Acasă Jurnalul Bucurestiului Personalitati Romania Libera : Ion D. Sîrbu, disidentul care l-a inspirat pe Preda…

Romania Libera : Ion D. Sîrbu, disidentul care l-a inspirat pe Preda…

242
0
DISTRIBUIȚI
Raspandeste cu incredere
  • 4
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares

Ion D. Sîrbu, disidentul care l-a inspirat pe Preda pentru ”Cel mai iubit dintre pământeni” | DOSAR ROMÂNIA LIBERĂ

de Marius Cosmeanu

Urmărit de Securitate 32 de ani neîntrerupt, anchetat, torturat, trimis în lagăre de muncă forțată, apoi, în domiciliu obligatoriu, supravegheat, interzis, persecutat, marginalizat și, în cele din urmă, izolat, rămas singur. Acestea ar fi, pe scurt, ingredientele calvarului trăit de un intelectual și un scriitor de excepție: Ion D. Sîrbu, omul a cărui viață a inspirat personajul principal din romanul „Cel mai iubit dintre pământeni“ de Marin Preda.

Și totuși, acest „atlet al mizeriei“, cum i-a spus mentorul său, filosoful și poetul Lucian Blaga, a răzbit. Și nu oricum. Cel mai dureros lucru pe care îl poți spune despre o societate trecută prin dictatură este că nu a opus rezistență, că nu a avut caractere. Sunt mulți care cred că România nu are astfel de pilde. Are, doar că cei care i-au creat, urmașii lor și urmașii urmașilor lor au și astăzi grjă să nu aflăm prea multe despre ei. Ion D. Sîrbu este unul dintre exemplele grăitoare: incomod, dar prea puțin cunoscut azi, un caracter cu putere de model care „a murit cu sistemul de gât“.

Nomen est omen: „Numele meu este Dezideriu. Toată viaţa am fost un doritor. Nu de puţine ori numele acesta – în cazărmi sau puşcării – se scria, printr-o ironie transcedentală, Derizoriu“. [2] Ion Dezideriu Sîrbu sau Gary, cum îi spuneau prietenii, s-a născut la Petrila, în Valea Jiului, pe 28 iunie 1919, în familia Ecaterinei Glaster și a minerului Ion Sîrbu, cândva, acum aproape o sută de ani, sindicalist easy-rider. „Am avut cea mai «sănătoasă» origine socială, am fost cumplit de pedepsit pentru această origine“, scria I.D. Sîrbu, în ultimul său manuscris, un interviu acordat publicistului Ion Jianu de la revista Ramuri. [1] Când a luat-o spre viață, tatăl său l-a dojenit cu o atenționare: „Te las să te faci profesor, dar dacă aud că te-ai făcut intelectual, îţi rup gâtul!“.

A lucrat fără să știe la Coloana Infinitului

Școala primară o face la Petrila. Primii patru ani de liceu, la Petroșani (1930-1934). Din lipsă de bani, însă, tatăl său îl scoate de la liceu și intră, pentru un an, ucenic la Atelierele Centrale Petroșani (A.C.P.). E prima ciocnire frontală cu realitatea. Necopt, nepriceput, ajuns într-un mediu în care nu se regăsea defel, devine subiect al hazului fără umor.

Peste ani, rememorează experiența: „Într-o vară, 1937 sau 1938, nu mai țin minte, m-a chemat unul din foștii colegi de ucenicie să vin la Ateliere, se plătește bine, o muncă socială. […] Ne soseau de la turnătoria de fontă niște forme trapezoidale (nu se mai terminau, mereu mai mari și mai grele), de trebuiau să fie curățite de praful de turnătorie ca să fie aduse la arămit. […] Nu era voie să rămână niciun fir de praf, de nisip, altfel arama nu se lipea. […] Directorul A.C.P. venea însoțit de un popă mic și al dracului, controlau, amenințau, ne obligau să stăm până seara târziu. Sub un șopron. Periile de sârmă se toceau repede, domnul Lampe (care semăna leit cu fostul rege Ferdinand) era o bestie, zgârcit și la perii, și la cele trei calități de șmirghel. Degetele îmi erau zdrelite, aș fi plecat, dar nu puteam; nu se mai terminau trapezele acelea, popa cel mic venea și ne înjura mărunt într-o oltenească repezită, de neînțeles; eu și noaptea (mulți ani după aceea, mai ales când făceam febră) nu visam decât acele suprafețe aspre pe care trebuia să le curățăm, să le facem lună. Nimeni nu știa la ce servesc, nici nu se interesa.

Prin 1966, trebuind eu să conduc un grup de tovarăși din teatrele est-germane la Târgu Jiu, arătându-le și explicându-le cam ce este și ce vrea să fie Coloana Infinitului – deodată auzii bubuind în subconștientul meu: astea sunt trapezele mele, astea mi-au mâncat tinerețea, de ce nu ne-au spus? De ce nu ne-au explicat? Și popa ăla de ne înjura gorjenește era Brâncuși“. [3]

Scapă de formele geometrice: din milă și dragoste, directorul liceului al cărui elev a fost patru ani, doctor Enea Giurchescu, împreună cu alți profesori îl scot pe tânărul I.D. Sîrbu de la Ateliere, îl pun să dea admitere și este primit la internat, cu bursă. Își completa bugetul lucrând în vacanțe și ținând meditații colegilor corigenți, mulți dintre ei ajunși mai târziu directori, doctori și chiar miniștri. Este și perioada în care se apucă de sport: „Eram campion la pentatlon, extremă dreaptă în echipa de fotbal Jiul (B), înotam brasse și crawl, călăream, am brevetul de pilot pentru zborul fără motor. […] Spun aceste lucruri fiindcă am nepoți care termină licee de fizică și matematică, dar sunt incapabili să fugă 500 de metri sau să sară un gard de un metru. Sportul și munca fizică în vacanțe mi-au dat doza de încredere, cinste și umor autoironic fără de care nu m-aș fi putut descurca“. [1]

Viața sportivă și munca pe brânci l-au ajutat pe I.D. Sîrbu să absolve, cu notă maximă, după cum el însuși spunea, „examenele de foame, frig și bătaie în timpul anilor lungi de pension și reeducare“. [3]

Aproape de eșafod

În 1939, își dă bacalaureatul la Deva. Urmează stagiul militar, așa că între 1939 și 1940 este elev sergent, absolvent al Școlii de Ofițeri de Rezervă de Artilerie din Craiova. După absolvire, este repartizat la un regiment în Sibiu. Pentru a-și continua studiile, optează pentru Universitatea din Cluj, care, din cauza războiului, fusese mutată la Sibiu. Vrea să se înscrie la Drept, dar o întâlnire întâmplătoare cu Lucian Blaga îl determină să aleagă Literele și Filosofia.

Între 1941 și 1944 este concentrat, cu intermitențe, pe front. În 1941 ia parte la cucerirea Odessei, iar anul următor este detașat înspre Crimeea. În mai 1942, întors acasă cu o permisie, joacă în piesa Heidelbergul de altădată, variantă a Scrisorii pierdute, în regia profesorului său Liviu Rusu. Este momentul în care viitorul dramaturg e iremediabil cucerit de teatru. Remobilizat în toamna lui 1942, participă la dramaticele lupte de la Stalingrad.

Continuarea o puteti citi in Romania Libera


Raspandeste cu incredere
  • 4
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here