Acasă Supliment Cultural Literatura Proza de duminică – Acasă

Proza de duminică – Acasă

278
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pornesc la trenul de noapte. Mi-am uitat ochelarii, trebuie să mă întorc din drum. În vagon este lume puţină. Chiar lîngă mine se aşează un tip cu un sac. În el pare să aibă un bidon cu apă. Nu-i place locul. Se mută în altă parte. Scaunul este aşezat pe osia vagonului. Se simt trepidaţiile roţilor. În Sântana trenul staţionează doar un minut. Trebuie să ştii cum să acţionezi butoanele pentru deschiderea uşilor, altfel pleacă trenul şi rămîi de căruţă. Se formează deja un grup în jurul uşii, au de coborît o femeie cu piciorul rupt, explică ei. Vreau să prind trenul de Brad, să nu rămîn dracului, aici.Am urcat deja în mizeria ce-i spune tren personal. Desigur că numele de personal derivă de la tren de persoane şi nu de la proprietatea trenului. Într-o vreme pe aici trecea şi trenul regelui. Există şi acum. E frumos colorat,în roşu, primul vagon are un fel de creastă deasupra. Aici întuneric şi mizerie. Îmi aşez sacoşa în compartimentul gol şi ies pe culoar. Un tip pleşuv cu un coş de nuiele pe braţ, cum au precupeţele, mă întreabă de unde vin. Apăruse înainte de Pâncota. El merge la piaţă să cumpere unt. Dacă s-a închis podul peste Tisa, dacă fiinţează fabrica de mobilă din Sighet. Văzîndu-mă intrigat de avalanşa întrebărilor, îmi spune, confidenţial, că are un prieten la fabrica de scaune curbate din Pâncota şi-l interesează piaţa. Bine că a coborît, devenise agasant.Este o vreme secetoasă aşa cum sînt verile în ultima perioadă. Oraşul copilăriei pare pustiu. Acasă la frate-meu tocmai tăiaseră un porc. Bine era să fi adus oarece aldămaş. Seara, cu o maşină ajung în sat. Mama este măruntă şi slabă. Să mă acomodez mai uşor, răsfoiesc un pliant despre zonă aflat prin casă. Sântana există de pe vremea Mariei Teresa cînd zona mlăştinoasă din sud-est de Comlăuş a fost colonizată cu şvabi. Ei şi-au botezat noul cămin Sfânta Ana Nouă. Prima atestare documentară a localităţii sub numele de Sântana este din anul 1828.Iacob Bibics aduce aici membrii unui ordin catolic care obţin dreptul de a deschide un gimnaziu lîngă biserica catolică zidită de el. În anul 1835 în Sântana exista Institutul de sericicultură.
La ora 11 suntem în biserică. Mi se oferă locul în scaunul în care a stat tata. Număr din ochi credincioşii. Sînt vreo 50. Preotul este tînăr şi moralist. Cere bani pentru repictarea bisericii.
Începe munca de gospodar. Dau cu apă fierbinte prin căzile pentru prune şi mere. Le opăresc, le curăţ cu mătura.În altă zi curăţ burlanele de la casa veche. Plouă uşor, un burlan este mîncat de rugină şi apa cade, picurînd pe treptele de la intrare. Mama a adunat şapte saci cu mere căzute pe ţarina noastră. O ajut să le aducem acasă. Mă prinde ploaia. Sparg lemne pentru foc, schimb becul din cămară. Hainele pe mine sunt umede de la ploaie şi transpiraţie. Mă apucă frisoanele apoi durerile în gît. Am o stare ce nu poate fi descrisă..Mi-e lehamite de tot. Plouă toată ziua. E începutul lui septembrie. Răsfoiesc reviste vechi: Familia, Archeus, Nord Literar, România literară. Citesc apoi din Marin Preda, Chiriţă, Scrisorile Marianei Alcoforado, despre Richard Sorge, Principiile formării preţurilor de producţie. În fiecare an regăsesc aceleaşi cărţi. Ascult radio. Şpicherul anunţă că în două săptămîni podul peste Tisa va fi redat traficului. Poate aude şi pleşuvul din tren. Eu încă nu l-am văzut decît în pozele din ziar. Plouă şi e frig. Mai am frisoane şi dureri în gît.
Altă zi de septembrie. Spre amiază apare soarele. Iarbă, frunze, buruieni. Oblojesc un puiet de nuc. Îi leg tulpina în fîşii de pînză, după ce l-am învelit în lut. Are cancer la scoarţă. Ceilalţi nuci din faţa casei fac fructe cu coajă subţire. Mama plăteşte lemnele pentru iarnă.Zice că noaptea îi tot sună telefonul. Trebuie încărcat. A murit Luciano Pavarotti. Repar un ciocan vechi şi ruginit, îi fixez coada. Noaptea iar mă doare în gît.
Plouă uşor, parcă mi s-a mai îngăduit durerea din gît. E Sfânta Maria Mică: 8 septembrie.
Altă zi. Mă simt mai bine. Am primit ampicilină. Boala dă înapoi. Plouă. Vorbesc la telefon. Şi în B.M plouă. A înflorit muşcata roşie. Sunt tot mai hotărît să finalizez Pagina de gardă. Iar plouă. Pentru postul de patriarh s-au departajat trei concurenţi: Daniel, Ioan al Covasnei şi Bartolomeu al Clujului. Ceapa din grădină începe să putrezească din cauza timpului ploios. Nici aşa nu e bine. Scriu pe hârtie foarte proastă, pixul alunecă poticnit. Începem să adunăm prune. De fapt vroiam să-mi numesc textul La cules de prune. Sună prea poetic. Deja fundul de la cadă nu se mai vede. Am adunat ceva prune. Avem la masă pui cu orez şi ceapă, gătit sub capac. Îmi plăcea în copilărie, era mîncarea mea preferată. Se întunecă cerul. Am aflat reviste vechi, le răsfoiesc însetat de slovă tipărită. Vine şi frate-meu şi mergem la cules de prune. El coseşte şi adună fructele cu mama, eu transport găleţile pline şi le răstorn în cadă. Mă îndoi mai greu, nu am antrenament. E soare. Vopsesc stîlpii din lemn ai terasei. Scăriţele crăpate le refac cu ciment. Noaptea vine furtuna. Satul este înconjurat de păduri. Nu am destul material bibliografic, aş fi dorit să-i scriu monografia. Satul dintre păduri.Mătuşa ne cedează recolta de pe prunii lui Novac, pruni pe o stradă paralelă cu a noastră. Prunele adunate în găleţi le transport cu roaba. Uliţele au multe case pustii. Casa lui Novac este dărăpănată. Pe poarta de lemn îmblănită cu tablă scrie: Temian Novac, literele sunt scrise cu cuie cu cap înstelat. Anul 1944. Au trecut ceva ani de atunci. Satul este luminat ici-colo, adică deficitar. Dimineaţa se aude clopotul. A murit cineva. Pentru cine bat clopotele? Mă întreb deodată cu John Donne citat de Hemingway. Să nu întrebi niciodată pentru cine bat clopotele. Pentru tine iată că bat. Seara cîntecul greierilor porneşte de pe Dealuri, coboară pe Cosălaie, urcă printre pruni pînă la mine. E un concert extraordinar. Greieri şi clopote.Ultima zi, trebuie să plec.Intru prin grădină. Iarbă peste tot şi rouă. Nu am aparat de fotografiat. Cobor pe zlaz, îmi iau rămas bun de la natura copilăriei. Aflu două tufe de alun, lungi şi potrivite pentru a scutura nucii şi prunii. Am toporul la mine.


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here