5,0 Mil de oameni, va aduce, ulterior, numai suferinta si nenorociri (de tot felul), nu numai in Rusia dar si în  Europa si Asia de Est, ale caror rani, înca nu sunt cicatrizate.

NOTA: Când izbucneste Revolutia Bolsevica, în Rusia este în vigoare înca Calendarul Iulian care avea un declaj de 13 zile fata de cel Gregorian. Conform acestui calendar, Marea Revolutie (socialista) Rusa, începe în noaptea de 24 – 25  Octombrie, însa conform celui Gregorian, este vorba de noaptea de 6 – 7  Noiembrie. Instaurat în 46 î.Hr. de catre Iulius Cesar (si intrat în vigoare începând din 45 î.Hr.) pe baza calculelor astronomului grec Sosigenes din Alexandria, Calendarul Iulian împarte anul în 365 de zile, grupate în 12 luni, fiecare continând un numar inegal de zile, între 18 – 31, iar saptamâna în 7 zile. Însa, tinând cont de miscarea de revolutie a Pamântului în jurul Soarelui, la intervale de 4 ani, apare si cea de a 366-a zi („principiul anilor bisecti” care se termina cu 2 de 6: 66). Cum „Anul Iulian” dureaza în medie 365 de zile + ¼ de zi, adica putin mai mult decât „Anul Solar” (cca 365,2422 zile), de-a lungul anilor (în timp), Echinocțiul de primavara se decaleaza, iar în secolul al XVI – lea decalajul a atins 10 zile. Atunci Papa Grigore al XIII – lea hotâreste sa treaca direct de la 4 octombrie, la 15 octombrie 1582, iar pentru evitarea unui nou decalaj, acesta decide ca anii seculari sa nu fie considerati bisecti, cu excepția cazului în care sunt multiplii de 4. Astfel anii 1700, 1800 si 1900 au în componenta lor 365 de zile, iar 2000, 366 de zile. Cum modelul Gregorian nu a fost aplicat de la început decât în tarile catolice (Spania, Italia, Franta, Polonia, etc.), în tarile protestante (Marea Britanie, Germania, Olanda, etc.), respectiv, scandibave (Suedia, Finlanda, Norvegia, etc.), acesta va fi adoptat începând cu secolul al XVIII – lea. În ceea ce priveste tarile ortodoxe, ele vor „întârzia” si mai mult în adoptarea Calendarului Gregorian, motiv pentru care si Rusia, în timpul Revolutiei Bolsevice, utiliza înca Calendarul Iulian si  care nu-l va adopta pe cel Gregorian decât începând din 1918, cu toate ca Biserica Ortodoxa l-a refuzat întotdeauna pe acesta. Datorita acestei decizii, apar decalaje dintre sfintele sarbatori ortodoxe (Craciunul si Pastele), respectiv, cele catolice (protestante, etc.). Astazi, Calendarul Gregorian este adoptat în toata lumea, mai putin de catre Arabia Saudita (care utilizeaza Calendarul Hegirei, compus tot din 12 luni si 354, respectiv, 355 de zile, care începe cu primul an al Hegirei, adica cu data de 15 iunie 622, începutul erei islamice, corespunzând cu data (stră)mutării Profetului Muhammad/Mahomed de la Mecca la Medina),  respectiv, republicile islamice Afganistan si Iran (care utiliezaza Calendarul Persan, un calendar solar, bazat pe observații astronomice mult mai precise decât cel Gregorian, care începe în noaptea cea mai apropiată de Echinocțiul vernal determinat pentru meridianul UTC+3:30). Alte tari ca Nepal, Etiopia, Vietnam, etc., utilizeaza masuri temporale proprii.

 PREAMBUL

Cu un secol mai târziu, in 2017, are loc, nu o revolutie, dar una dintre cele mai importante (si mari) batalii in cadrul GOWT (Global Warr On Terror), lansat de catre Administratia George W. Bush (n.1946, în functie intre 2001-2009) pe 28 septembrie (ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 in SUA). Este vorba de Batalia de la Raqqa (6 iune – 17 octombrie 2017), în plin Razboi civil Sirian (în derulare din 15 martie 2015), în cadrul  Ofensivei de la Raqqa (Operation Wrath of Euphrates/5 noiembrie 2016–17 octombrie 2017), declansata pe 10 octombrie 2015 de catre FDS (Fortele Democratice Siriene), o coalitie militara formata din kurzi–membri ai YPG (Unitățile de Apărare a Poporului create pe 19 iulie 2011, cu cca 55.0000-60.000 de aderenti), arabi rebeli apropiati Armatei Siriene Libere (fondata pe 29 iulie 2011), respectiv, triburi locale si crestine apartinând CMS (Consiliului Militar Siriac, fondat pe 8 ianuarie 2013).

Activa in nordul Siriei si având ca principal scop combaterea Statului Islamic [(auto)declarandu-se Califat pe 29 iunie 2014], cu „capitala” aleasa la Raqqa, FDS beneficiaza în cadrul operatiunii de sprijinul Coalitiei (Arabo– Occidentale în Siria si Irak–Colatie contra Statului Islamic, Anti-Daesh, creata în 2014, in cadrul celui de-al 2-lea Razboi civil irakian/în desfasurare din 30 decembrie 2013) dirijata de catre SUA, care (conform unor documente oficiale), în perioada 8 august 2004–12 iulie 2016 ar fi lansat cca 13.803 atacuri aeriene contra acestuia, dintre care 9.273 în partea irakiana si 4.530 în cea siriana. [A se vedea pentru detalii si articolul autorului: Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist in lumea occidentala dupa declansarea GWOT (Global War on Terror)]

În sfarsit, asaltul final asupra orasului Raqqa (cu un important sprijin din partea fortelor armate ale SUA, Franta) are loc pe 6 iunie 2017, care se va încheia în aceasta luna, pe 17 octombtie 2017 cu  (re)cucerirea de catre FDS a „capitalei” Daesh, unde acesta si-a instalat (stabilit) cartierul sau general. Documentele oficiale vorbesc în cadrul acestei ofensive de câteva sute morti în randul mujahidinilor (mujahedinilor, printre care si seful lor kuweitian Abdul Mohsen al-Zaghilani al-Taresh/n.1970, în noaptea de 26 decembrie 2016, la Tabqa), de cca 1.100 de militari (printre care si 1 american, respectiv, 1 francez si 1 britanic), insa pierderile în rândul populatiei civile vor fi si ele impresionante, de-a dreptul dramatice (cca 1.414 de persoane, conform surselor oficiale dar cel putin 3.000, conform altor surse), care nu pot fi nici macar comentate. Cu alte cuvinte în acest razboi (între militari), vor pieri mult mai multi civili (care nu aveau absolut nimic de-a face cu razboiul) dacat soldati, ceea ce este deosebit de grav si îngrijorator, cel putin, din punctul de vedere al drepturilor fundamentale ale Omului (în sensul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 de la Paris – Rezolutia 217AIII, semnata de catre 58 de state si tradusa in 500 de limbi).

APROFUNDAREA DOSARULUI

Pe 6 noiembrie 2016, FDS (dispunând de un efectiv controversat de cca 30.000 de militari, cu o importanta participare a YPG, YPJ/Unitățile Feminine de Apărare, create în 2013, cu cca 20.000-24.000 de aderenti; Forțele Al-Sanadid/Forțele celor curajoși, create in 2013 cu cca 4.000 de aderenti; Brigazile revolutionare de la Raqqa fondate pe 26 septembrie 2012, cu cca 1.000 de aderenti, etc.), anunta la Ain Issa (oras in Guvernoratul Raqqa din Siria), începutul unei ofensive (de anvergura si de durata) contra Statului Islamic (care participa cu cca 4.500-5.000 de mujahedini) cu scopul eliberarii celui mai important oras aflat pe tritoriul „califatului” sau, Raqqa (ales cartier general/cca 300.000 de locuitori). Comanda acestora este asigurata de catre Rojda Felat (n.1980, comandant militar si revolutionar feminist curd) membru din 2012 al PYD (Partidul Uniunii Democratice, creat în 2003 la Kobani – oras în Guveranatorul Aleppo din nordul Siriei) si Adnane Abdoul Aziz Ahmed (n.1977, seful rebelilor sirieni, fost comandant al Consiliului Militar din Manbij), ucis în timpul asaltului final din cadul Bataliei de la Raqqa, pe 29 august 2017  (la Raqqa). Fortele armate ale SUA si Frantei ofera acestora imediat sprijinul lor, iar acestora se vor alatura, atât cele britanice si belgiene, cât si cele siriene (Liwa Suqour al-Raqqa, Liwa al-Tahrir, Liwa Shuhada al-Raqqa, Liwa Shuhada Hamam Turkman, Liwa Ahrar al-Raqqa, Liwa Thuwar Tal Abyad, Liwa Tahrir al-Furatsi, CMS si FSS/Fortele Speciale de elita siriene, create în 2016).

Pe 27 octombrie 2016, Presedintele Turciei Recep Tayyip Erdoğan (n.1954, în functie începând din 28 august 2014) ofera si el sprijin ofensivei lansate de catre FDS, însa solicita SUA sa nu-l mai sprijine în cadul operatiunii PYD (Partidul Uniunii Democratice) cu bansa sa armata YPG (Unitățile de Apărare a Poporului) si „sa-i vaneze” direct pe jihadistii din Raqqa. Din contra, pe 3 noiembrie FDS, declara ca de comun acord cu Coalitia, renunta la sprijinul acordat in cadrul ofensivei de la Raqqa de catre Turcia. Dupa începerea ofensivei, atacarulie FDS sunt perturbate de catre un puternic viscol de nisip, însa înepând din 11 noiembrie, avionele Coalitiei vor putea interveni cu eficacitate pentru a bombarda obiectivele stategice ale ISIS (Statul Islamic). In cursul zilei FDS reuseste cucerirea satului al-Hicha (si a înca alte 3, aflate în vecinatatea lui), ceea ce face ca numarul localitatilor (cu regiunile lor rurale: sate, catunuri, case izolate, etc.), de la inceputul operatiunii, sa fie 15. Pe 20 noiembrie se încheie prima faza a ofensivei cu recucerirea a unei suprafete (teren) de cca 700km2 (pe teritoriul careia sa afla satele cu imprejurimile lor rurale: al-Qitaa, al-Laqta, Khalaf al-Bik, Shiekh Daham, Saran, Shiekh Hasan, Khiniz Foqani, Khiniz Wistani, Hayis, Jorah, Om Safa, Abdul Hadi, Jalil, al-Haydriya, Molihan, Motqetlah, Katlah, al-Abdullah, Qarmoj, al-Araj, Tel Doban, al-Hisha, al-Hanian, Nayef, al-Wahid și Hizriyat) si colinele strategice (Tel Shiekh Hasan, Tel Sawan, Tel Minbatih, Tel Shaheen, Tel Rajili și Tel Hadis).

În aceasta faza a ofensivei cca 167 de mercenari (mujahedini) ar fi fost ucisi, dintre care 34 identificati, 4 teroriști capturati și 12 vehicule (încărcate cu materiale expolzive) ar fi fost distruse (înainte de a fi fost utilizate). La bilantul acestei prime faze a ofensivei de la Raqqa, putem adauga si distrugerea a 12 vehicule militare (d)jihadiste, respectiv, 3 camioane cu echipament militar (8 mitraliere si 3 canoane), 8 motociclete si 240 de mine (antipersonale).

Cea de-a 2-a faza a ofensivei debuteaza pe 10 decembrie 2016, iar acesta are ca obiectiv, recucerirea teritoriilor la vest de Raqqa, in special orasul Tabqa cu barajul sau (pe Eufrat). Pe 17 decembrie, FDS ar fi recucerit în aceasta parte înca 31 sate si de ferme, iar pe 21 decembrie ele se aflau la numai cca 8-10km de Barajul Eufratului (la Tabqa). Pe 28 decembrie 2016, Talal Silo, purtatorul de cuvânt al FDS afirma ca trupele coalitiei ar fi avansat mai repede decât era prevazut si ca pâna la aceasta data, ar fi recucerit înca 1.300km2, pentru ca la începutul anului viitor, pe 6 ianuarie 2017 sa recucereasca si fortareata Qal’at Ja’bar (Djaber kalessi, citadela care dateaza din 1168) pe ramura stanga a râului Eufrat, pe Lacul Eufrat (Lac el-Assad), creat artificial în perioada 1968 – 1973 (în timpul constructiei barajului), un important obiectiv strategic pentru alimenteaza regiunea cu apa si curent electric. Pe 16 ianuarie, FDS ar fi recucerit (in total) înca 197 de sate de la începutul celei de-a 2-a faze a ofensivei, pe un teritoriu cu o suprafata de 2.480km2, ceea, ce în ambele fazei ale ofensivei (la un loc) ar însemna aproape 3.200km2, recâstigati (în total  236 de sate, zeci de cătune și multe obiective strategice). In aceasta faza a ofensivei cca 260 de teroristi ar fi fost ucisi (dintre care 115 ar fi fost identificate) si 18 ar fi fost capturati (în viata). Un număr mare de arme, muniții și vehicule militare au fost de asemenea confiscate. Ar fi fost neutralizate si 40 de vehicule încărcate cu explozibil (dintre care multe ar fi fost distruse, înainte sa fi fost utilizate), iar alte câteva vehicule încărcate cu materiale incendiare ar fi fost confiscate. Lupte grele ar fi avut loc pe 18 – 19 ianuarie 2017 în jurul localitatii Suwaydiya Kabir (aflata în proximitatea barajului Eufrat), unde Daesh lanseaza un contratac cu material (echipament) militar de razboi performat („mitraliere grele” de tipul  celor Browning, M2HB, DShK, KPV, M134 Minigun, NSV-12.7 Utes, XM214 Microgun, etc.), însa cu ajutorul  fortelor speciale americane, în ciuda unor pierderi importante de vieti omenesti, pe 22 ianuarie, Daesh va fi alungat din teritoriu. Tot în aceasta faza a ofensivei ar fi fost ucis la Tabqa pe 26 decembrie 2016 si Abou Djandal al-Kouweïti (n.1970), jihadist kuweitian, aflat la comanda militara a Statului Islamic (la care adera înca din 2014, imediat dupa infiintarea acestuia). Acesta ar fi participat activ si in alte zone de combat pe teritoriul „Califatului”, si în special la Batalia de la Deir ez-Zor (în cxurs din 14 iulie 2014), la comanda batalionului „Cavalerii din al-Jazeera”. Ca sef al unitatii de lupta „Batalion de reactie rapida” acesta participa sub comanda lui Taha Sobhi Falaha (Abou Mohammed al-Adnani al-Shami/1977, ucis în lupta de catre o drona americana pe 30 august 2016 în orasul sirian Al-Bab) în Batalia (ce de-a 2-a) de la Al-Hasakah (24 iuine – 31 iulie 2015), iar dupa ce în 2016 se remarca într-o serie de batalii în Irak si Siria, devine membru al Consiliului Razboiului al Statului Islamic în Siria. Ajuns unul  dintre leaderii militari al Statului Islamlic, el va comanda o serie de lupte pana la uciderea lui (în noaptea de 26-27 decembrie 2016, în timpul unor bombardamente americane in cadrul unei tentative de contraatac langa Barajul din Tabqa pe Eufrat/Barajul Efratului, în timpul Ofensivei de la Raqqa). Este vorba de de Batalia de la Khanasser (Khanasir/21 – 29 februarie 2016), Ofensiva de la Tabqa (2 – 21 iunie 2016) si în sfarsit, Ofensiva de la Raqqa (5 noiembrie 2016 – 17 octombrie 2017), în care si pierde viata.

Cea de-a 3-a faza a ofensivei se va desfasura între 4 februarie – 10 mai 2017  si are ca scop izolarea orasului Raqqa (cartierul general al Daesh) si cucerirea unor teritorii din estul Guvernoratului. Dupa ce pe 31 ianuarie FDS va fi echipat cu vehicule (blindate) de transport trupe de tip SUV, iar în noaptea de 2-3 februarie Coalitia bombardeaza depozitele de aprovizionare cu apa in jurul orasului Raqqa. Aceasta ofensiva (în care sunt angajati cca 500 de militari americani, inclusiv, instructori, specializati in deminare si membri ai fortelor speciale) vizeaza izolarea acestuia de Deir ez-Zor (capitala Guvernoratului cu acelasi nume, aflat pe Eufrat, la cca 450km de Damasc, capitala Siriei), reusind si recucerirea a altor 12 sate aflate la o distanta de cca 10km de Raqqa.  Pe 11 februarie, alte 2 sate for fi recuperate de catre FDS, iar în cursul zilei urmatoare fortele kurdo-arabe vor traversa Balikh (cca 100km lungime) la nord-est de Raqqa, iar pe 17 februarie vor interveni si fortele armate rusesti care vor bombarda importante pozitii strategice ale Daesh în jurul orasului. În acest context FDS avanseaza în forta, astfel încât pe 21 februarie acesta revendica recucerirea a altor 15 sate la limita vestica a Guvernoratului  Deir ez-Zor, dupa care acesta ajunge în proximitatea râului Eufrat, unde pe malul stâng, la cca 30 km de Raqqa, recucereste satele d’Al Kajla, Judayat Khabur, Hamad Assaf si Al Kulayb.  Dupa ce pe 3 martie, cele 2 poduri de acces pe râul Eufrat (în proximlitatea satului d’al-Matab) sunt distruse de catre  fortele aeriene aliate (care din pacate, vor ucide 23 de civil dintre care 10 copii si 6 femei), pe 6 martie Raqqa este practic izolat de Deir ez-Zor, ceea ce va bloca aprovizionarile (cu echipamente si material militar, cu alimente si apa potabila, etc.) ale Statul Islamic, iar pe 9 martie SUA anunta trimiterea in Siria a înca 400 de militari suplimentari si o Baterie de artilerie de puscasi marini pentru întarirea pozitiilor FDS in proximitatea orasului Raqqa în vederea pregatirii Ofensivei de la Tabqa (21 martie – 10 mai 2017). În zilele de 10 si 11 martie cca 293 de familii de combatanti (luptatori) straini al Daesh vor parasi Raqqa, pentru a se refugia în Provincile Deir ez Zor si Hama aflate mai la vest. În noaptea de 21 – 22  martie soldatii american cu cca 500 militari ai FDS sunt transportati cu elicoptere in regiune lacului el – Assad (Lacul Eufrat) la Tabqa, unde întrerup legatura rutiera dintre Alep si Raqqa (preluând cu aceasta ocazie si controlul asupra localitatile situate de-a lungul drumului), dupa care avanseaza în regiunea oraasului Dayr Hafir (apartinând din punct de vedere administrativ Guvernoratului Alep) de unde va fi dezlantuita ofensiva asupra Barajului Eufrat (Tabqa), pe de o parte de catre FDS, iar pe de alta parte de catre artileria americana u ajutorul elicopterelor. Cu aceasta ocazie 33 de civili sunt ucisi din nou în bombardarea unei scoli (atunci, sediul unor delocalizati) la sud de al-Mansoura, aproape de Raqqa. Bombardamentele Coalitiei vor face noi victime în rândul civilor si pe 22 martie, când un magazin alimentar si o brutarie sunt lovite la Raqqa de catre un obuz care ar fi facut 18 victime conform OSDO (Observatorul Sirian al Drepurilor Omului) si 37 conform ISIS (Statului Islamic). În total, numai în cursul lunii martie, cca 84 de civili (dintre care 30 de copii) ar fi fost ucisi în timpul bmbardarii localitatilor  Mansoura si Tabqa de catre Coalitie conform HRW (Human Rights Watch). Pe 24 martie FDS ajunge în proximitatea orasului Raqqa (la cca 55km vest), iar pe 26 martie ocupa Aeroportul (aflat la cca 3 km la sud de oras), dupa care se va îndrepta catre oras. Lupte sângeroase vor avea loc în suburbiile nordice ales orasului, în proximitatea barajului, unde pe 27 martie militarii de la FDS patrund în complexul hidroelectric, dar întâmpinati de catre mujahedinii Statului Islamic, ei vor fi obligati sa se retraga.  Din contra, distrugerea barajul putea avea consecine dramatice (un adevarat dezastru) asupra regiunii (populata de cca 100.000 de locuitori), datorita inundarii ei (pana la Deir ez –Zor).

Pe 26 martie vehiculele apatinând Hisba (Politia Statului Islamic) anunta populatia sa paraseasca orasul Raqqa si sa se refugieze in zonele învecinate, însa la caderea serii, leaderii organizatiei revin asupa deciziei lor si vor îndemna populatia sa ramâna.  Într-un asemenea context (un haos total), jihadistii vor lansa o contra-ofensiva la sud de Tabqa, cu un „supliment” de 900 de mujahedini  veniti de la Raqqa. Pe 6 aprilie (dupa 38h00 de lupta), FDS reuseste încercuirea localitatii Tabqa (decupând drumul catre Raqqa) si preia controlul satului Safsafah, aflat la cca 6km la est de aceasta. Pe 8 aprilie Coalitia lanseaza un atac aerian asupa satului Hanida (la cca 30 km vest de Raqqa) in care 15 civili vor fi ucisi (dintre care 4 copii), iar în noaptea de 14-15 aprilie trupele kurdo-arabe ajung la marginea oeasului Tabqa. În urma urma unei alte serii de confruntari sângeroase, pe 24 aprile FDS intra in oras (prin sud), pentru ca pe 27 aprilie sa ocupe cartierul Wahab, iar pe 28 cartierele  Nababila si Zahra. Deja in dimineata zilei de 30 aprilie, acestea controleaza deja 40% din Tabqa si 60% din orasul vechi, pentru ca la caderea noptii sa ocupe orasul vechi sai sa controleze 70 din Tabqa. Pe 1 mai, procentul ajunge la 80% din Tabqa, iar jihadistii vor pierde si cartierele Wahda si Hourriya (pe bratele râului Eufrat), pentru ca pe 2 mai, 90% din Tabqa sa fie în mâinile FDS, iar pe 10 mai, barajul Eufrat (de la Tabqa) sa fie ocupat de catre acestea, în timp ce ultimii 70 de mujahedini care n-au parasit orasul accepta sa capituleze si sa se predea fortelor democratice. Autorizati de catre FDS (în urma unor negocieri) sa paraseasca zona, ei vor fi bombardati în timpul retragerii lor de catre avioanele Coalitiei, sub pretextul ca SUA n-ar fi participat la aceste negocieri! Ultima faza a Ofensivei de la Raqqa (cea de-a 4-a) se desfasoara în perioada între 13 aprilie – 6 iunie (în paralel cu Ofensiva de la Tabqa). Obiectivul acesteia este capturarea (recâstigarea) vaii Jalab si împrejurimile acesteia pentru încercuuirea orasului Raqqa si pregatirea asediului acestuia. Dupa ce FDS recucereste orasul Hazimah, iar pe 15 mai alianta kurdo-araba 3 sate situatela cca 4 km la nord de Raqqa si alte 2, tot la 4km la est de acesta, pe 30 mai Fortele Speciale de Elita Siriene si un Batalion  de combatanti arabi aliati ai FDS ajung la cca 400m de al-Michleb (Mechleb), un cartier perfic al Raqqa. Pe 1 iunie, FDS sount la numai cca 3 km de nordul orasului si la cca 18-25 km de vestul acesteia, pentru ca pe 2 iunie FDS sa ocupe orasul al-Mansoura aflat la cca 20 km sud-vest de Raqqa, iar pe 3 iunie sa preia barajul al-Baath, adiacent cu orasul. Dupa aceasta ultima faza a Ofensivei de la Raqqa, între 6 iunie – 17 octombrie 2017 are loc Batalia de la Raqqa (considerat în diferite documenta si ca cea de-a 5 faza a Ofensivei de la Raqqa), în timpul careia cca 2/3 din populatia orasului se va refugia în regiunile învecinate (cu precadere in Guvernoratul Deir ez-Zor). Iar jihadasitii (ramasi) vor utiliza ca tehnici de lupta tacticile lor obisnuite: drones armate, vehicule – capcana kamikaze (Vehicle Borne Improvised Explosive Devices), de regula sub forma de „vehicule – bombe” (cu încarcatura mare de explozibil – de ordinul a câtorva sute de kg), respectiv, IED (Improvised Explosive Device) sub forma de „bombe artizanale”, utilizate cu precadere în cadrul conflictelor asimetrice de catre fortele teroriste, de gherila sau de catre cele de comando. FDS participa masiv cu YPG si YPJ, dar acestora se vor alatura în afara de cei mentionati si militiile (y)iezidiste curde YBŞ (Unitati de rezistenta din Sinjar/Yekîneyên Berxwedana Şengalê, cretate în 2014 în Irak, cu cca 2.000 de mebri) respectiv, feminine YJÊ (Unitati ale femeilor din Êzîdxan/Yekinêyen Jinên Êzidxan, create în 2015 în Irak).  SUA vor fi si ele prezente, în particular cu fortele speciale USSOCOM (United States Special Operations Command, create în 1987, cu un efectiv de cca 65.000 de oameni, aflate sub comanda Generalului de armata Tony Thomas/n.1958) al celui de-al 75th Ranger Regiment, însarcinnate sa ghideze operatiunile areriene, precum si cele ale obuzierelor  M777 (cu un canon lejer de 155mm, conceput de BAE Global Combat Systems, o ramura a BAE Systems, operational din  2005), respectiv, ale elicopterelor de atac AH-4 Apache  (produs de catre Hughes Aircraft, McDonnell Douglas, iar ulterior de catre Boeing, dupa absorbtia lui McDonnell Douglas, pus în circulatie începând cu 1984, cu un pret unitar de cca 15,7Mil$/cca 13Mil€). Fortele speciale franceze vor fi prezente cu COS (Comandamentul Operatiunilor Speciale, creat în 1992, cu une efectiv de cca 3.750 de oameni, sub comana Contraamiralului Laurent Isnard), aflat în subordinea CEMA (Seful Statului de Major al Armatei) si sub autoritatea directa a Presedintelui Republicii Franceze, ca de altfel si cele britanice UKSF (United Kingdom Special Forces, create în 1987, cu un efectiv de cca 2.500 de oameni), o directie al Ministerului de Aparare Britanic. Conform agentiei de presa turca Anadolu (din 17 iulie) fortele speciale americane (200 de militari) si franceze (75 de militari) ar fi fost localizate în 10 baze (2 aerodromuri si 8 pozitii strategice) în nordul Siriei la cca 30 km de Raqqa. Avioane de vanatoare (F-16) ale fortelor aeriene s-au alaturat si ele fortelor speciale americane si franceze, iar pe 2 iulie FDS  ar fi beneficiat de un nou contingent de cca 1.000 de militari. Pe 18 octombrie 2017 Rojda Felat „înfige” simbolic drapelul FDS în sensul giratoriu din Piata al-Naïm (cucerit pe 16 octombrie), însa din pacate, dupa 4 luni si jumatate de lupta sângeroasa, orasul (recucerit) a fost distrus în proportie de cca 85% si este nelocuibil, iar pe 19 octombrie tot acolo, YPG „afiseaza” prtretul lui Abdullah Öcalan (n.1949, fondatorul PKK/Partiya Karkêren Kurdistan – Partidul  Muncitorilor din Kurdistan, clasata organizatie terorista de catre Turcia, SUA si UE, actalmente încarcerat, dupa ceeste arestat în 1999 în Kenya si extradat în Turcia). Dupa ce pe 17 octombrie FDS recucereste stationul municipal si spitalul, ucigând 22 de jihadisti straini si capturând alti 25. Mentionez ca pe 14 octombrie numai 150 de jihadisti straini mai erau prezenti în Raqqa, iar alti 250-300 mujahedini „localnici” prezenti alaturi de acestia au refuzat sa se predea, prefrând sa lupte pâna la „capat” (adica, pâna la uciderea loer).  Probabil cu scopul de a ajunge la Allah si la cele 72 de Virgine….

Dar totusi, pe 15 octombrie, o parte dintre ei s-ar fi razgandit, pentru ca  275 dintre ei s-ar fi predat, îmreuna cu familiile lor si ar fi fost evacuati conform unui acord, din care mujahedinii straini ar fi fost exlusi.  Franta s-ar fi opus acestui „acord de evacuare”, pentru ca printre cei care s-au predat s-ar fi aflat si Abdelilah Himich (Abdel Legionarul sau  Abu Sulayman al-Faransi/n.1989, de origine marocana, fost rezident la Lunel, Departamentul Hérault, Regiunea administrativa Occitanie, devenit unul dintre principalii leaderi ai Satului Islamic dupa moartea lui Abou Mohammed al-Adnani al-Shami pe 30 august 2016) care este banuit ca ar fi implicat în atacurile teroriste din 13 noiembrie 2015 de la Paris si de la Bruxelles  pe 22 martie 2016 (vezi pentru detalii articolul autorului: Criza de identitate a Politiei Nationale Franceze! Asasinarea functionarilor de politie de la Magnanville. Legatura dintre graful sociologic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene si manifestatiile nocturne ale sindicatelor de Politie). Angajându-se în Legiunea Straina în cel de-al 2-lea Regiment Strain de Infanterie (2e REI), Himich va lupta între 3 iulie 2009 – 6 ianuarie 2010 în Afganistan, fiind distins pe 30 august 2009 cu Medalia CF (Comemorativa Franceza), iar pe 1 ianuarie 2010cu Medalia NATO. Conform fisei sale militare (dar si conform mamei, respectiv, a sotiei sale) acesta era un militar exemplar (un exemplu de urmat), însa ar fi fost marcat de Razboiul din Afganistan. Pe 28 septembrie 2010, profitând de o permise pentru a asista la înmormântarea tatalui sau, el nu mai revine în cazarma, fiind declarat dezertor si radiat din rândul Legionarilor pe 21 octombrie 2010. El este condamnat pe 19 aprilie 2013 la 3 ani de inchisoare (dintre care 1 an cu suspendare) si la o amenda penala infractionala de 48.000€, dupa ce este arestat la Paris, în Gara de Nord în posesia a 1,2kg de cocaina în 2011 în cadrul unui trafic între Amsterdam si Paris. Mutându-se (cu sotia sa) în Salon de Provence (Métropole de Aix – Marseille), dupa liberarea conditionata sub control judiciar (de care beneficiaza dupa 5 luni de închisoare, având în vedere încarcerarea lui în detentie provizorie), el rateaza concursul de infirmiere si revine în Lunel („leaganul” unor grupari jihadiste „specializate” în furnizarea de combatanti francezi „Califatului”) unde începe sa frecventeze diferite medii de islamisti–radicali care recrutau mujahidini (mujahedini) pentru Siria, în perioada premergatoare infiintarii Statului Islamic. Astfel, in noaptea de 6-7 februarie 2014 pleaca în Siria si va integra, pentru început, un mic grup Jaych Muhammad, înainte de a adera la Statul Islamic dupa crearea acestuia. Devenit „Emir”, si aflat la comanda a 50 de mujahedini el va participa la o serie de batalii pe care le-a purtat ISIS de la infiintare si pana astazi, inclusiv, în regiunea  Raqqa, unde ar fi fost ranit, de catre un obuz, la un umar. Câteva luni mai târziu (când sotia sa Alexandra i se alatura în Siria si devine tatal unui baietel Soulyeman) este numit Emir al brigazii Tariq ibn Ziyad (cca 300 de combatanti dintre care cca 15 francezi) si se reamca ca unul dintre leaderii „cei mai promitatori” ai organizatiei Daesh.  În sfârsit, pe 20 octombrie o (mare) ceremonie (festiva) este organizata de catre FDS atât pentru recâstigarea orasului lui Raqqa, cât mai ales, pentru comemorarea celor care si-au pierdut viata (în special civili) pentru resita operatiunii, care, ironia sortii face ca, a fost militara.

În privinta civililor ucisi nu exista nicio evidenta certa, nici de la Batalia de la Raqqa (6 iunie – 17 octombrie 2017) în particular si nici de la Ofensiva de la Raqqa (5 noiembrie 2016 – 17 octombrie 2017), în general. OSDO (Observatorul Sirian al Drepturilor Omului), pentru Batalia de la Raqqa, avanseaza o serie de cifre, care nu rareori desi sunt contradictorii, par a fi, totusi apropiate de realitate, cu o buna aproximatie. Astfel, de la începutul bataliei si numai pâna în noaptea de 8 – 9 iunie (adica în câteva zile), Coalitia ar fi ucis deja (cu ocazia  bombardamentelor sale) cca 38 de civili (nevinovati), pentru ca, ulterior, în cursul unei singure luni (6 iunie – 6 iulie), numarul acestora sa fie de 224 (dintre care 28 de femei si 38 de copii), în timp ce FDS si Statul  Islamic, ar fi pierdut 106, respectiv, 311 combatanti. În continuare bilantul celor ucisi ar fi urmatorul:

  • pe 20 iulie: 256 civili (dintre care 34 de femei si 41 de copii), 166 FDS si 384 ISIS.
  • pe 24 iulie: 302 civili, 198 FDS si 434 ISIS (Daesh, Stat Islamic)
  • pe 29 iulie: 413 civili, 241 FDS si 536 ISIS
  • pe 6 august: 523 civili, 278 FDS si 654 ISIS
  • pe 11 august: 595 civili, 313 FDS si 702 ISIS
  • pe 14 august: 611 civili, 324 FDS si 735 ISIS
  • pe 23 august: 789 civili, 386 FDS si 871 ISIS
  • pe 6 septembrie: 978 civili, 495 FDS si 1.124 ISIS
  • pe 17 septembrie: 1.059 civili, 551 FDS si 1.192 ISIS
  • pe 20 septembrie:1.064 civili, 563 FDS si 1.206 ISIS
  • pe 22 septembrie: 1.210 civili, 574 FDS si 1.291 ISIS
  • pe 7 octombrie 1.311 civili, 608 FDS si 1.331 ISIS

În sfarsit, pe 20 octombrie, OSDO, anunta un bilant final: 1.333 civili ucisi (dintre care 213 femei si 313 copii), 652 militari apartinând FDS si 1.371 de mujahedini apartinând organizatiei teroriste Statul Islamic, respectiv, 270.000 de deplasati (in alte regiuni ale tarii). În ceea ce priveste bilantul celor ucisi pentru Ofensiva de la Raqqa ar fi urmatorul (conform FDS):

  • între 5 – 14 noiembrie 2016: 4 membri FDS si 167 de jihadisti (mujahedini) ucisi, 4 luati prizonieri
  • între 10 decembrie 2016 – 16 ianuarie 2017: 42 membri FDS si 260 de juhadisti ucisi, 18 luati prizonieri
  • între 4 – 12 februarie 2017: 13 membri FDS si 124 de jihadistiucisi, 9 luati prizonieri

Conform OSDO, numai în Guvernoratul Raqqa, între 23 mai – 23 iunie 2017, ar fi fost ucisi cel putin 250 de civili (dintre care 53 de copii) de catre bombardamentele Coalitiei, iar conform organizatiei RBSS (Raqqa Is Being Slaughtered Silently), între 6 noiembrie 2016 – 31 mai 2017, tot ûn acest guvernorat, ar fi pierit 1414 de civili (dintre care 1.075 ucisi de catre Coalitie, 274 de catre jihadisti, iar 65 de catre FDS). Din contra, pe 14 iunie 2017, Comisia de Ancheta ONU denunta faptul ca „bombardamentele aeriene ar fi fost excesive” si afirma în comunicatul sau ca începând de 1 martie 2017 si pâna la (re)cucerirea orsaului Raqqa, în guvernoratul acestuia n-ar fi fost ucisi decât cca 300 de civili, dintre care 200 în orasul al-Mansoura. În sfarsit, exista surse (neoficiale) care indica un numar mult mai mare de morti pentru civili decât cele „cât de cât oficiale”: cca 3.887 de civili ucisi, în cadrul Ofensivei de la Raqqa, din care peste ½ numai în Batalia de la Raqqa. Aceleasi surse mentioneaza ca în ofensiva ar fi fost ucisi 916 de mujahedini ISIS si 967 de membri FDS. Constatam ca daca sursele oficiale si cele neoficiale indica o abaterea „rezonabila” în cazul militarilor FDS si ai jihadistilor ISIS ucisi, în privinta numarului civililor ucisi, aceasta abatere devine „agrsiva”, pentru ca diferenta este de cca 3 ori mai mare. În încheiere, daca punem în balanta si raportul „dezechilibrat” de forte dintre combatantii ISIS si militarii Coalitiei (atât ca efectiv, cât si ca dotare militara), trebuie sa acceptam ideea ca mujahedinii Razboiului Sfânt sunt deosebit de bine pregatiti atât pentru a lupta cât mai ales pentru a deveni martiri ai lui Allah. Într-un asemenea context, ma tem ca stoparea terorismului contempran, necesita o alta organizare, alte dispozitive, noi,  mai bine „gandite”, mai bine „concepute” care sa poata fi puse în practica cu mai multa eficacitate. Înainte de toate însa, este nevoie de o schimbare de mentalitate si de eradicarea cauzelor care contribuie la generarea lor.

 COMENTARIUL AUTORULUI

În timpul Ofensivei de la Raqqa, luna octombrie a anului 2017 continua sa fie, totusi, sângeroasa si pentru Lumea Occidentală.  Pe 1 octombrie 2017 vor avea loc 2 evenimente teroriste islamiste care sa ne aminteasca de faptul ca GWOT  (Global War On Terror) lansat de catre Administratia Bush, pe 28 septembrie 2001, nu a fost înca câstigat, în ciuda masurilor drastice care sunt luate contra terorismului în Lumea Occidentala.

Primul, are loc în Franţa, în jurul orei 13h45, când Ahmed Hanachi (n.1987, tunisian divorţat, toxicoman–consumator de drog de mare risc, clandestin pe teritoriul naţional), probabil îndoctrinat de către fraţii săi Anouar Hanachi/în vârsta de 32 de ani, respectiv, Anis Hanachi/în vârstă de 25 de ani, foşti  presupuşi mujahe(i)dini în Siria sub drapelul Califatului Daesh), cunoscut autorităţilor poliţieneşti franceze pentru infracţiuni de drept comun (fără să fi fost înregistrat în Fişierul S ca un posibil terorist), a înjunghiat mortal 2 tinere (verişoare), Mauranne Harel (în vârstă dce 20 de ani, studentă în anul III la facultatea de Medicină a Universităţii  Aix-Marseille 1/la Timone) şi Laura Paumier (în vârstă de 21 de ani, studentă în anul II de studii superioare de Infirmiere la IFSI de la Rillieux-la-Pape/Métropole de Lyon) în gara Saint – Charles la Marsilia, înainte de a fi ucis de către un caporal (în vârstă de 24 de ani) al Companiei a 5-a de rezervişti (5e Companie de réserve, creată în 2002) al Primului regiment Străin de Geniu (1erREG) bazată la Laudun (Departamentul Gard, Regiunea administrativă Occitanie, sudul Franţei), după ce acesta l-ar fi somat verbal de mai multe ori pe atacator. Această companie de rezervă de legionari (activă  cu „timp parţial”) are un mod operator identic cu cele active (cel puţin, teoretic), cu un efectiv de 12 ofiţeri, 34 de subofiţeri şi 62 militari (gradaţi). Ea intervine, în special, în protecţia securităţii pe teritoriul naţional, dar şi în luptele de stradă (de tip „gherilă urbană”), în cazul unor atacuri teroriste, în cadrul unor dispozitive (operaţiuni) speciale (Sentinelle, Hephaïstos, etc.) care sprijină forţele de poliţie, de securitate şi de ordine publică. Conform Procurorului Republicii de Paris, François Molins, acesta s-ar fi legitimat (după „autoexilarea” sa din Tunisia, în 2005), atât în Franţa, cât şi în Italia, cu 7 identităţi diferite (utilizate şi în alte ţări, arabe, „vizitate” între timp), cu ocazia interpelării lui în urma comiterii unor delicte de drept comun (relativ minore), între Grenoble, Marsilia, Lyon şi Toulouse. În plus, în cursul zilei de 29 septembrie, Ahmed Hanachi ar fi fost interpelat din nou de către poliţiştii de la Lyon în legătură cu un furt (a unei veste în valoare de 39€) dintr-un magazin aflat în Centrul Comercial (Mall) Part Dieu, dar dosarul acestuia ar fi fost clasat fără urmări, pentru că infracţiunea ar fi fost „insuficient caracterizată” motiv pentru care „autorităţile prefectorale locale n-au fost în măsură să-l îndepărteze pe acesta de teritoriul naţional”. Cu alte cuvinte, să-l expulzeze din Franţa în Tunisia, ţară sa de origine.

De altfel, această decizie considerată de către Ministrul de Interne Gérard Collomb (fost primar al metropolei Lyon), o „gravă disfunctiunie” în cadrul Prefecturii Rhône, a avut ca efect demiterea pe 11 octombrie al Prefectului Regiunii Auvergne – Rône Alpes, Henri-Michel Come (fost prefect şi al Regiunii Pays de la Loire şi al Departamentului Loire-Atlantique) şi inlocirea acestuia cu Prefectul regiunii PACA (Provence –Alpes–Côte d’Azur), Stéphane Bouillon. Secretarul general al Prefecturii Rhône, Xavier Inglebert, a fost şi el înlocuit cu Emmanuel Aubry, care ocupa acelaşi post în cadrul Prefecturii Loire Atlantique, Regiunea administrativă Pays de la Loire). Din contră, conform altor surse (în posesia cărora mă aflu), s-ar părea că Ahmed Hanachi, n-ar fi fost dirijat către Centrul de Retenţie Lyon-Saint Exupéry (112 locuri) pentru expluzarea din Franţa, pentru că persoana care ar fi putut semna OQTF (Obligaţia de Îndepărtare de Teritoriul Francez), ar fi fost absentă!

O altă sursă îmi menţionează că de fapt, motivul real ar fi fost că centrul nu (mai) dispunea de locuri libere, iar alte 2 centre aflate în proximitatea acestuia n-ar fi vrut sa-l primeasca. În principiu, ca regulă generală, după interpelarea lui pe 29 septembrie 2017, fiind clandestin în Franţa, el ar fi trebuit să fie transferat într-un „Centru de retenţie” (cu scopul de a fi expulzat din Franţa în Tunisia), ceea ce nu s-ar întâmplat (coform unei alte surse) pentru că acesta ar fi semnat o declaraţie în faţa autorităţilor prefectorale conform căreia se obligă să părăsească de bună voie teritoriul naţional (francez). În sfârşit, Ahmed Hanachi, ajunge în Franţa la vârsta de 17 ani, la un unchi de-al sau, din partea mamei, conform tatălui acestuia Noureddine Hanachi (care trăieşte astăzi, într-un cartier popular din Laayoune, oraş aflat în proximitatea lui Zarzouna, la cca 70km nord de Tunis, capitala ţării). Imediat „după ce calcă pe teritoriul naţional” (francez), el începe să fie interpelat (pe coasta mediterană) pentru diferite delicte de drept comun. Prima dată la Toulon (Prefectura Departamentului Var, Regiunea administrativă PACA), apoi la Fréjus (Departamentul Var), iar anul următor la Menton (Nice Métropole, Regiunea administrativă PACA), apoi din nou la Toulon şi ulterior în Aix–Marseille Métropole (Prefectura regiunii PACA). Mai târziu, în 2014, după ce „penetrează profund pe tertoriul naţional”, este interpelat şi la Chalon-sur-Saône (Departamentul Saône-et-Loire, Regiunea administrativă Bourgogne–Franche Comté, estul Franţei). Între timp începe să consume „droguri dure” (droguri de mare risc) şi devine dependent (toxicoman).

Face vizite (relativ) dese în Tunisia la foştii săi prieteni, iar cu cca un deceniu în urmă se stabileşte în Italia, unde în 2008 se căsătoreşte la Aprilia (la cca 40km sud-est de Roma) cu o tânăra de origine italiană, Ramona Cargnelutti, obţinând astfel o carte (un card) de rezident (valabilă până în mai 2017, începând din 2010), cu care vor locui la părinţii acesteia. În 2014, cuplul s-ar fi destrămat datorită consumului (excesiv) de alcool şi droguri de către Ahmed, iar el ar fi părăsit domiciliul său rezidenţial, nu înainte însă, să fi fost interpelat de 2 ori şi în regiunea de reşedinţa, tot pentru delicte de drept comun minore (furt din magazine). Din contră, în ceea ce o priveşte pe soţia lui, aceasta, după despărţire, s-ar fi stabilit în Tunisia la Bizerte (Banzart, un oraş în nordul Tunisiei situat între Marea Mediterană şi Lacul Bizerte), unde trăieste astăzi cu un alt companion. Între 2014-2015, Hanachi ar fi trăit din munci interimare prestate în agricultură şi în construcţii, după care ar fi venit din nou, pentru un timp, în Franţa. El ar fi fost localizat într-o zonă cu o importantă vegetaţie acvatică (Agro pontino) din regiunea administrativă Lazio (cu capitala la Roma), ceea de –a 2 ca populaţie după Lombardia (cu capitala la Milano), de unde în cursul anului 4 tunisieni suspectaţi de „fanatism religios” ar fi fost expulzaţi, frecventatde altfel  şi de către tunisianul Anis Amri, atacatorul din Piaţa de Crăciun de la Berlin în 2016. Cunoscut autorităţilor italiene ca dependent de droguri, acesta ar fi fost şi un important consumator de alcool, dar n-ar fi fost credincios şi cu atât mai puţin ar fi frecventat moscheele din regiune. Adică, individul n-ar fi avut nimic de-a face cu islamismul extremist şi nici cu radicalizarea. Cu atât mai puţin cu jihadul. Oficial, din 2015, Ahmed Hanachi, nu mai figura cu reşedinţa în Aprilia (de când n-ar mai fi fost reînoit cardul său/cartea sa de şedere temporară), regiunea căreia ar fi „supravegheată de aproape” de către autorităţile poliţieneşti italiene, datorită prezenţei aici a mai multor „grupări simpatizante” ale jihadului.

Conform Procurorului Adjunct al Romei, Francesco Caporale, Anis Ben Amri (teroristul din Piaţă de Crăciun de la Berlin, în 2016) ar fi trecut şi el prin regiune, ceea ce l-ar fi permis carabinierilor să-l localizeze, care, cel puţin până în prezent, nu pare să fi fost în legătură cu Ahmed Hanachi. În 2016, la insistenţele fratelui sau Anouar, Ahmed se întoarce în Tunisia, unde va petrece câteva luni de dezintoxicare, după care revine în Europa (în Italia), iar începând din luna iulie 2017 se stabileşte în Franţa, la Marsilia şi intră în contact cu importanta comunitatea tunisiană, cu ajutorul căreia reuşeşte să închirieze (cu 430€ lunar) un mic apartament în cartierul Saint-Mauront (Impasse Collet, n°8, sectorul 3), spunând celor din jurul lui că aştepta „nişte fonduri” pentru deschiderea unui snack-bar. Prin comportamentul său încercă  să atragă atenţia asupra lui cu orice preţ şi preferă ca „subiect de dezbatere”, colonizarea franceză în Tunisia. Cu puţin timp înainte de atacul terorist, Hanachi (în posesia unui cuţit cu o lamă dublă de cca 20cm) şi-ar fi descărcat pe portabilul său (telefonul său mobil Iphone) o propagandă jihadistă şi ar fi fumat canabis. Cu puţin timp după atac, 4 bărbaţi şi o femeie (cu vârstele cuprinse între 32 şi 56) domiciliati în strada Sainte (în cartierul cu locuinte sociale „Les hauts du Vieux-Port“), au fost arestaţi de către autorităţile franceze de anchetă, în special pentru faptul că ar fi contribuit la viramentul unei sume de 2.000€ (în cursul lunii septembrie) pe contul lui Ahmed, care de altfel, ar fi fost excrocati de către acesta din urmă.

Autorităţile de anchetă au solicitat, în egală măsură şi extrădarea, fratelui acestuia, Anis Hanachi (în vârstă de 25 de ani, fost presupus combatant în regiunea irako-siriană al Califatului Daesh care conform şefului Antiterorismului italian Lamberto Giannini, l-ar fi putut influenţa pe Ahmed), ajuns în Insula Favignana (Sicilia), fara documente de identitate în 2014 (cu o ambarcaţiune de migranţi), capturat pe 6 octombrie 2017  (în timp ce circula pe o bicicletă) de către carabinieri în nordul Italiei (în oraşul Ferrare, capitala provinciei cu acelaşi nume din Regiuna administrativă Emilia-Romagna), după ce pe 4 octombrie ar fi fost reperat la Ligurie, pe baza unui mandat de arestare internaţional (european), emis pentru „complicitate la asasinat, în legătură cu o întreprindere (organizaţie) teroristă”. În timp ce Anis, încarcerat, era audiat de către procurorii Parchetului din Bologna (Capitala regiunii Emilia-Romagna), contra celuilalt frate al acestuia, Anouar, a fost emis un mandat de arestare internaţional, conform lui Claudio Galzerano, şeful Antiterorismului Internaţional în cadrul Poliţiei Italiene. Acesta, ar fi fost arestat şi el de către FedPol (Poliţia Federală) în Elveţia pe 8 octombrie, în compania soţiei sale, atunci când încercau să solicite azil politic în localitatea Chiasso (de la frontiera italo-elveţiană). Conform afirmaţiei lui Cathy Mare (purtătorul de cuvânt al FedPol) cupul a fost ar fi fost încarcerat în arest preventiv, în vederea expulzării acestuia în Tunisia (ţara lor de origine), însă, având în vedere inculparea lor în dosarul atacului terorist de la Marsilia pe 1 octombrie 2017, există posibilitatea ca aceştia (în urmă unei proceduri judiciare care poate dura câteva săptămâni) să fie predaţi autorităţile franceze de anchetă antiteroristă, respectiv, Polul Antiterorist al Parchetului de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanţă Paris, SDAT (Subdirectia Antiteroristă) şi DGSI (Direcţia Generală a Securităţii Interne, fosta DCRI pâna pe 12 mai 2014, a se vedea pentru detalii articolul autorului: EDVIGE & CRISTINA, noile fisiere al Directiei Centrale de Informatii Interene Francez (DCRI)). Deşi atacul terorist ar fi fost revendicat de către Daesh (via Agenţia Amaq/Amak, organul său de propagandă jihadistă), nici autorităţile franceze şi nici cele italiene, cel puţin până în prezent, n-ar fi găsit nicio legătură dintre atacator şi organizaţia teroristă menţionată. Confirmat şi de către Prim-Ministrul tunisian Youssef Chahed, în urma unei anchete minuţioase efecuate de către Direcţia antiteroristă tunisiană, atât în anturajul acestuia, cât şi în regiuna sa de reşedinţă (de unde era şi originar), care, în acest dosar ar fi arestat si audiat si ceilalţi 2 fraţi ai lui Ahmed: Moez Hanachi şi Amina Hanachi, eliberaţi după scurt timp, având în vedere faptul că acesta nu mai ţinea legătura cu familia din ţară. Un atac terorist asemănător a fost comis pe 20 aprilie pe Champs Elysées, în care, în jurul orei 21h00, Karim Cheurfi deschide focul asupra poliţistului Xavier Jugelé şi îl ucide, înainte ca acesta să fie lichidat şi el de către forţele de securitate prezente la faţa locului, în cadrul unei misiuni de patrulare. Iar acesta are loc numai cu o zi înainte de deschiderea procesului lui Abdelkader Merah (pe 2 octombrie 2017) în faţa Curţii Speciale cu Juraţi la Paris (compusă din 7 magistraţi), pentru implicarea sa în atacurile teroriste comise de către fratele sau Moham(m)ed Merah la Toulouse Métropole (Toulouse şi Montauban) în zilele de 11, 15 şi 19 martie 2012, când 7 persoane vor fi ucise (3 militari francezi şi 4 persoane de confesiune evreiască, dintre care 3 copii) de către acesta cu sânge rece. (A se vedea pentru detalii articolele autorului: Adevarul despre drama terorista de la Toulouse!; Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Mohammed Merah trebuia „executat”?; Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. Sirurile lui Merah!). Este doar începutul terorismului „modern”, contemporan, „lumpenterorismul”, un terorism, în principiu, „rudimentar”, arhaic, aparent imposibil de stopat şi greu de controlat, cărora vor cădea victime în acest deceniu, o serie de persoane nevinovate şi personalităţi prestigioase ale presei (scrise) franceze.În sfârşit, celălat eveniment pe 1 octombrie 2017, mai puţin sângeros este provocat de către un somalez Abdulahi Hasan Sharif  (în vârstă de 30 de ani) aflat în aşteptarea azilului politic în Canada (conform Comisarului Adjunct al Jandarmeriei Regale din Canada, Marlin Degrand,), în jurul orei 20h15, care a rănit 5 persoane cu un cuţit şi o maşină capcană la Edmonton (capitala Provinciei Alberta), în proximitatea stadionului unde se desfăşura un meci de fotbal canadian. Conform lui Rod Knecht, Şeful Poliţiei din Edmonton, Sharif ar fi rănit 4 persoane cu vehiculul său în 2 locuri diferite, iar cel de-al 5-lea cu arma albă (cuţitul) pe care îl avea asupra lui. Acesta ar fi fugit de la locul faptei şi ar fi fost capturat ulterior. Atrag aici atenţia asupra faptului că atât atacul terorist al lui Ahmed Hanachi cât şi atacul de la Las Vegas (presupus la început „terorist”), comis în aceazi zi (tot pe 1 octombrie 2017, în jurul orei locale 22h00) în timpul festivalului de muzică country pe Route 91 Harvest, respectiv, concertul în aer liber al lui Jason Aldine Williams (n.1977), cu o armă de asalt (automată echipată cu „bump fire stock”) de către trăgătorul izolat, Stephen – Craig Paddock (n.1953) situat la etajul n°32 al Mandalay Bay Resort and Casino, în care vor fi ucişi 58 de persoane şi rănite cca 546 (ceea mai sângeroasă fuziadă din întraga istorie a SUA) înainte ca furibundul să se sinucidă, a fost revendicat tot de către Daesh, cu toate că FBI a afirmat (ulterior) că n-ar există nicio legătură dintre această organizaţie şi atacatorul american alb, Stephen Paddock (căruia Daesh i-ar fi atribuit şi numele de mujahedin Abu Abd al-Barr al-Amriki, ca urmare a convertirii sale la Islam cu câteva luni mai devreme). După fuziada (care a durat cca 9 minute), anchetatorii găsesc în cele 2 camere închiriate de către Paddock (cu 3 zile mai devreme) 23 arme de foc de diferite calibre (dintre care 12 semiautomate modificate printr-un „bump stock” cu cca 500 lovituri/minut) şi alte 19 la domiciliul său (de peste 5 ani) din Mesquite (cca 20.000 de locuitori, aflat la o distanţă de 120km de Las Vegas în Statul Nevada). Menţionez că tatăl acestuia Benjamin – Hoskins Paddock (1926 – 1998) a fost un spărgător de bănci, condamnat în 1961 la 20 de ani de recluziune criminală pentru mai multe jafuri armate. Evadând însă din Închisoarea Federală Tuna (Anthony, Texas) pe 30 decembrie 1968, el se stabileşte în Statul Oregon sub numele (de „împrumut”) Bruce – Warner Erickson şi va lucra ca dealer de vehicule de ocazie până în 1977 când devine animator de jocuri „bingo”, în timp ce figura pe lista celor mai căutate persoane de către FBI. Căsătorit cu Dolores – Irene Hudson în 1952, acesta va avea 4 băieţi: Stephen (1953-2017), Patrick (n.1957), Bruce (n.1959) şi Eric (n.1960). În momentul masacrului comis de către Stephen Paddock, soţia acestuia Marilou Danley (în vârstă de 62 de ani, aflată în vacanţă în Filipine/probabil „expediată” de către sotul ei), ar fi primit pe contul său din partea acestuia (printr-un virament bancar) suma de 100.000$US. În ceea ce priveşte motivaţia lui Stephen Paddock pentru masacrul comis, aceasta nu a fost înţelesă, din păcate, de către autorităţile de anchetă (în special FBI), cu atât mai mult cu cât acesta ar fi fost (în trecut) un jucător de poker profesionist (de mare succes), iar banii câştigaţi i-ar fi investit profitabil în imobiliare, devenind astfel un multimilionar (în sectorul afacerilor). În privinţa revendicărilor atacurilor teroriste în Lumea Occidentală de către Daesh (Daech), într-adevăr, acestea pot fi puse serios la îndoială, cel puţin, în ultimul timp.

După „asediul” Califatului de către Coaliţia Internaţională (sub comanda SUA în cadrul GWOT lansat pe 28 septembrie 2001, în urmă atacurilor teroriste din 11 septembrie), „anemia” acestuia pare din ce în ce mai mult vizibilă, iar „dezagregarea” lui în scurt timp, inevitabilă. [A se vedea pentru detalii articolul autorului: Terorismul nu are religie (Partea IV). Terorismul islamist in lumea occidentala dupa declansarea GWOT (Global War on Terror)]. Amintesc aici faptul că după 7 luni de ofensivă (în cadrul Războiului Civil Sirian, în derulare din 15 martie 2011), FDS (Forţele Democratice Siriene) au reuşit pe 6 iunie 2017 (în special cu sprijinul forţelor armate ale SUA şi Franţei) să între în Raqqa (Rakka), „capitala” Daesh, care ar fi şi ocupat-o pe 17 octombrie. În cele 4 luni de luptă (6 iunie – 17 octombrie 2017) ar fi fost ucişi peste 3.000 de persoane (dintre care cca 35% civili), iar oraşul ar fi fost distrus în proporţie de cca 80%.

Ofenisva de la Raqqa (în timpul Operation Wrath of Euphrates) a fost declanşată de către FDS pe 5 noiembrie 2016, cu scopul de a elibera oraşul aflat sub autoritatea Statului Islamic (Daesh), dar asaltul final a avut loc pe 6 iunie 2017, care s-a terminat, pe 17 octombrie. Într-un asemenea context, este de înţeles că Daesh, în disperarea sa, încearcă, prin toate mijlocele sale, să-i mobilieze pe fideli săi, pentru a „supravieţui” cât mai mult posibil, inclusiv, prin intermediul unor mesaje sau „publicităţi mincinoase”.    

NOTA AUTORULUI

Astazi, în timpul redactarii materialului, în dupa masa ultimei zile a lunii octombrie, a avut loc un atac terorist la New York, conform Primarului Bill de Blasio (cel mai important dupa cele din 11 septembrie 2001 si mai grav decât în prima zi a lunii, la Marsilia), in cae 8 persoane si-au pierdut viata, iar alte 11 au fost ranite. La bordul unei camionete – capcane de culoare alba (închiriata numai cu 2 ore mai devreme la New Jersey, de la firma de vehicule utilitare), un individ (în vârsta de 29 de ani) a lovit cu vehiculul mai multe persoane pe o pista ciclabila, în sudul cartierului central al metropoolei americane, Manhattan (la cca 350-400m de World Trade Center).

Soferul ar fi parcurs o distanta de cca 800-850m in contrasens pe pista ciclabila (în cartierul Tribeca), lovind astfel ciclistii care circulau, regulamentar, în sens opus acestuia, pe care o paraseste la nivelul Chambers Street, dupa ce percuteaza (loveste) un autobuz scolar (School Bus, cu 2 adulti si 2 copii la bord). Coborând din vehiculul sau utilitar (în posesia unei arme albe), dupa celebrul strigat „Allahu Akbar”, acesta, „ar fi rupt-o la fuga”! Atacul terorist are loc, în jurul orei 15h10 în contextul particular, al pregatirilor pentru cea de a 44-a Parada Halloween. Somat de catre politisti, acesta încearca „sa dispara” (prin multime), dar este grav ranit (la abdomen) si spitalizat în regim de urgenta (conform lui James O’Neill, seful Politiei din New York). Operat în timp util, acesta va ramâne în viata. Dintre cei 8 ucisi (5  turisti de nationalitate argentiniana din  Rosario, capitala departamentului cu acelasi nume, unul dintre cele 19 ale Provinciei Santa Fe si cel mai mare oras a acesteia/cca 1,2 milioane de locuitori, al 3-lea oras argentinian, dupa Buenos Aires  si Córdoba), 6 vor muri pe loc, iar ceilalti 2 la spital cu putin timp dupa internarea lor. Cei 5 argentinieni se aflau la New York pentru sarbatorirea a 30 de de la absolvirea „Scolii politehnice”. Printre cei ucisi se afla si un belgian care vizita  orasul în compania surorii si a mamei sale, iar alti 3 au fost raniti.

 

Soferul vehicului Sayfullo Saipov (titular Creen Card, casatorit din 2013 si tatal a 2 copii, de origine uzbekistanez din Taskent, stabilit în SUA din 2010, fara un trecut criminal) ar fi lucrat de peste 6 luni (realizand cca 1.431 de curse) în cadrul societatii UberCab (Autovehicule de Turism cu Sofer), iar înainte de a se muta la New Jersey (la Paterson, cca 37km de New York) acesta ar fi  lucrat înainte (un timp) ca sofer pe un camion la Fort Myers (Statul Florida), dupa ce la cunoscut pe Kobiljon Matkarov (în vârsta de 37 de ani si el uzbekistanez). O perioada, dupa stabilirea sa în SUA (la vârsta de 22 de ani, fara a cunoaste limba engleza, probil prin dispozitivul „Loteria Vizelor”), el ar fi locuit în Statul Ohio (gazduit o perioada de catre tot o familie originara din Uzbekistan). Parea un individ muncitor, linistit, bine integrat în societatea americana, iar permisul sau de conducere ar fi fost eliberat în orasul Tampa (cca 500.000 de locuitori, sediul Hillsborough County in Florida Occidentala) unde avea si o adresa („stabila” pe documentele de identitate). Anchetatorii gasesc în proximitatea vehicului acestuia o scrisoare redactata la mâna (un fel de atestat), în care atacatorul ar fi „jurat credinta” Statului Islamic. Din contra, conform unui material pe care l-am primit (cu putin timp), aceasta posibilitate ar fi exclusa, iar Sayfullo Saipov, n-ar fi decat „un lup singuratic” autoradicalizat (ca si Mohammed Merah care a ucis la Toulouse si Montauban 7 persoane – 3 militar de confesiune musulmana si 4 evrei în Zilele de 11, 15 si 19 martie 2012, fratele caruia, Abdelkader Merah este judecat momentan de catre Curtea cu Jurati Speciala de la Paris  compus din 7 Magistrati ca Jurati, pentru complicitate la asasintele fratelui sau. Vezi pentru detalii articolele autorului:  Adevarul despre drama terorista de la Toulouse!; Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. De ce Mohammed Merah trebuia „executat”?; Adevarul despre drama terorista de la Toulouse. Sirurile lui Merah!).  

Ultimul atac la New York („recunoscut”, de catre autoritati ca jihadist) a avut loc pe 17 septembrie 2016, când un tânr american (islamist) de origine afgana Ahmad Khan Rahimi (n.1988 în Afganistan, stabilit în Elizabeth – New Jersey) a plasat 2 bombe (dintre care numai unul a explodat, în jurul orei locale 20h30, ranind lejer 28 de persoane si unul grav) în cartierul Chelsea (în vestul Manhattan-ului între al 8-lea Avenue, Hudson River si strazile n° 14, respectiv, n°34). Deflagratia are loc la n°135 de pe strada n°23 (Vest, între  a 6-a si a 7-a Avenue), unde o bomba artizanala explodeaza într-un container de deseuri (orduri menajere) aflat pe trotuar. Cea de-a 2-a bomba a fost plsata pe strada n°27 (Vest), ia cea de-a 3-a pe strada n°28 (în proximitatea al a celei de-a 5-lea Avenue). Desi ar exista indicii ca Rahimi, ar fi implicat si  în plasarea unei alte bombe artizanale (improvizate) care ar fi explodat la ora 09h30 într-o pubela la Seaside Park (statiune balneara in New Jersey) pe traseul unui mars caritativ (de 5km) organizata de catre United States Marine Corps (Marins, Puscasii marini), autoritatile politionesti nu sustin aceasta ipoteza, confirmat, de altfel, si  de catre Primarul New York-ului, Bill de Blasio). Arestat în cursul aceleasi zile la Linden (New Jersey), în posesia unei arme de foc (pistol Glock 9mm), în urma unei fuziade (schimb intens de focuri) cu Politia, Rahimi, urmeaza sa fie judecat pentru comiterea de atacuri teroriste. El risca inchisoarea pe viata.

 

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

„Octombrii” roşii separate printr-un interval spaţio – temporal secular!

BIBLIOGRAFIE

 



Raspandeste cu incredere
  • 4
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here