Acasă Jurnalul Bucurestiului Anchete „Supradotații” de la Tranquility Bay. O adevărată „incursiune în penibil”!

„Supradotații” de la Tranquility Bay. O adevărată „incursiune în penibil”!

314
0
DISTRIBUIȚI
SG hist., Pädagogik, Prügelstrafe, Schulszene im 16. Jh., Karikatur,Rute, schlagend, Lehrer, Schüler, ~ education, corporal punishment, scene in a school, 16th century, caricature, historic, historical, birch, birching, teacher, beating, hitting, pupil, student, pupils, students,
Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

            

Thomas CSINTA, Redactor – corespondent

Franța (Le Parisien)

Multumesc prietenului meu Jean–Michel K., care m-a introdus în aceasta lume absolut inimaginabilă a „World Wide Association of Specialty Programs and Schools” din Jamaica, în care unul dintre copii sai, Jêrome, adolescent pe atunci (2003), implicat intr-o serie de scandaluri cu droguri (stupefiante) si în „criminalitatea de duminica” (mica criminalitate, de amatori), a petrecut 11 luni,  cu scopul „schimbarii comportamentului” sau. Întors (revenit) în „lumea libera”, acesta, a câstigat batalia cu reinsertiunea sa sociala (în societate). Urmând sfatul meu, după un Prépa Economique et Commerciale–Voie Scientifique [nivel Bac+2 ani universitari, a se vedea pentru detalii si articolul autorului: Accesul în Scolile Superioare Franceze de Înalte Studii (Les Grandes Ecoles), clasice si „traditionale”. Filiera „regală”! sau Sistemul elitist francez de Înalte Studii „Grandes Ecoles”, un sistem educativ, de mare complexitate şi prestigiu, unic în lume!] cu „magna cum laude“, în care i-am fost profesor de matematici aplicate (probalităţi, variabile aleatoare şi modele statistice, respectiv, teoriile ergodică, a deciziei, a haosului şi a riscului), reuseste în 2006 sa integreze printr-un  concurs foarte dificil (scris şi oral la 7 discipline, dintre care 3 de matematici), una dintre cele mai reputate scoli de înalte studii în stiinte economice,  management si stiintele organizarii, devenind în 2010, unul  dintre absolventii premianti ai acesteia. (A se vedea pentru detalii si  CUFR–Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lânga şcolile superioare franceze de înalte studii).  Traumatizat psihic în perioada „tratamentului”, ulterior, devine victimă a „unor coşmaruri fără sfârşit”, care îl destabilizează, atât pe plan profesional, cât mai ales pe plan sentimental. Profund demoralizat şi ajuns în pragul disperării, în ciuda unei cariere de excepţie care îl astepta, Jêrome K. îsi pierde bătălia cu viaţa, punându-şi capăt zilelor, ca semn de protest, de ziua Repblicii Franceze, pe 14 iulie 2011.

Dedic acest articol memoriei acestuia!

REMEMBER

În Jamaica (Marea caraibilor, Insulele Mari), pe o plaja pustie a coastei de sud, „departe de lumea dezlantuita”, la Tranquility Bay (TB) Calabash Bay P.A., St. Elizabeth, exista din 1997 o „fortareata” cu scop educativ (Educational Institutions Established) „girata (si gestionata)” de catre WWASP (World Wide Association of Specialty Programs and Schools, avându-l ca Presedinte pe Ken Kay) o organizatie americana privata sustinuta de catre ultrafundamentalistii mormoni, care la prima vedere încearca sa ne creeze impresia unui hotel, rezervat unei categorii de clienti minori, speciali si înstariti. Însa,  „analiza” profunda, a locului, de aproape, ne permite tousi sa întelegem ca nu este vorba de o Colonie (Tabara) de Vacanta a unor copii obisnuiti, rasfatati de parintii lor si nici de o institutie pentru copii supradotati (cu abilitati intelectuale înalte), dar de una consacrata tinerilor, incontrolabili, de o extrema violenta, clienti speciali, cu adevarat. Si tocmai pentru ca sunt speciali, au nevoie de servicii „speciale”. Dar, pentru ca aceste servicii „speciale” costa (si nu putin !), evident, ei trebuie sa fie si (foarte) înstariti. Adica, „supradotati”, dar nu neaparat din punct de vedere intelectual, dar din punct de vedere material. În fond si la urma urmei, cineva trebuie sa plateasca facturile.

Deplasându-ne la fata locului, nu fara peripeţii (din cauza autoritatilor locale !), din pacate, impresia noastra de la prima vedere se confirma, dar nu în sensul bun, cum pare la început, pentru ca „special” si „înstarit” nu înseamna neaparat, numai, bine. Din contra, el poate însemna si rau sau chiar foarte rau!

În realitate, aceasta institutie este un Centru de Modificare al Comportamentului (CMC), lipsita de lux, de calm si de voluptate, în care 250 de copii, baieti si fete, straini între 11 si 18 ani, sunt închisi si supusi unei discipline carcerale de o severitate iesită din comun, pe timp nelimitat! Până când conducerea institutiei are convingerea ferma ca „reinsertiunea” lor sociala este o certitudine. Adică, nu exista posibilitatea unei recidive!

Parintii lor, ajunsi la disperare, în special americani (dar si câtiva europeni, din pacate, printre care 3 francezi–dintre care unul, J. K., pe l-am cunoscut prin intermediul parintilor sai; 4 britanici si 7 germani), platesc între 25.000-40.000$US, anual, pentru un (lung) „sejour” în „fortareataCMC de la TB,  în functie de „produsul” pe care „îl achizitioneaza„ pentru copii lor, precum si de dificultatile psiho – sociale cu care acestia se confruntă.

În perioada 2002-2005, Guvernul Insulelor Cayman ar fi trimis aici 5 tineri toxicomani (3 baieti si 2 fete), implicati în consumul si traficul de stupefiante, iar Ministrul Sanatatii si al Serviciilor Familiale, Anthohy Eden, afirma ca nu avea de gând sa întrerupa finantarea insitutiei din TB cu cca 30.000$US, anual, chiar daca „educatia” aici nu ar fi „ideala”, pentru ca ar fi necesara si utila sociatatii. De altfel, parintii, accepta pe baza unui contract („super bine conceput si pus la punct”), inatacabil în justitie, „kidnappingul” copiilor lor si „internarea” acestora fortata în aceasta institutie sinistra, considerând ca este singura lor sansa pentru preluarea controlului asupra lor. Cu scopul ca acestia sa poata deveni la maturitate (majorat) oameni „normali”, care sa se comporte „nomral”  în societate, pentru a putea fi „exclusi” din lumea „decadentei umane”–a delincventei si a criminalitatii, adica a „lumpenpopulatiei”. [A se vedea si articoolul autorului: Diaspora română, o (lumpen)diasporă aflată într-o profundă criză de identitate !].

În ceea ce priveste programul acestei insitutii, „meniul” zilnic, este un adevarat cosmar, un calvar, care va marca „absolventul” pe viata, cel putin, daca este ateu. În calmul delirant din interior, noii „recruti”, declarati „admisi” de catre consilul de conducere al institutiei (în urma semnării contractelor bilaterale „tutore – director institutie”), sunt primiti cu „bratele deschise” de catre personal, care de regula „preda” o singura disciplina (desigur sub variate forme!): Supunerea oarbă, fără condiţii şi executarea promptă a ordinelor primite.

No comment! No mercy!

Ca „introducere” la „meniul” jurnalier, admisii, în timpul zilei sunt adusi cu forta într-o încapere în care sunt alungiti (culcaţi) goi cu faţa în jos, cu bratele alungite de-a lungul corpului. O pauza de 10 minute, la fiecare ora de curs, le este permisa (ca la scoala). Baietilor si fetelor le este interzis sa vorbeasca între ei si chiar sa se uite unii la altii.

Noaptea,  „meniul” nu se schimba radical: „cursantii” dorm pe jos, dar în (pe) culoar, supravegheati în grupuri mici, de catre 2-3 agenti de paza.În cazul încalcarii regulamentului interior, exista pedepse care pot conduce la repetarea „meniului” jurnalier timp de luni sau chiar ani de zile.

În cadrul „seminariilor” consacrate, „reuniunilor de familie” (organizate pe 6 nivele !), desfasurate în pauzele „meniului” jurnalier, „cursantii” sunt obligati sa-si exprime sentimentele. De comportamentul lor la activitati („cursuri”, „seminarii”, etc.), de ceea ce gândesc si fac, de modul cum respecta regulamentul fortaretei, dar mai ales de modul, „cum si ceea ce vorbesc”, depinde sejourul lor în CMC din Tranquility Bay.Atentie. Notiunea de „familie” desemneaza un grup de 20 baieti (numiti „masculi”) sau fete („femele”), ca în regnul animal, marcati prin indici, ca elementele unei matrice sau ale unui determinant, care poarta si nume cum ar fi: „Demnitate”, „Triumf”, „Întelepciune”, etc.

Sefii de familii, desemnati din rândul personalului institutiei, care numara cca 200 de persoane, toti jamaichezi, identificati în mod pervers prin „mama” si „tata” (numerotati si ei), vegheaza asupra membrilor  „familiilor” non- stop, adica 24h/24h!

Singurul moment de singuratate, de intimitate, al membrilor „familiilor” consituie cel petrecut la toaleta!  Din pacate si aceste momente trebuie bine „precizate si motivate”, daca este vorba de o „problema mare” sau, una „mica”. Chiar daca teoretic, tortura fizica nu este prevazuta în „programa”, ea poate fi practicata sub diverse forme de constrângere, nelimitata, un element central al tuturor „cursurilor predate” în cadrul institutiei, pentru „buna” desfasurarea a activitatii si „realizarea” scopului propus, pretins, de altfel si de catre tutorele legal al „cursantului”, caruia i se cere prin contract o discretie totala si care sub nici un pretext nu-si poate contacta progenitura, înainte de terminarea „stagiului de acomodare”, în institutie, adica, înainte de 6 luni.

Nici „gamela” (masa servita, în principiu, în institutii private de libertate) celor „nstitutionalizati” nu este de invidiat. Si în special de catre epicurieni. Mâncare bogata în apa.  Nu mai putin de 70-80% din alimente sunt foarte bogate în apa. Ca o masura contra deshidratarii. Astfel, tratamentul este benefic si celor care sufera de supraponderabilitate. Pentru cei subponderali, este vorba doar de a-i pastra pe acestia la limita supravietuirii!

În sfarsit, nici educatia cursantilor nu este „neglijata”. Între orele 07h00, când are loc desteptarea (cu strigatul unui „tata” sau a unei „mame” cu un indicativ numeric) si stingerea, la orele 22h00, în micile pauze instaurate în cadrul programului: statul cu fata în jos, gol, într-o încapere goala, se predau cursuri de cultura generala (inclusiv, cursuri de matematica!), necesare orcarui muritor de rând, care doreste cu orice pret sa traiasca si sa se reintegreze într-o societate pe care a parasit-o fortat de imprejurari, mai mult sau mai putin evidente si constientizate. Asa cum ne-a mentionat Directorul acestei institutii Jay Kay, personalul are obligatia sa faca totul ca cei admisi (conform „legii”) în CMC din TB sa fie pe cât posibil de nefericiti, pentru ca ulterior, sa-si doreasca aceasta fericire si sa fie siguri ca vor avea parte de ea!

COMENTARIUL AUTORULUI

Fara a contesta cele declarate de Jay Kay (care în 2003, afirma ca „daca voi avea copii si acestia îmi vor crea probleme, îi voi include si pe ei în program, iar daca, necesar, voi trage în ei fara ezitare”), noi cetateni mai mult sau mai putin liberi, oameni simpli, mai mult sau mai putin normali, mai mult sau mai putini „muritori de rând”, sau specialisti, educatori, pedagogi, psihologi, psihiatri, etc., implicati direct sau indirect în problemele educatiei în lume (fie în libertate, fie în mediul carceral, a se vedea si ciclul de articole al autorului consacrat acestei tematici Thomas CSINTA: „În umbra vietii”. Corespondenta din Mediul Carceral Francez – Necenzurat) sau mai mult, organismele UNICEF sau ale Organizatiilor care apara drepturile Omului, cei aflati în exteriorul fortaretei, avem, cel putin, datoria sacra, ca sa consideram metodele „educative” utilizate în „Coloniile de Vacanta” din CMC-TB, mutilante atât fizic cât si psihic, care nu-si au rostul în timpurile pe care le traim, la începutul acestui mileniu. Că metodele atroce  si inumane uilizate de catre personalul din CMC-TB, chiar daca ar duce (prin absurd) la reinsetiunea reusita în societate, a cursantilor, sunt condamnabile, inacceptabile pentru ca violeaza libertatile democratice si drepturile fundamentale ale omului, în general si ale minorului, în particular.

În plus, avem convingerea ferma ca reinsertiunea în societate nu înseamna neaparat, împlinire si fericire.

Mai mult, ca un „absolvent” al institutiei, marcat pe tot restul vietii de umilinta, teroare si frica, ca chiar daca s-ar adapta (fortat de împrejurari) legilor societatii civile (care guverneza societatea), în nici un caz, nu credem, ca va fi împlinit si cu atât mai  putin, fericit!

NOTA AUTORULUI

Din informațiile pe care le dețin, ca urmare a unor demersuri pe lângă autoritățile din Jamaica dar și cele americane, respectiv, europene sau de apărare a derpturilor omului, cel puțin, oficial, insituția „educațională” a lui Jay Kay de la Tranquility Bay ar fi fost închisă cu un deceniu în urmă (în 2009), cu toate că la numeroasele scrisori pe care le-am expediat, acestora, cu acest scop n-am primit niciodată, niciun răspuns.

 SURSA: Investigație jurnalistică

„Supradotații” de la Tranquility Bay!


Raspandeste cu incredere
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Specify Facebook App ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Facebook Login to work

Specify LinkedIn Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for LinkedIn Login to work

Specify Google Client ID and Secret in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Google Login to work

Specify Vkontakte Application ID and Secret Key in Super Socializer > Social Login section in admin panel for Vkontakte Login to work

Please enter your comment!
Please enter your name here