Acasă Jurnalul Bucurestiului Anchete În pielea lui „Porte-Avions”!

În pielea lui „Porte-Avions”!

568
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 133
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    133
    Shares

    Thomas CSINTA

Redactor – Corespondent (Franta)

„Porte-Avions” (Michel Ardouin, figura legendara a marii criminalitati franceze în perioada „anilor de plumb) spunea ca daca n-as fi pagân, fara frica lui Dumnezeu si as crede în reîncarnarea sufletului (legat de care Papa Ioan-Paul al II-lea spunea ca „cea mai mare contributie a Indiei adusă lumii este să îi ofere o viziune spirituală a omului, iar lumea face bine dacă se deschide de bunăvoie acestei străvechi întelepciuni ca să dobândească prin ea o îmbogătire pentru viata omenească”), într-o viata ulterioara m-as reîncarna în el, pentru ca avem aceleasi date antroperimetrice (1,88m si 120kg) si amândoi suntem atasati de marea criminalitate, în general si de cea franceza, în particular. Fiecare în felul lui. El direct, prin faptele sale (rele) remarcabile, legendare,  care l-au facut celebru, iar eu indirect, pentru ca ma interesez de ele, prin intermediul lui.

Norocul meu este ca sunt ateu si adept al ideii camusinene conform careia chiar si inima are propria-i memorie iar  „din moment ce murim, nu mai conteaza cum si când, pentru ca destinul nu este o pedeapsa, respectiv, al celei eminesciene, conform careia  religia (este) o frază de dânşii inventată, ca cu a ei putere să vă aplece-n jug, moartea cu viaţa a stins toată plăcerea, cel ce în astă lume a dus numai durerea, nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi”.          Conexiunea dintre Porte-Avions (1943-2014) si Jurnalistul Jean-Edern Hallier (1936-1997, pamfletar, scriitor, critic literar si producator TV), ar fi existat prin intermediul „deghizatilor” lui François Mitterrand (1916-1996), Jean-Claude Myszka (1956-2003) si Patrick Geay (n.1951), care ar fi facut apel la legendarul gangster pentru a-l executa pe pamfletar în cazul în care acesta ar face cunoscute societatii civile, secrete (în posesia carora s-a fi aflat) ale fostului presedinte de stat francez (1981-1995). Este vorba de „existenta” lui Mazarine-Marie Pingeot (n.1974, scriitor si profesor agrégé la Universitatea Paris 8-Saint Denis), fiica nelegitima a lui François Mitterrand, respectiv, legatura acestuia cu Philippe Pétain (1856-1951, Maresal al Frantei în timpul Regimului de la Vichy/1940-1944, în perioada celui de-al 3-lea Reich), precum si de tratamentul pe care îl efectua contra cencerului de prostata, cu care a fost diagnosticat. (A se vedea si articolul autorului: „Deghizatii” lui Mitterrand si victimele lor! (Les postiches de Mitterrand et leurs victimes).

Pentru restabilirea adevarului istoric, nici André Bellaïche (n.1950, fost presupus sef al grupului „deghizatilor” lui Mitterrand), care pe 23 noiembrie 1986 cu ajutorul Jean-Claude Myszka si al unui alt legendar (mare) gangster, François Besse (n.1944) evadeaza din închisoarea Rebibbia (Roma), nici Michel Ardouin (Porte-Avions) nu mi-au confirmat aceasta versiune a lui Hallier si nici macar cei din anturajul lor pe care i-am „prins” în viata. Din contra, asa cum am mentionat, conform investigatiilor mele, n-ar fi fost exclus faptul ca o asemenea amenintare sa fi putut exista la adresa celui din urma, din partea gruparii teroriste de extrema stânga Action Directe (Thomas CSINTA), activa tot în timpul presedintiei Mitterrand. Un membru al acestuia, Jean-Pierre Hellegouarch, ar fi facut dezvaluri în celebra închisoare pariziana „La Santé” lui Michel Fourniret (violator si serial-killer, condamnat  la închisoare pe viata incompresibilape pe 28 mai 2008) legate de averea „deghizatilor” lui Mitterrand si ar fi indicat locul (cimitirul) unde se afla ascunsa „comoara” acestora, de unde dupa liberarea lui din penitenciar, Fourniret ar fi „delocalizat-o” fara stirea lor. (A se vedea pentru dtalii articolul autorului: „Padurarul din Ardennes”, un monstrusacru!)

 NOTA AUTORULUI

Nascut în 1943 la Neuilly sur Seine (Métropole du Grand Paris – Departamentul Hauts de Seine), originar dintr-o familie de burghezi industriasi, Michel Ardouin, figura legendara al marelui banditism francez, „subaltern″ al celebrului gangster legendar si el, Jaques Mesrine, supranumit de catre acesta „Porte-Avions″ (datorita staturii sale impresionante, respectiv, al uriasului arsenal militar pe care il avea asupra lui si in special in timpul jafurilor armate), a devenit o figura emblematica a crimei organizate datorita asocierii sale cu Mesrine in „anilor de plumb” francezi. (A se vedea pentru detalii articolul autorului: Spaggiari, Mesrine, Besse, Wiloquet, Ardouin,  Michel Vaujour, Pascal Payet, etc.: În umbra vietii (Partea IIIa). Brand-uri legendare ale marii criminalitati franceze si ale marilor evadari, respectiv, În umbra vietii (Partea IIIb). Brand-uri legendare ale marii criminalitati franceze si ale marilor evadari).

Se lanseaza în mica criminalitate înca de la varsta de 8 ani si abandoneaza scoala la vârsta numai de 15 ani, cand se hotareste sa duca o viata de gangster (bandit, canalie), dar din pacate, la 17 ani intrând in colimatorul Jandarmeriei Nationale pentru diverse infractiuni criminale, fortat de imprejurari, se înroleaza in Armata Franceza (Marina Militara).

Sejurul sau însa va fi de scurta durata si în curand va ajunge în Centrala Disciplinara al Armatei, la Mers el Kébir (Oras-portuar la Marea Mediterana, în Golful Oran) din Algeria.

Dupa „lasarea la vatra″, la 18 ani, se lanseaza cu „pasiune si profesionalism” în proxenetism, în Toulon (Micul Chicago″ medieranian din Departamentul Var, Regiunea adminisrativa  PACA-Province- Alpes-Côte d’Azur), iar în 1965, la numai varsta de 22 de ani asasineaza un alt proxenet rival, „Henri le Gitan″, la iesirea dintr-un bar, fara martori, fara probe materiale irefutabile. În 1968 se stabileste în Spania, la Barcelona, unde îsi face un nume (de invidiat) în proxenetismul „local” (fiind pestele „oficial” a 28 de fete de nationalitati diferite, în special sud-americane). Ssimultan, este recrutat si de catre Organizatia criminala „Latino Connexion″, al carui killer profesionist devine în scurt timp, fiind însarcinat cu recuperarea banilor investiti de catre organizatie în traficul de persoane, respectiv, cu uciderea (asasinarea) membrilor implicati care erau cercetati penal de catre autoritatile politienesti si judiciare, pentru „conservarea” legii tacerii.

Ajungând în Argentina si Paraguay, în cadrul unei misiuni killer-iste, va trai una dintre cele mai mari drame ale vietii sale: executia sotiei sale (cu un glont în cap) si ranirea lui cu 9 cartuse (gloante), fiind necesara desfacerea pieptului si abdomenului sau pe o suprafata de 72cm2, motiv pentru care o mare parte a vietii îsi va consacra cautarii criminalilor sotiei sale.

Copil de familie buna („de bani gata″, orfan de tata), înca din tinerete, Porte-Avionsisi mareste palmaresul criminal în anii 60, conform unui sir arimetic (cu ratia 3): în 1963 jaf aramat (cu luare de ostateci), în 1966 escrocherii (de anvergura), în 1969 proxenetism (agravat/cu circumstante agravante), pentru ca în 1972 sa ajunga la sinistra sa performanta se devina asociatul „marelui” Mesrine, cu care în 18 luni (între 1972-1973), va comite 110 jafuri armate, dintre care majoritatea, din institutii financiar-bancare (cca 80) iar restul, din societati comerciale.

Pe 6 iunie 1973, este complice la spectaculoasa evadare a lui Jacques Mesrine de la Palatul de Justitie din Compiègne (Departamentul Oise, bazinul parizian, regiunea administrativa Hauts de France), fiind el cel care ar fi dismulat pistolul automat în toaleta, recuperat de catre acesta din urma

Mare amator de bauturi alcolice (strong) si tutun (trei butelii de whisky si trei pachete de tigari, zilnic), autor al celebrelor lucrari: „Une vie de voyou″ (Fayard, 2005); „Mesrine mon associé″ (Toucan, 2008); „Dernières nouvelles du Milieu″ (Manufacture du Livre, 2013), dupa o cavala (fuga) de cca 7 ani si 16 ani de detentie (în patru „reprize”), Michel Ardouin este eliberat (conditionat sub control judiciar) în 1995 (din celebra închisoare pariziana „La Santé”) si traia (pâna pe 21 ianuarie 2014, cand moare în urma unui accident cerebral) cu Marie-Louise De Peretti (cunoscuta prostituata de pe rue Saint Denis), la Paris („extra-muros″, la Levallois Perret) din exploatarea unor societati SCI (Societati Civile Imobiliare), respectiv, comerciale, specializate în: restauratie (în mediu toxicoman, dupa unii autori), tranzactii imobiliare (dubioase), jocuri de noroc (ilicite), spalare de bani, precum si din exploatarea unui bordel la Alicante (Provincia Alicante, Costa Blanca, Spania).

Dispunând însa si de o proprietate în sudul Frantei la Mougins (Departamentul Alpes Maritimes, Regiunea administrativa PACA – Provence – Alpes – Côte d’Azur), el putea fi întalnit la Cafeneaua din centru, de catre toti cei pe care erau pasionati de marea criminalitate si crima organizata franceza (jaful armat, marele banditism), din anii 1970-1980.

Întâlnindu-l în mai multe locuri (printre care si la Alicante în Spania, cu ocazia unor vizite facute unui prieten parizian, de origine spaniola, José Perez-Tornel, care s-a mutat pe Aleea Garbinet n°118), i-am promis ca nu voi scrie decât adevarul despre el. [A se vedea pentru detalii articolele autorului: O nouă pistă după 12 ani. Belgische tak. Vastul trafic belgian de carne bovină contaminată cu ESB (Encefalopatia Spongioformă Bovină). Legătura cu jaful de diamante de la ABN Amro din AWDC (Antwerp World Diamond Centre); O nouă pistă după 12 ani. „Jaful secolului” (Partea VI). Regula lui Spaggiari. Jafuri de diamante remarcabile comise în Europa, în acest secol, „cu sau fără armă de foc, fără violență și fără ură”. O posibilă legătură dintre jaful de diamante de la ABN Amro din Anvers și vastul trafic belgian de carne de vită contaminată cu Encefalopatia Spongioformă Bovină (Une nouvelle piste après 12 ans. „Les casses du siècle” européens, „avec ou sans arme à feu, mais, ni violence, ni haine” dans ce siècle. La règle de Spaggiari)].

Numai ca adevarul, vorba lui Albert Camus (Premiul Nobel 1975), este usor de pierdut si el trebuie recucerit mereu. Motiv pentru care adevarul meu si al lui nu sunt neaparat confundabile. Dupa parerea mea, în ciuda criticilor (nu întotdeauna pozitive) pe care el le aducea lui Mesrine, sângele din venele lui, nicidecum nu era racit la aceasi temperatura ca al acestuia din urma (care simbolic vorbind, nu era departe de 0°K).

Deci, nimeni din anturajul lui nu „misca în fata lui” (nici macar fostii sai „locotenenti″: Besse, Willoquet, inclusiv, el, Ardouin). În momente sale de mare sinceritate (care existau, desigur), chiar si el recunostea faptul ca Mesrine era mult mai periculos decât el !Imediat dupa câstigarea alegerilor prezidentiale de catre François Mitterrand în 1981, Porte-Avions este arestat pentru un „vulgar” trafic de arme, dar este eliberat nu peste mult timp. Fiind sub supraveghere, pe 13 aprilie 1986, Brigada de Stupefiante a PP (Prefecturii de Politie) Paris îl interpeleaza în vecinatatea ascunzatorii sale din strada Lecourbe (Paris-sectorul 15) cu 220g de heroina pura asupra lui, iar acasa la adresa sa (oficiala) din strada Romaiville (Paris- sectorul 19), ea descopera un adevarat arsenal militar de „auto-aparare″ (4 arme automate de mare calibru, pistoale semi-automate, aruncatoare de grenade), scannere de diferite tipuri, documente false de identitate si 35.000 Ffr (cca 25.000 €PPA, astazi).

Repus din nou în libertate pe 26 noiembrie 1986, acesta fura un elicopter si survoleaza închisoarea Fleury Mérogis (una dintre cele mai mari si securizate din Europa, aflata în regiunea pariziana) pentru a-l elibera pe prietenul sau William Perrin (un traficant notoriu de droguri, cunoscut importator de heroina în Franta), dar nacela aruncata acestuia ramâne agatata de plasa de sârma ghimpata (de siguranta), întinsa deasupra „Curtii de recreatie″, iar tentativa de evadare esueaza.

Interpelat (din nou) în februarie 1990 pentru tentativa de evadare, Ardouin este condamnat la 9 ani de detentie criminala pentru trafic de stupefiante si detentie ilegala de arme de foc, respectiv, tentativa de evadare esuata. Dar este eliberat din inchisoare sub control judiciar (sub supraveghere electronica GPS – „bratara electronica″) din motive medicale, în 1995. [A se vedea pentru detalii articolul autorlui: „Libertatea sub sechestru electronic” („Penitenciarul la purtător”). Importanța și rolul ei în (re)inserțiunea socială a „drojdidei” societății.]. Dar dupa câtiva ani de libertate (bine „meritata”), Ardouin [supranumit si „Michel le Belge″ – a se vedea cartea autorului: Montaje financiare frauduloase în legatura cu French Connexion” (Montages financiers frauduleux en liaison avec le French Connexion”) – Thomas CSINTA (Corespondență din Franța)] este arestat din nou pe 18 martie 2003 la domiciliul sau din Clichy si cercetat penal pentru spalare de bani si proxenetism agravat, împreuna cu o duzina de alti complici, printre care si fiul sau, Marie Lou, sotia sa si Gérald Truffier, un Gardian al Pacii (Agent de ordine publica) de la DDSP 92, Presedinte al Clubului de Box englez din Levallois Peret, informator al lui Porte-Avions, despre activitatea colegilor sai de la BRP (Brigada de Reprimare a Prostitutiei), precum si pe cei de la BAC (Brigada Anti-Drog).Ardouin a fost suspectat si pentru faptul ca ar fi (fost) seful unei retele de crima organizata care ar dispune de cateva zeci de masini (cu jocuri de noroc) si video-pokere instalate într-o duzina de baruri pariziene, în mod ilegal. Cu aceasta ocazie, anchetatorii au putut stabili ca el ar poseda cateva SCI (dintre care unele pe numele boxerului profesionist Christophe De Busillet de la Clubul de box din Levallois) si plasamente financiare în Luxemburg, respectiv, societati comerciale cu jocuri de noroc (care îi aduceau un beneficiu lunar cuprins între 4.500-7.700€/masina, fiecare, în functie de locul unde era plasata), asigurandu-i o avere de peste 3M€.

Ardouin a mai fost arestat si cu multi ani în urma, în 1988, de catre BC (Brigada Criminala, sectia omucideri) dupa ce un dealer a fost executat cu un satâr în Padurea Saint Germain en Laye (Departamentul Yvelines – regiunea urbana pariziana), ocazie cu care, fara sa fi facut opozitie, a accept „no comment″ si o perchezitia facuta de catre politisti în somptuoasa sa resedinta secundara din Normandia, unde acestia au descoperit, din nou, un întreg arsenal militar de razboi. Iar ceva mai târziu, a fost suspectat ca ar „importa″ din Cuba prostituate (în cadrul unui vast trafic de carne vie) pentru bordelul lui din Spania (înregistrat pe numele a 2 fosti membri ai French Connexion). Cu ocazia lansarii celei de-a 3 carti, în 2013, Porte-Avions, care ar fi preferat El Nino [„Micul” Antonio Ferrara – a se vedea pentru detalii articolul autorului: Rédoine Faïd, „scriitorul” care a uimit lumea! (Thomas CSINTA – Corespondență din Franța)] alaturi de el în jafurile sale armate în locul legendarului gangster Jaqcues Mesrine (care în afara de faptul ca era un mare specialist în jafuri armate, nu se descurca deloc in viata: „nici în a-si procura arme, nici în a-si procura acte false si era si o fire razbunatoare, ceea ce era în defavoarea lui″), a declarat, ca intotdeauna s-a considerat un privilegiat al vietii (sortii), chiar daca a fost torturat, ranit si nu rareori, grav sau foarte grav. Pentru ca a facut numai 16 ani de detentie (dintre cei 40 care ar fi trebuit sa faca !) si ca ar fi cheltuit câteva miliarde de euro, în contextul în care cca 30% din generatia lui ar fi fost ucisi (cca 10% dintre ei ar fi devenit bogati si 10% ar fi beneficiari de RMI – Ajutor Social în Franta, iar restul de 50% sunt încarcerati si astazi). Dupa parerea lui, printre cei care mai sunt înca în viata (din generatia lui), sunt putini care o duceau mai bine decât el: 2.000 €/luna „pensie″ de canalie, respectiv, afacerile ilicite cu jocurile de noroc, proxenetism, spalarea de bani si evident  „micile″ sale economii…   

În sfârsit, m-a impresionat, în mod deosebit, o replica de-a lui:  „Pâna când voi muri, niciodata nu voi trai ca un tip amarât, de exemplu: ca un inginer (cum i-am fost prezentat, probabil, în bataie de joc la adresa mea). Voi trai mult mai bine. Acest lucru astazi, poate, pare mai putin vizibil dar eu voi naviga întotdeauna contra curentului!

Înainte de a muri (la varsta de 70 de ani), Porte-Avions spunea ca nu mai are nimic de spus si nici asteptari de la viata!

Ca viata l-ar fi extenuat, motiv pentru care s-ar fi si saturat de ea….

Bibliografie selectivă

Corespondență din Franța: „Deghizații” lui Mitterrand și victimele lor. Ar fi fost implicați „deghizații” lui François Mitterrand în amenințarea cu moartea și uciderea jurnalistului și criticului literar Jean-Edern Hallier? În căutarea adevărului istoric!

În umbra vieții” (Partea a IIIa). Brand-uri legendare ale marilor Evadări și ale marii Criminalități  franceze.

În umbra vieții” (Partea a IIIb). Brand-uri legendare ale marilor Evadări și ale marii Criminalități  franceze.

Thomas CSINTA: „În umbra vieții“. Corespondență din Mediul Carceral Francez (Necenzurat)

Action Directe (Thomas CSINTA)

„Pădurarul din Ardennes” (Thomas CSINTA)


Raspandeste cu incredere
  • 133
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    133
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here