Acasă Colţul specialistului Retete culinare Prăjituri vechi de 100 de ani…

Prăjituri vechi de 100 de ani…

862
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 18
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    18
    Shares

Clara Tîrcă

Zona Clisurii Dunării, zonă de confluență Oltenia-Banat, ce cuprinde orașul Orșova și satele dunărene, a fost întodeauna recunoscută pentru prăjiturile delicioase, făcute în casă, cu ocazia sărbătorilor religioase, nedeilor sau altor evenimente ale acestor comunități. Numeroasele rețete de prăjituri din acest spațiu, transmise din generație în generație și permanent reînnoite, poartă nume interesante (de la diverse substantive comune : „Furnica”, “Tobița” la nume de vedete și de politicieni: “ Lepa Brena”-celebră cântăreață de origine sârbă din anii 80,  „Regele Mihai”, ”Petre Roman”, „Victor Ciorbea”, etc) și au un mod de preparare destul de complex- mai multe blaturi realizate divers și creme ce trebuie bătute îndelung pe aburi. Rezultatul merită, însă, toate eforturile… Dar cum erau oare prăjiturile, în această zonă, acum…o sută de ani?

În urmă cu ceva timp, o întâmplare fericită a făcut să descopăr, în Orșova, un caiet de prăjituri, vechi de aproape un secol. Posesoarea lui, o profesoară de  limba română pensionată (Dorina M.), îl moștenise de la mama ei, Eleonora Ciocârlie – o bucătăreasă desăvârșită.

Odată cu răsfoitul paginilor vechi, scrise caligrafic cu cerneală neagră, povestea familiei Ciocârlie mi se derulează încet, prin fața ochilor minții, ca și când aș urmări două filme în același timp: unul pe ecranul mare al televizorului, celălalt pe telefon.

Eleonora Ciocârlie, femeia care se semnează complicat, la sfârșitul fiecărei rețete, în caietul nemțesc îngălbenit de timp, nu a avut o viață ușoară. S-a căsătorit târziu, la 36 de ani, după ce și-a îngropat mama, bunica și și-a crescut cei 3 frați.  S-a măritat cu Ioan, bărbatul cu 8 mai tânăr, ce lucra la casierie la gara din oraș.  Diferența de vârstă nu a contat, însă, cei doi înțelegându-se foarte bine.

“Era  frumoasă fizic și sufletește “, așa o descrie fiica și i se simte emoția în glas și admirația. “Era o povestitoare desăvârșită, fapt ce m-a ajutat să țin minte multe povești și să am o memorie bună. Spunea deseori ce rău îi pare că nu e așa deșteaptă să descurce o problemă sau alta. ”

Ascult povestea și, în același timp, citesc rețete, zâmbesc și fac poze caietului împrumutat și răsîmprumutat de-a lungul timpului, ce azi are pagini puține. Observ că prăjiturile nu-s doar interesante ca și ingrediente folosite (osânză – grăsime de pe burta  porcului, dulceață de coacăze, migdale, ciocolată, nuci), ci constituie adevărate pagini de istorie locală. Astfel, găsim prăjituri de origine germană: “Schmer”, “Nusen Stangel”, prăjituri cu nume franțuzesc: “Palais de dames”, dar și “Tartă rusească” și prăjituri ce descriu cumva atmosfera de epocă interbelică : “Prăjitură de serată” ce se servește la ceai și cuvântul ciocolată scris, de fiecare dată, în varianta franceză: “chocolată”.

Caietul (sau ce a mai rămas din el) cuprinde rețete notate în perioada 1922-1929 și era folosit  în fiecare  dumincă, pentru că atunci se găteau în casă prăjituri. De Crăciun, de regulă, Eleonora pregătea fursecuri sau prăjituri de zahăr, cum le numea, care trebuiau făcute cu mai multe zile înainte de sărbătoarea propriu-zisă.

Întodeauna respecta rețeta și folosea doar unt. “Dacă furi de la rețetă, furi de la tine.”, spunea ea. Când gătea, doar gătea, nu făcea și prăjituri, pentru că nu-i plăcea să amestece lucrurile între ele. De gătit se ocupa începând cu orele 18, când se întorcea de la serviciu (era secretară la procuratură în Orșova).

Alături de aceste informații, povestitoarea noastră ne-a oferit și câteva secrete de familie privind conservarea produselor pe timpul iernii sau al verii (sunt metode ecologice care ar putea fi folosite și azi în contextul unei societăți ce se afirmă dornică de reciclare, economisire…). „Vara carnea, untul și altele se păstrau la rece, în fântână, iar iarna în beci; se cernea cenușa din sobă și, într-o cutie de lemn, se așezau slănina, cârnații, șunca învelite în hârtie groasă și apoi un strat de cenușă și tot așa. Vara se păstrau în soba de teracotă, în locul unde se băgau lemnele.”

Și doamna Dorina M., povestitoarea noastră, este o bucătăreasă pricepută și cu mare talent la prăjituri. Pe de o parte, ca urmare a uceniciei pe lângă mama Eleonora, iar, pe de altă parte, ca urmare a vieții, cu necazurile și încercările ei.

Vocea i se schimbă tremurat și simt că urmează un episod trist: “Când eram în clasa a V-a, mama s-a îmbolnăvit și a stat în pat o lună. A trebuit să gătesc eu. Tata mi-a dat o carte de bucate, ca să învăț să pregătesc eu mâncarea pentru familie, pentru că el lucra în ture și nu avea cum.  Chiar are o poveste interesantă tata. A făcut liceul la Caransebeș și voia să fie medic, dar bunicul nu a vrut să vândă 5 oi pentru a-l lăsa să se ducă la facultate și să nu meargă la război. Și a mers la război. Ne povestea că acolo, în Cehoslovacia, dormea în cripte, în vreme de iarnă.”

 

Sunt atâtea istorii care merită descoperite, spuse mai departe și învățat din ele…De asemenea, nu ar fi greșit, ca noi cei noi, să încercăm gusturi mai vechi…s-ar putea să ne placă. De aceea, vă propun, pentru sărbători, Bețișoare de chocolată” de acum 100 de ani; rețeta este relativ ușoară, iar ingredientele sănătoase.

“INGREDIENTE:

50 gr unt                                                             1 plic de zahăr vanilat

150 gr zahăr                                                       5 albușuri

5 gălbenușuri                                                      80 gr făină

120 gr migdale                                                   dulceață de coacăze sau marmeladă

3 batoane de chocolată

MODUL DE PREPARARE

Frecăm într-un castron untul spumă, îi adăugăm zahărul, vanilia și gălbenușurile de ou; se amestecă numai într-o parte o jumătate de oră. Se adaugă, în urmă, migdalele tăiate mărunt. Punem într-o ulcică batoanele de chocolată rasă și apă. Se fierbe puțin amestecându-le.

Această chocolată, puțin câte puțin, când este recese pune în compoziția de mai sus amestecându-se. Se mai adaugă albușele spumă și făina.

Se unge o tavă cu unt și se pune compoziția mai groasă ca dunga cuțitului, se presară cu zahăr și se coace la foc bun. După ce s-a copt, se taie bețișoare după plac, se ung cu dulceață și se lipesc două câte două.


Raspandeste cu incredere
  • 18
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    18
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here